Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012        Toate Articolele Autorului

LA CASA OUĂLOR ÎNCONDEIATE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
- Fragment din romanul-reportaj DOR DE BUCOVINA, aflat în lucru.  
 
Autocarul era deja la poarta pensiunii când am ajuns noi acolo, imediat după micul-dejun. Plouase puţin în timpul nopţii şi aerul era mai rece ca în ziua precedentă. Cerul era acoperit aproape în întregime şi norii nu păreau prea prietenoşi ori nu învăţaseră, poate, să ne privească altfel decât ameninţător. M-am urcat, împreună cu Silvia, după ce m-am asigurat că am luat aparatul de fotografiat, cu sentimentul că, în sfârşit, visul meu ori doar o parte din el se va împlini în acea zi. Eram fericit să ştiu că voi vedea locuri cărora le-am dus dorul peste patruzeci de ani, locuri în care istoria, cultura şi religia se împletesc în acest spaţiu multietnic şi multicultural, ce dăinuie într-un areal plin de frumuseţe naturală cum puţine locuri în România mai există.  
 
Am ocupat al doilea rând de scaune, înapoia şoferului, de unde puteam admira peisajul pe partea stângă a direcţiei de mers, dar şi în faţă, prin parbriz, beneficiind de faptul că Magda Paşca şi Mihaela Suciu nu erau suficient de înalte, pe primul rând, să ne deranjeze. Cred că fiecare s-a aşezat cam la întâmplare, lăsând deoparte cuplurile mai mult ori mai puţin oficiale. Cert este că pe ultimul rând, cel mai liber din tot autocarul, s-au aşezat poeţii Horia Zilieru şi Emilian Marcu. Am crezut că sunt obosiţi şi doreau să nu fie deranjaţi pe timpul vreunui pui de somn furat în timpul deplasării. M-am înşelat. Vocea lor inconfundabilă era adeseori auzită, fie în versurile declamate cu patos de domnul Horia, fie în „înţepăturile în replică ale colegului de breaslă ori în intervenţiile pe care le făceau în diverse dialoguri, atunci când Lidia Petrescu şi chitara ei îşi trăgeau sufletul între două melodii.  
Nu eram atent la cele discutate şi nici la toate melodiile. Priveam lacom peisajul, grijuliu să nu-mi scape nimic şi dialogam în şoaptă cu Silvia. De fapt era un schimb de impresii permanent. Relieful variat se descoperea în toată splendoarea înfăţişându-se în haina lui cea mai elegantă: vegetaţia bogată de culoare verde, cu nuanţe superbe în funcţie de întindere, înălţime şi soiuri de copaci. Observam că nu exista o anumită linie de demarcaţie. Pe alocuri copacii se înălţau semeţi pe înălţimi împădurite şi coborau cu ale lor coroane până în marginea unor mici localităţi, la margine de drum ori la mal de apă curgătoare, în timp ce în alte zone urcau păşunile, la fel de bogate, până sus, spre munte ori în vârf de deal. Se zăreau prin luminişuri îndrăzneţele acoperişuri ale unor case singuratice şi se profilau cărări ocolitoare, care păreau că se-mplântă în pădurea deasă ori se lărgesc în apropierea unei stâne ce nu putea lipsi din acel peisaj de vis în care oieritul este ocupaţie milenară.  
Am fost nemulţumit că se opreşte autocarul după un scurt viraj la dreapta. Doream să tot meargă, să-mi odihnesc privirea la nesfârşit pe acel peisaj inexistent în zona Slatinei de Olt. Am coborât şi am aflat că am ajuns la „casa ouălor încondeiate”, care mi-a rămas în amintiri cu acest nume pentru că niciodată în viaţă nu am văzut atâtea ouă adunate la un loc. De fapt, este vorba de Muzeul oului din Vama, în „inima Bucovinei”, cunoscut în zonă ca atelier de încondeiat ouă.  
 
Localitatea VAMA din judeţul Suceava este aşezată pe drumul european E85, nu departe de sfintele mănăstiri Voroneţ, Moldoviţa sau Suceviţa, la numai 16 kilometri de oraşul Câmpulung Moldovenesc. A căpătat acest nume, cu sute de ani în urmă, tocmai pentru că, aflată la intrarea în Carpaţii Orientali, străjuită de Obcina Feredeului, a îndeplinit rolul de localitate de vamă între Principatul Moldovei şi Principatul Transilvaniei. Este atestată documentar în anul 1408, când se numea deja Vama Moldoviţa, apărând într-un privilegiu comercial din 8 octombrie al acestui an, în care se stabilea că toţi negustorii, care vor duce mărfuri din ţara ungurească în Moldova, să plătească taxe vamale. În anul următor, domnitorul Alexandru cel Bun, într-un document din 18 noiembrie, a scos satul Vama din Ocolul Câmpulung şi l-a dat Mănăstirii Moldoviţa, cu toate veniturile vămii. Vama, ca localitate, este cunoscută şi introdusă în harta traseelor turistice graţie Muzeului oului, Stâlpului lui Vodă (1717, la ordinul domnitorului Mihai Racoviţă) şi a Bisericii din Vama (1670, cioplită în piatră de Grigore şi Vasile Badale). A mai avut, ca obiectiv turistic, Biserica de lemn cu hramul „Înălţarea Domnului”, care a fost construită în anul 1783, dar a fost transferată în 2001 la Muzeul Satului Bucovinean din Suceava.  
Din jurnalul de călătorie al împăratului Francisc I, din 1817, aflăm că aici, la Vama, un mare proprietar de terenuri silvice şi patron industrial din vremea stăpânirii habsburgice, pe nume Manz, avea o „uzină” metalurgică, o forjă cu cinci ciocane. El făcea şine şi bare de fier pe care le vindea cu amănuntul în Bucovina şi Galiţia…  
 
Coborâsem din autocar şi încercam să-mi dezmorţesc picioarele, în apropierea lui, în timp ce observam împrejurimile imediate, cu gândul la pădurile ce le observasem din mersul maşinii. Am văzut aleea asfaltată şi mi-am lăsat privirea transportată până la grădina din curtea în care ni s-a spus că se află obiectivul ce urma să-l vizităm. Am ramas foarte plăcut surprins să văd spaţiul verde îngrijit, florile numeroase, pomii cu fructe date în pârg şi cele două clădiri construite din lemn.  
Totul părea să fie un mic colţişor de Rai în care privirea se desfăta cu frumuseţile din jur, cu spaţiile verzi amenajate cu grijă şi deosebit de curate, iar plămânii se alimentau cu aer curat, cu gust şi miros diafan de foioase şi conifere.  
Spaţiile de trecere dintre clădiri şi gazon erau pavate cu piatră de formă hexagonală având culoarea asortată la brâul de jos al clădirilor. Am lăsat grupul să intre în casa principală şi am pătruns în grădină, unde marii poeţi ai grupului intraseră deja şi se întreţineau cu o doamnă foarte amabilă şi plăcută la vedere, care nu era altcineva decât mama doamnei Letiţia Orşivschi, pe care am avut plăcerea să o cunosc imediat ce am intrat în incinta muzeului, organizat în clădirea principală în al cărei lung pridvor am numărat cel puţin douăzeci de glastre mari, în care florile te îmbiau prin prospeţime şi frumuseţe.  
 
Letiţia Orşivschi Heiser este profesoară de artă textilă şi decorativă, membră a Asociaţiei creatorilor populari din România, singurul artist încondeietor român recunoscut la nivel internaţional, membră a Asociaţiei Internaţionale a Artiştilor Decoratori cu sediul la Fribourg-Elvetia, reprezentantă, începând cu 1998, a României la expoziţii internaţionale de ouă decorate, deţinătoare a numeroase şi importante premii şi distincţii, colaborator al Muzeului Ţăranului Roman şi al Facultăţii de Textile Iaşi, doctorand în cercetarea motivelor vechi de Bucovina. Este bucovineanca în care Dumnezeu a sădit darul încondeierii ouălor şi al prelucrării extrem de fine a cojii lor, meşteşug perfecţionat la nivel de artă. Ea transpune cu măiestrie, în desenele de pe coaja oului, scene biblice cu semnificaţii deosebite de credinţă ortodoxă, dar şi scene în care tradiţiile raportate la dragoste, căsătorie, familie, sunt oferite în culori şi simboluri uluitor de bine alese şi explicite, în acelaşi timp.  
De altfel, domnia-sa ne-a convins că oul reprezintă „filosofia existenţei umane şi istoria străbună, o mărturie a datinilor, credinţelor şi obiceiurilor pascale”. Ca adevărată comoară a culturii populare bucovinene, meşteşugul încondeierii ouălor este ridicat la rangul de artă, alături de arta broderiei şi a decorurilor bogate de pe costumele naţionale, din care adeseori se inspiră şi, pe care, în acelaşi timp, le îmbogăţeşte.  
 
Muzeul domniei-sale este plin de inedit. Cuprinde peste 2.000 de ouă din toată lumea. Letiţia Orşivschi le-a adunat în cei doisprezece ani de participări la expoziţii şi saloane internaţionale şi le-a alăturat celor peste 1.000 de ouă din Bucovina, lucrate în timp de mâna artistei şi a altor împătimite de această artă. Acestea din urmă au o vechime de 80-100 de ani şi înfăţişează privitorului motive vechi din Bucovina şi motive de pe costumele populare ori de pe covoarele din zonă. De altfel, înzestrată cu o meticulozitate ieşită din comun şi cu simţ estetic remarcabil, doamna Letiţia a reuşit să realizeze cea mai numeroasă colecţie de ouă din România, pe care a organizat-o în două secţiuni: ouă de Bucovina şi colecţia internaţională. În colecţia sa vizitatorul poate admira ouă rare, unele cu dimensiuni foarte mari, ca cele de emu, nandu, tinamu, broască ţestoasă, crocodil, flamingo, dar şi o gamă bogată de ouă foarte mici, ca cele de porumbel, potârniche ori vrabie, pe lângă altele, de dimensiuni variabile, cum sunt cele de prepeliţă, fazan, păun, raţă, gâscă, curcă sau struţ.  
Toată această bogăţie de ouă vopsite, încondeiate artistic cu multă migală şi pricepere, în cele mai diverse combinaţii de culori, împreună cu acelea în care coaja a fost tratată într-un anumit fel şi lucrată ingenios astfel încât apare ca o dantelărie fantastică, se află expusă în 22 de vitrine.  
 
Despre fiecare tip de lucrare şi chiar despre fiecare ou în parte, doamna Letiţia vorbeşte desluşit, pe înţelesul tuturor, cu o plăcere tainică rar întâlnită, cu profesionalism şi bunăvoinţă. Ochii ei, două crâmpeie de cer senin de după răsărit, te privesc deschis, cu prietenie şi căldură sufletească, în timp ce prezintă în amănunt desenele făcute după ce oul a fost împărţit prin „meridiane” şi „ecuator” în patru ori opt părţi egale, situate simetric. În afara explicaţiilor profesioniste, pe care le poate da şi în limbile franceză, germană, engleză ori italiană, artista iniţiază, practic, vizitatorul doritor să cunoască meşteşugul împestriţării ouălor, cu deosebită acurateţe şi tact pedagogic desăvârşit, aşa cum ne-a convins, după două zile, chiar la Tabăra de creaţie „Dor de Bucovina”.  
 
 
Am plecat cu mult regret din această gospodărie atât de curată şi de primitoare, din muzeul cu exponate lucrate cu măiestrie dusă la extrem. Era regretul că timpul nu ne permitea să stăm mai mult. Nu mă săturam să privesc admirativ şi să ascult vorbirea plăcută, caldă, prietenească, a gazdei noastre. Cel puţin pentru mine, totul a fost inedit. Alte persoane, inclusiv Rodica Rodean, Emilian Marcu sau Horia Zilieru, vizitaseră de mai multe ori locurile şi totuşi au intrat, au privit şi au ascultat cu atenţie întreaga expunerea a doamnei Letiţia.  
Referinţă Bibliografică:
LA CASA OUĂLOR ÎNCONDEIATE / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 466, Anul II, 10 aprilie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!