Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil |   


Autor: Constantin Milea Sandu         Publicat în: Ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012        Toate Articolele Autorului

Jurnal de Atelier II - Fragment din Scrisori de tranziţie din Mileniul III către Prinţesa X - Scrisoarea Nr.135
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Foto: "Ultimul soare negru înainte de 2081 ( ulei pe carton, 1997)  

"Omenirea este un amestec ciudat de sori si pietre de o varietate atat de infinita incat nu mai stim unde un om inceteaza sa mai fie piatra si devine soare. Nu stim nici macar daca sorii au fost creati pentru nevoia pietrelor de a fi incalzite sau pietrele pentru nevoia sorilor de a raspandi caldura. Stim numai ca, sori ori pietre, suntem cu totii fara rost in lume de indata ce ramanem unii fara ceilalti." (Panait Istrati)  

Dragi prieteni,  

Sfârşitul “celei de-a Patra Lumi” a fost calculat de mayaşi la data de 21 decembrie 2012. În esenţă, este vorba despre încheierea unui An galactic de 26 de mii de ani şi începutul unuia nou, începând chiar de mâine. Toată lumea aşteaptă efectul fenomenului cosmic de aliniere a planetelor din sistemul nostru solar, după care, spun profeţiile, se încheie al patrulea ciclu de existenţă umană şi inagurăm al cincilea ciclu de existenţă, şi poate ultimul de “terraformatare”. Ce se va întâmpla în evoluţia universului social-planetar şi galactic-universal în data de 21.12.2012, şi după această dată, nu ştie nimeni exact. Dar cei mai mulţi dintre internauţii, cârcotaşi, bârfesc acum Anul Cosmic la radio şi pe toate forumurile şi râd în barba lui Dumnezeu. Râd şi batjocoresc sfârşitul lumii, fără să se gândească măcar că, nu aduce ceasul ce aduce clipă, că toate au un început şi un sfârşit şi că orice este posibil să se întâmple, în chiar clipă aceasta.  

...În fiecare zi viaţa mea începe de la început. Dar parcă am mai vorbit despre asta... Despre cum se repetă mereu aceiaşi istorie a unui mari înşelătorii umane. Voi scrie şi azi în Jurnalul meu de Atelier despre ştiinţa faptelor mele de artă, care nu se repetă. Voi continua să fac terapie prin scris, prin universul Artei-transformării, cu umilele mele forţe artistice pe care le mai am. Voi căuta şi azi să transform ceva... Nici eu nu mai ştiu ce... Dar sigur voi căuta ceva nou... pentru că ştiu că, deşi e tărziu, va trebui reformat totul din temelie.  

”Caută şi vei găsi, bate şi ţi se va deschide, cere şi ţi se va da”, spune cartea sfântă. Da de unde! Azi poţi să cauţi, să baţi şi să ceri şi Ziua şi Noaptea şi Luna de pe cer, că nu-ţi mai dă nimeni nimic... Nici măcar nepotul marelui şef divin care a facut lumea, nu-ţi mai dă Luna, care atârnă şi azi în fereastră pe peretele de bârne, sau măcar Ziua, închisă în “Cutia de lemn cioplit” în care stă ascunsă lumina zilei, atârnată de grinda Casei. Îţi dă bunicul numai Noaptea la cutie, pe factură. Şi chiar şi Cutia e pe datorie, acum. Dar şi când voi sparge eu Cutia de lemn cioplit şi fermecat în care stă închisă Ziua, ca să vedeţi toţi cum se umple universul de radiaţii genetice de “lemnyoactivitate” şi de bioluminiscenţă solară, să vă ferească Dumnezeu! Să vă ferească Dumnezeu, când se va stinge şi se va aprinde universul întreg într-un singur Zeu!... Atunci...“totul va fi o singură Zi”, spune cartea sfântă. Atunci... “Se stinge universul întreg în noi /O rază încă... încă o scânteie /Şi apoi dispare tot... şi apoi /Simt încă glasul tău iubit, femeie /Şi apoi nu vom mai fi nimic noi doi!”, spune Mihai Eminescu.  

Azi, parcă toţi ne închidem unul altuia porţile către cer, sau către cerul sufletelor fără chei... Or s-or fi aruncat toate cheile sufletelor peste bord, s-au tras obloanele democraţiei, iar noi plutim acum pe o apă tot mai tulbure, ca pe un ocean de moluşte. Sau ca pe un Ocean de eter-aer-foc-apă, într-o lume ce se arată a fi pe pământ fără centru iar în cer într-un război al focului stelar.  

Azi albul e negru şi negrul e alb. Azi cerul e deschis în toate sensurile posibile. Dar numai cerul e deschis, nu şi omul. Azi, când se încheie Anul galactic şi “cea de-a Patra Lume”, omul se închide în el şi devine tot mai golit de suflet, tot mai singur şi mai trist. Constat cu o tristeţe solară că, cu cât se deschid cerurile mai mult, cu atât omul se închide în el şi devine mai înstrăinat...  

”Tristă va fi faţa soarelui... Lumea se va goli de oameni, se va micşora şi va fi umilită...”, spune cartea sfântă. Aceasta nu poate fi decât un semn ceresc, că timpul sacru e aproape. Şi că din 21 decembrie 2012 trebuie să ne pregătim toţi, dar absolut toţi, întru Înalţarea-Împlinirea şi Împărăţia sufletelor de lumină fără de sfârşit... Aşadar, să ne pregătim pentru ultima călătorie atemporală, spre staţia finală – Sfântul Soare! Cu un singur bilet de Intrare, la Ultimul spectacol jucat serios. “Iocari serio” este Jocul lui Dumnezeu cu cerul şi cu oamenii. Cu cerul, prin alinierea planetelor. Şi cu oamenii, prin Mesagerii şi Cârmuitorii Lui Eonici, într-o Uriaşă Simfonie a Durerii şi Fericirii umane.  

Jocul lui Dumnezeu cu cerul şi cu oamenii, fără îndoială va continua şi după 21 decembrie 2012, pe un “loc fără de loc” într-un “topos atopos”, adică în Ocident, acolo unde se petrece “ucidera soarelui” prin “moarte integrală”, până la dispariţia “Ultimului soare negru înainte de 2081”. Dar vă asigur că va fi un Joc serios, de “terraformatare” spre Marea Trecere în universul Artei-transformării... De aceea, orice căutăm noi, pe pământ şi în cer, vom găsi mereu altceva... Să cauţi ceva şi să găseşti altceva. Fenomenul acesta se cheamă serendipitate. Să cauţi aur în “Fortăreaţa Carpatică” şi să-ţi găseşti strămoşul tău de 30.000 de ani într-un Templu tăiat în marmură, nu-i dat oricărui muritor. Românii şi-au găsit strămoşul lor, îngropat aici, la noi.  

În februarie 2012, o echipă de geologi, româno-canadiană, urmărind rămăşiţele filonului de aur la una dintre galeriile săpate de agatârşi în urmă cu 5.500 de ani la Roşia Montană au făcut din întâmplare o descoperire care ar putea răsturna toată istoria omenirii. S-a descoperit o lespede de aur dintr-o compoziţie specială, obţinută din amestecul a 15% praf de granit, 30% wolfram şi 55% pulbere de aur de 50 de karate, după o tehnologie imposibil de reprodus în condiţiile ştiinţei actuale. Iar sub lespedea de aur dinGaleria Hyperboreană de pe Valea Cornei, sub satul Cornea din Roşia Montana, s-a gasit scheletul unui Atlant hyperboreean înalt de 10 metri, probabil, din Oraşul Sacru - Atlantisul - din Terra Mirabilis. O mai mare minune ca aceasta nu există.  

Ar trebui să mediatizăm la maximum aceste mari descoperiri arheologice, care ne aparţin nouă în întregime. Şi să sărbătorim oficial evenimentul acestor descoperiri cosmice. Nu să jucăm “Alba-neagra” în parlamentul ţării şi în parlamentul Uniunii Europene. De ce tace Ministerul Culturii şi Academia română şi ICR-ul şi nu dau nici măcar un comunicat oficial cu privire la această mare descoperire cosmică? Iar pe forumurile şi reţelele de socializare internauţii cârcotaşi bârfesc toată ziua propria noastră istorie milenară de zeci de mii de ani... Aceasta e dovada că lumea noastră sinucigaşă e programată spre catastrofa umană şi ecologică de un duh rău care a ajuns stăpân peste planetă.  

Istoria adevărată este ştiinţa faptelor care nu se repetă. Suntem noi doar un “popor de iepuri”, aşteptând “iarna când vor muri cangurii”? Sau suntem cel mai vechi şi cel mai viteaz popor din toate neamurile pământului: un popor de pelasgi, de atlanţi şi de geto-daci, aşa cum ne-au numit toţi comentatorii antichităţii?  

* * * * *  

Să cauţi ceva şi să găseşti altceva. Fenomenul acesta se cheamă serendipitate.  

 

Să cauţi Infinitul în “Coloana fără de sfârşit” - în “Stâlpul Moştenirii” - şi să găseşti “Coloana prizonierelor neantului divin”, cum iese din Pământ…  

Serendipity!  

Să cauţi Eternitatea în “Coloana prizonierelor neantului divin”… şi să găseşti “Coloana soarelui de vis”, cum coboară din cer…  

Serendipity!  

Să cauţi Visul în “Coloana soarelui de vis” şi să găseşti “Coloana Femeia-îngerul melancoliei”, cum cântă un cântec de aprigă slavă!  

Seredipity!  

Să cauţi Dragostea în “Coloana Femeia-îngerul melancoliei” şi să găseşti “Copilul care joacă dame”... Cum se joacă cu “săgeata de aur” a lui Abaris şi cu arma de “foc stelar” a lui Apollon Hyperboreeanul!  

Seredipity!  

Să cauţi Libertatea pe pământ... şi să descoperi că de fapt nu eşti altceva decât “ Vânătorul stelelor”, care trage cu “săgeata de aur” în cer, prelungind Coloana infinită, de pe axa Pământului pe axa Cerului Cristalin, ca o Rază Cosmică ce se întoarce spre tine precum un bumerang sub forma unei “Stele arzătoare cu opt raze”!  

Serendipity!  

Să mori, să dormi şi să visezi cum, de zece ani (perioada de incubaţie), “Steaua arzătoare cu opt raze” îţi umblă prin cap, levitează, oscilează şi pulsează în cap şi în inimă, precum soarele din piept numit suflet!  

Serendipity!  

Să cauţi Visul, Dragostea, Infinitul şi Eternitatea într-o “Stea arzătoare cu opt raze”, pe a cărui raze i-ai fixat opt Coloane luminoase spre aşi stabili echilibrul între cer şi Pământ... Şi să vezi cum din centrul ei ţâşneşte Coloana soarelui de vis, ca un Stâlp Central, luminând tot vazduhul. Iar din Coloanele luminoase, să vezi cum se formează mereu, în expansiune infinită, alte 64 de “Stele arzătoare cu opt raze”...  

Serendipidy!  

Să cauţi a cincea forţă în explozia Big-Bang-ului lui Albert Einstein, de ordinul şi mărimea 10 la puterea 60... şi să găseşti o altă explozie şi implozie, a AND-ului primordial al creaţiei universale ce se perpetuează prin codul tău genetic, de ordinul divin şi mărimea 8 la puterea 64 de “Stele arzătoare cu opt raze”. Dar lucrul acesta nu-i dat oricărui muritor.  

Serendipity!  

Să cauţi o muzică a cerului în imensitatea variaţiunilor de ritmuri cosmice şi istorice... şi să descoperi şapte miliarde de fiinţe umane... Dintre care, un sfert dintre acestea fiinţe de lumină dansează un dans al biosferelor de bioluminiscenţă solară şi cântă un cântec de aprigă Slavă la unison cu Dumnzeu şi cu Soarele uriaş din Pleiade, în armonii de chimvale şi alăute... Iar trei sferturi din omenire dansează dansul soarelui galactic şi cântă în sunete de timpane cu glasul spart, într-o uriaşă Simfonie a Durerii şi Fericirii umane.  

Serendipity!  

Să-ţi cauţi strămoşii şi strămoaşele în coloanele de popoare înlănţuite genetic... şi să descoperi Soarele uriaş din Pleiade, care colcăie de fiinţe înaripate!  

Serandipity!  

Să-l cauţi pe tatăl tău în Soarele uriaş din Pleiade şi pe mama ta în Soarele galactic... şi să descoperi în Luceafărul de dimineaţă “Geneza prin implant”, iar în Luceafărul de seară “Geneza prin interferenţă”.  

Seredipity!  

Să cauţi în adâncimile cerului naşterea celor cinci sori, care interferează în Anul galactic, odată cu alinierea planetelor, într-un singur Soare uriaş ce se ridică pe cer ca un om... Şi să descoperi Infinitul, Eternitatea, Visul, Dragostea, Libertatea şi respectul pentru Divinitate şi pentru Legea Sacră... Să descoperi toate aceste valori eterne, fără de care omenirea nu v-a putea supravieţui!  

Serendipity!  

Sirnea, 12.12.2012  

* * * * *  

Fie ca odată cu încheierea Anului galactic, prin fenomenul cosmic de aliniere a planetelor, data de 21.12. 2012 să devină începutul unui nou Eon mesianic, social-planetar şi galactic-universal. Iar planeta Terra să se transforme într-o Stea. O Stea luminoasă şi perfect translucidă, ca o biosferă de lumină verde-albastră, aşa cum a fost concepută şi proiectată de fapt în faza iniţial de Dumnezeu, împreună cu genialii lui arhitecţi şi Cârmuitori Eonici, dintr-un Telostellerator “ terraformatat” dintr-o “Stea arzătoate cu opt raze”, care oscilează de milioane de ani în acest sferoid antigravitaţional, la confluenţa dintre plasma solară şi plasma albastră a magnetismului biotopului nostru terestru.  

Oamenii de ştiinţă spun că miezul Pământului se va transforma, începând cu data de 21.12.2012, din plasmă roşie în plasmă albastră. Şi că această transformare a miezului Pământului face ca să nu mai pulseze energie, ci va emite în mod continuu şi constant fluxuri de particole “SAR” în spaţiul cosmic. Apoi, tot ei spun că nici o planetă nu s-a mai transformat aşa, pănă acum. Şi că această transformare s-a petrecut numai în cazul unor stele şi niciodată în cazul unei planete.  

Eu cred că “Pământul Interior” este gol, locuit de Mesageri şi de Cârmuitori Eonici. Şi că plasma din interiorul Pământului a fost dintotdeuna albastră. În privinţa transformării planetei în stea, eu cred că, din moment ce toate planetele au fost în faza iniţială de concepţie şi proiecţie nişte “Stele arzătoare cu opt raze”, această transformare din planetă în stea este benefică şi urmează evoluţia ei firească şi naturală, pe scara creaturală, în ştiinţa viului.  

Dacă nu ar fi aşa, atunci universul ar fi staţionar şi tehnologic. Ori noi ştim că Universul întreg este constiinţă în expansiune infinită. Iar universul nostru social-planetar şi galactic-universal nu poate fi decât un Organism viu, pe o scară creaturală, în expansiune infinită, de pe axa Pământului pe axa Cerului Cristalin, într-o permanentă explozie şi implozie, a ADN-ului primordial al creaţiei ce se perpetuează prin codul nostru genetic, de ordinul divin şi mărimea 8 la puterea 64 de Stele arzătoare cu opt raze.  

Universul este conştiinta în expansiune infinită, iar noi suntem particole, noduri şi semne, scântei şi flăcări vii, albe si negre, din Holograma cosmică. Cand aceste particole, scântei, flăcări, etc., încep să scadă sub 3000 de grade celsus, proporţional cu expansiunea Universului, se produc evenimente cosmice şi ecologice importante: lumina din lumina se separă de materia şi iese din întunericul universului bioluminiscenţa solară. “Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a biruit-o”, spune cartea sfântă. ( Sau: n-a înţeles-o, n-a cuprins-o.) Aşa cum s-a întâmplat, de altfel, şi în Geneza : "Pământul era fără formă şi gol; şi întuneric era peste faţa adâncului şi Spiritul lui Dumnezeu se mişca peste întinderea apelor. Şi Dumnezeu a zis: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric"  

Dar, pentru ca viaţa să fie posibilă în universul social-planetar şi galactic-universal, trebuie să există atât stele mari cât şi stele mici, precum această “Stea arzătoare cu opt raze”. Stelele mari trebuie să existe pentru că numai în cuptoarele lor termonucleară, sono-atomice, se produc toate elementele necesare vieţii. Iar stelele mici, precum Soarele, Pământul sau alte planete (care urmează şi ele să se transforme în stele), trebuie să existe pentru că numai stelele mici ard destul de mult pentru a menţine viaţa pe o planetă.  

Astfel, toate corpurile din cer şi de pe pământ ard, pulsează, emite raze, se sting şi se aprind cu măsură, în explozia şi implozia ADN-ului primordial al creaţiei ce se perpetuează prin codul nostru genetic, de ordinul divin şi mărimea 8 la puterea 64 de Stele arzătoare cu opt raze. Toate corpurile şi fiinţele din cer şi de pe Pământ, se sting şi se aprind cu măsură, în oscilaţii, vibraţii şi rezonanţe, în stringuri şi în corzi, ca nişte note muzicale, în 64 de Octave, într-o uriasă Simfonie a Durerii şi Fericirii umane.  

Suferinţa umană vine din modul greşit de a percepe universul. Trairea unei expansiuni infinite a conştiinţei conduce frecvent la stări benefice de modificare a conştiinţei individuale. Organizată apoi în grupuri de conştiinţă extinsă, această trăire intensă a expansiunii conştiinţei poate influenţa şi transforma profund universul social-planetar şi galactic-universal. De aceea, oamenii ar trebui să studieze foarte serios toate aceste experienţe la limita morţi (ELM), experienţe în afara corpului (EAC) şi stări modificate ale conştiinţei (SMC). Toate aceste experienţe şi experimente, dovedesc faptul că mintea noastră, dorinţele, intenţiile şi aşteptările noastre pot influenţa nu numai particole precum fotonul, ci întreaga evoluţie a planetei Terra în noul ei proces de “terraformatare”. Numai trăirea unei expansiuni infinite a conştiinţei ar mai putea acum ameliora umanitatea. Şi poate chiar să o vindece de toate maladiile creaţiei şi de toate conflictele dintre familii, clanuri şi naţiuni.  

* * * * *  

Vă mulţumesc pentru interesul acordat operelor mele de sculptură şi acestor proiecte şi scrisori, pe care sper să-l pot merita în întregime sau măcar într-o oarecare măsură.  

Vă doresc cer înalt şi idealuri pe măsura Cerului Cristalin!  

Cu sinceritate şi admiraţie, Sandu-Milea Constantin  

PS: ( Legenda: Prinţesa X = creştinism (MM-MD + cele trei Diana D3 (Maria Magdalena, Maica Domnului, Diana-Luna-Hecate, Diana-Artemis-Bendis, Diana Sancta Potentisima) + islamism (F3 – Fatima) + new age & satanism (Lilith - Isis - Eurynomes – Mnemosynes - Artemis – Bendis),  

* * * * *  

Dragi prieteni,  

Fie ca Naşterea Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Lumina lumii, să ne aducă, prin preoţii lui, începutul unui nou Eon mesianic pe altarul Artei-transformării şi pe noii creştini în Biserica’ nvierii!  

Şi Anul care vine, odată cu încheierea Anului galactic care ne bate în “marea cu porţi”, prin alinierea planetelor, să fie începutul sfârşitului acestui Pământ opac. Şi transformarea Pământului să se petreacă prin acest Eon masianic, la nivelul universului social-planetar, cu Lumină Caldă în fiecare ţară, în fiecare casă şi în fiecare om.  

Sărbători fericite!  

La multi ani!  

Referinţă Bibliografică:
Jurnal de Atelier II - Fragment din Scrisori de tranziţie din Mileniul III către Prinţesa X - Scrisoarea Nr.135 / Constantin Milea Sandu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 720, Anul II, 20 decembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Constantin Milea Sandu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Constantin Milea Sandu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!