Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil |   


Autor: Eugen Oniscu         Publicat în: Ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012        Toate Articolele Autorului

JURNALUL UNUI CALATOR (4)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Era o zi insorita de primavara. Eram cu Nicolae in parcul Turia ce strabate tot orasul Valencia. Un parc plin de verdeata, de miscare, batrani, adulti, tineri, copii toti parca evadesera din oras in aceasta minunata oaza de verdeata naturala, incantatoare. Ceva linistitor imi strecura in suflet parcul invesmantat de verdeata si copaci scaldati in razele de soare. Imi simteam inima cuprinsa de odihna, eliberata de stres. Iesirea in elementul natural imi invada sufletul cu ceva minunat, imbucurator, un sentiment greu de definit. Imi dadeam seama ca exista atat de multa artificialitate in viata de oras, devii constient doar cand iesi in natura. Nicolae este unul dintre oamenii cu care m-am imprietenit in Spania, un barbat de statura mijlocie, cu ochii albastrii ce transmit un mesaj de cinste, iar in acelasi timp un amestec de optimism si umor. Un om voinic, plin de energie avea un obicei ca dupa ce te saluta sa te bata cu putere pe spate, si sa rada zgomotos, vorbea mult, mereu gata in a intreprinde ceva ca sa scoata bani. Este unul din romanii despre care unii spanioli dupa ce lucrau un timp cu el spuneau ca si-au schimbat parerea despre romani si ca Nicolae este un om de treaba.  
 
Istoria vietii lui mi-a povestito chiar el cu atata patos. ,,Am avut sectie de croitorie in Romania, au fost ani buni in care s-a castigat bine aveam doua masini, casa, dar dupa revolutie cand totul a cazut am mai rezistat cat sa putut apoi am emigrat in Spania. Am fost pe linga Toledo in comunitatea Madrid, lucrand in constructii ca zidar, apoi in agricultura, inchiriasem acolo o casa mare, am ajutat atatea oameni nou sositi din Romania cu chiria, cu locul de munca. Pe unii sa-si faca acte mi-a placut sa ajut oamenii, a fost bine dintr-un anumit punct de vedere dar am stat o perioada destul de lunga fara sotia mea a fost greu din punctul acesta de vedere. Lucram pe atunci pe un santier in constructii, venea pe acolo o femeie romanca ce indirect mi-a transmis ca nu conteaza daca am sotie in Romania pot fi cu ea aici iar in tara cu sotia mea. Raspunsul meu a fost nu pentru ca nu sunt de acord cu infidelitatea in casatorie. Dupa cativa ani de lucru acolo am venit in Valencia lucrand la Corona Control in constructii, din cauza excesului de munca am facut hernie discala. Imi face o deosebita placere sa muncesc sa dau totul in munca mai ales cand stiu ca ies bani. In acesti ultimi ani in Spania am lucrat ca vihilante cate sase nopti pe saptamana. M-am umilit enorm aici in Spania, m-au exploatat la maxim cu orele de munca, cu banii platindu-ma asa cum ei considerau. Dar ca sa fiu si realist a fost si bine se lua 1200 de euros. Dar acum in somaj numai sunt locuri de munca iar aceasta criza a fost programata de marii magnati ai lumii cu cine stie ce scopuri meschine. Citeam intr-o carte ca setea de putere si prestigiu a unor politicieni si oameni de afaceri din zilele noastre impletite cu lacomie a adus criza financiara. In final micii exploatatori ca si marii magnati ai lumii au aceeasi inima de a acapara tot mai mult strivind si exploatand vieti omenesti. Diferenta este ca unii o fac intr-o sfera de influenta mai mare iar altii mai mica. Dar acum trebuie sa plec inapoi in Romania sa m-a apuc de agricultura, pentruca aici in Spania nu prea mai avem ce sa facem, nu mai sunt locuri de munca, criza a distrus totul. Spania incepe sa fie o tara a lipsei si somajului. Iar eu am in Romania un apartament, un microbuz, terenuri cumparate, sotia si copii dupa ce au locuit un timp cu mine aici acum ma asteapta in Romania.”  
 
De obicei dialogam impreuna ore in sir pierzand din vedere timpul, locul nostru preferat de intalnire fiind parcul Turia. Este unul din oamenii de la care am invatat lucruri minunate, si mai ales cum sa treci prin greutatile vietii cu un optimism realist. Avea mare dreptate in ceea ce spunea criza ne-a afectat pe cei mai multi. Am vazut cazuri disperate, familii cu copii in care cei doi parinti nu lucrau de doi ani de zile supravietuind doar cu somajul. Visele atator straini de aici din Spania peste noapte s-au vazut spulberate, naruite. Atati oameni s-au vazut prabusiti in dimensiunea materiala a vietii, altii au reusit sa mai supravietuiasca cu greu mentinandu-si un loc de munca. Unii au emigrat mai departe in Anglia, Norvegia, Suedia, Germania etc.  
 
Un alt prieten imi marturisea: ,,Acest gand al emigrarii mai departe s-a cuibarit si in inima mea, cred ca este ceva in sufletul celui ce emigreaza ce te impinge spre a nu te opri. Te gandesti chiar daca aici in Spania lucrurile nu au iesit asa cum sperai ba din contra ai ajuns dezamagit amar, daca se iveste posibilitatea unui nou inceput intr-o alta tara, oare de ce nu as faceo, decat s-a ma intorc in Romania fara prea multi bani mai bine sa m-a avant mai departe. Ce ma deranjaza este faptul ca unii dintre cei ce au reusit sa-si mai mentina un loc de munca in vremuri atat de grele te privesc cu mandrie personala, si chiar daca nu iti spun le citesti pe fata satisfactia iar unul chiar mia spus: ,,Am un servici, o casa asta pentru ca sunt binecuvantat.” Altii afirma suntem mai capabili ne descurcam, ne merge mintea pentru noi e la fel ne descurcam insa cei drept sunt cazuri izolate cu astfel de mentalitati. Am intalnit si oameni care abia se mai tin la suprafata sa nu fie inghititi de valurile crizei economice insa ei trambiteaza cu voce tare ca le merge atat de bine. Cand in realitate saracii se zbat sa supravietuiasca. Odata stateam de vorba cu un om care imi spunea de marile binecuvantari din viata lui: o casa, o masina, un loc de munca foarte bine platit in vremuri de criza. Am observat ca in general intentia unor astfel de oameni este sa te faca sa te simti mic de tot un pitic nerealizat material pe linga un gigant din punct de vedere material. Unii disfruta pur si simplu vazand ca te-au pus in incurcatura. Am avut imprudenta sa-i spun acestui om ce-mi insiruia binecuvantarile sale : ,,Dar daca aceste binecuvantari v-au fost date ca un stimul in mod providential sa va intoarceti pe calea binelui de pe drumurile rautatii?” Sa oprit ii stricasem dispozitia, a ramas pe ganduri, nu i-a convenit, dintr-o data cu niste cuvinte el uriasul s-a prabusit in fata unui pitic. Insa dincolo de toate aceste cazuri izolate am intalnit oameni care dau dovada de o adevarata empatie cu cei in necazuri.”  
 
In timpuri de criza este greu de gasit de lucru insa nu imposibil, dincolo de orice circumstanta impovaratoare strabate speranta depinde cum privim si interpretam situatia. Nu trebuie sa uitam ca totul se poate schimba, lucrurile pot fi si altfel, orice suferinta are un final nu este nimic la nesfarsit pe acest pamant. Este intr-adevar dureros cand o situatie neplacuta se prelungeste mai mult timp, parca ai vrea sa-ti ei zborul spre o stare de mai bine. Si ce bucurie este in inima omului cand dupa o astfel de perioada vine izbavirea. Cum mai vibreaza intreaga fiinta a celui in cauza, si ce cuvinte de lauda si multumiri inalta el spre ceruri.  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
JURNALUL UNUI CALATOR (4) / Eugen Oniscu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 534, Anul II, 17 iunie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Eugen Oniscu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Eugen Oniscu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!