Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil |   



Jurnalul unui om neînsemnat (IV) - fragmente -
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
Băi, să vezi ce înseamnă comunicarea şi să nu-ţi crezi ochilor!. Degeaba m-am luptat cu mine pentru a mă menţine în canavaua „vechiului”, pân'la urmă „biruit-a gându' „ cum zice poetul. ...Ăstora ai mei, Gigi şi Viorel, care mă tot cicăleau să-mi schimb „stilul”, eu nu şi nu, o ţineam p-a mea şi eram aproape să-mi apropii victoria când, o dată, având nevoie de un medicament şi neştiind de unde să-l procur (se dădea pe „sub mână!”), ai mei au tastat nişte adrese la nişte „privaţi în domeniu” şi...m-au salvat!. Ş, iată-mă ajuns la „mâna” copiilor. Şi de-atunci, de nu prea mult timp, dă-i şi dă-i cu noutăţile în domeniu(la alţii astea durează de...ani!) şi m-am luminat, fratele meu...Că bine spunea cineva că noi n-am ştiut să trăim, degeaba ne dăm „mari şi tari” că ne turnăm singuri „plumb în picioare”! Am vieţuit doar (sau „supra-vieţuit!?), n-am atins nicodată cota plenitudinii decât pe la vreun chef, pe unde nimeream şi noi din întâmplare şi neplanificat (că ăstea nu prea ies bine!), nicodată o clipă cu intensitate şi eliberatoare (carpe diem-ul nostru la tinereţe erau „joile tineretului”, câte-un bal unde nefiind „nici cai, nici măgari” (adică nici ţărani nici orăşeni, le încurcam rău, hora la joc mai mult o simulam, brâuleţul, jocul de doi, „sărba” (în căruţă, era să zic, muşcă-ţi limba!) se perindau prin faţa noastră şi noi îi eram nici măcar fideli privitori, se lipeau de noi precum cocoşatul de gard... 
  
Întotdeauna auto(şi) cenzuraţi, recuperându-ne cu greu dreptul natural la bucurie sinceră şi libertate şi nu virusate de interdicţii( hopa, am început să „dau p-afară, tacă-ţi fleanca”!), că până la acel „memento mori” care se va întâmplaoricum „tovarăşii” aveau grijă de noi reducând seris din turaţia „destrăbălării”, a atitudinilor radicale şi teribiliste la care ne-am fi pretat, văzute astfel de propaganda totalitară şi „comisarii ei zeloşi” ca fiind vexante şi intoxicante la adresa orinii existente. 
  
În ce mă priveşte nu aduc multe reproşuri timpului trecut şi, în starea în care mă aflu, cu sănătatea în pioneze vreau ca în timpul rămas să salvez „puţinul” de care am fost vrednic, chiar modest cum a fost. Să salvez ceva aparţinând puterii mele de înţelegere şi exprimare a lumii în care am trăit. Cu această umilă realizare consider încheiată misiunea mea pe pământ... 
  
Lui G. că l-am plictisit de nu se poate, despre mine pe şest, că duc o viaţă searbădă, sedentară la vedere, obosesc (şi mă prefac uneori, că totul e-n regulă!) şi răsuflu greu, parcă sunt o armonică stricată şi aritmică, mă salvrează lectura. Să ştie că i-am citit volumul dat împrumut şi alcătuit de C.Zeletin în 1966 „Lirica renaşterii italene”, format mic, cu înşiruirea titanilor perioadei, un Michelangelo omnipotent, da Vinci, Petrarca printre cei de care mi-a spus să-i parcurg cu atenţie, deloc obscuri şi cel devenit cu voia lui G. „ghicitoare” în dialogul nostru, Lorenzo de Medici. Am transcris poemul lui Lorenzo, magnific, de o melodicitate, suavitate şe eleganţă imperială (cum i-a fost ţara „străbunilor lui”(şi-ai noştrii!?), te câştigă definitiv de partea acestei epoci a luminilor din istoria lumii (italiană, dar a Europei şi, prin urmări, a lumii întregi). Şi asta în plină epocă feudală a întunericului şi ignoranţei în celelate unghere ale lumii(şi a celor mai multe colţuri de pe continentul nostru). 
  
Încrederea, optimismul robust, frumuseţea şi taina iubirii sunt armele neconvenţionale care salvează umanitatea. Aerul lor însă (al liricii în discuţie) cade în aceeaşi plasă întinsă de un destin implacabil, fatalmente predestinat: respiră parfumul devoalat şi străveziu ceţos şi greţos al condiţiei noastre biologice şi acţiunii vremelnice a omului, presupus de perisabilitatea speciei... 
  
Zicerea Ecleziastului „deşertăciunea deşertăciunilor, totul este deşertăciune!” dezarmează şi anulează orice optimism dar, în acelaşi timp, cred că mobilizează creaţia într-o perpetuă nădăjduire spre a transcede la nesfârşit, a rămâne o „câtime de/din ceva” pentru a conferi suflu şi sens evoluţiei, chiar dacă ameniţată cu extincţia... Ştiu că sunt nonsensuri, aberaţii, cele „aruncate” mai sus, dar esenţa noastră refuză să-şi accepte damnarea, înfricoşătoarea dispariţie (chiar dacă, într-o perspectivă care depăşeşte puterea noastră de înţelegere!) şi care se va produce odată şi odată... Cum, când, unde şi alte îndreptăţite frământări sunt de natură să adâncească şi mai mult pustiul din noi, să nu ne menajeze în nici un fel echilibrul şi confortul mental.  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Jurnalul unui om neînsemnat (IV) - fragmente - / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 208, Anul I, 27 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!