Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil |   


Autor: Constantin Milea Sandu         Publicat în: Ediţia nr. 804 din 14 martie 2013        Toate Articolele Autorului

Jurnal de Atelier I - Fragment din 144 de Scrisori de tranziţie din Mileniul III către Prinţesa X - Scrisoarea Nr.73. Epistolă adresată Preastrălucitului nobil domn Principele Radu al României
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Foto: Stemă românească cu înger  

Epistolă adresată  

Preastrălucitului nobil domn Principele Radu al României, Alteţa Sa Regală Principele Consort al României, Alteţă Serenissimă şi Cavaler al Ordinului Reginei Preacreştine, Cavaler al Ordinului Coroana României, Consilier al MS Regelui Mihai I al României, Consilier în Consiliul de taină a marilor Familii Regale, Colonel al Armatei Române, Reprezentant Special al Guvernului Român pentru Integrare, Cooperare şi Dezvoltare Durabilă şi Ambasador special pe lângă Măria să Regina Angliei.  

ALTEŢĂ,  

Prea ilustre şi nobil domn Principe Radu al României - nici nu ştiu cum e mai bine să mă adresez Domniei Voastre acum, Alteţă Regală sau Alteţă Serenissimă, căci amândouă titlulaturi mi-au plăcut întotdeauna – vă numesc nobil domn pentru că ştiu că veniţi, la origini, dintr-o spiţă nobilă cu lumină şi căldură proprie şi apoi aveţi şi un destin solar şi o misiune înaltă de îndeplinit, dar vă numesc şi pământean şi nepământean în acelaşi timp, pentru că vă consider un bun român diplomat şi internaut crepuscular de pretutindeni şi de oriunde vă aflaţi, în serviciul preailustre Familii Regale a României sau “la orizontul misterului” cum ar spune Lucian Blaga - O zi bună să vă dea Dumnezeu, felicitări pentru ilustra carieră a Domniei Voastre, cer înalt şi idealuri pe măsura Cerului Cristalin!  

Vă scrie un artist sculptor autodidact şi cam “paleoastronaut” prin părţile esenţiale, după “Carul Ceresc” & “Steaua arzătoare cu opt raze” la care sculptez de vreo 23 de ani, dar care a lucrat în tinereţea lui ca mecanic de locomotive în Sibiu şi Braşov, la fabrica de avioane în Bacău, pe şantierele patriei şi chiar şi în domeniul geologiei, în mina de cupru din Banat – în Sasca Montana din Moldova Nouă. În paralel cu aceste munci mecanice dar şi grele, am studiat pictura, sculptura, actoria şi regia de teatru până în ’89, după care soarta a vrut să rămân în ţară 23 de ani (exceptând anul 2008 cât am fost plecat în Toscana) şi să fac sculptură artistică în toţi aceşti ani, prelungind Coloana infinită (al unui alt “Brâncuşi rămas în ţară”) de pe axa Pământului pe axa Cerului Cristalin. Până în ’90 am jucat teatru pe mai multe scene din ţară în celebrul, în epocă, “Festival al Cântării României”. Dar destul cu laudele din vremea comunistă de tristă amintire. Căci cu adevărat comunismul a fost un experiment politic diabolic, în care cei mai mulţi dintre noi am trăit într-o lume amorală, fără modele demne de urmat, şi am supravieţuit atunci doar prin talent şi prin cultură, aşa cum bine afirma prin anii ’90 actorul Ion Caramitru într-un interviu la TV cu regizorul Andrei Şerban, IC reproşându-i lui AŞ în direct la TV că, în timp ce AŞ monta piese de prestigiu la Teatrul “La Mama” din New York, IC repeta în frig la Teatrul “Bulandra” în Bucureşti piese de teatru de “samizdat” şi se lupta cu cenzura comunistă. La care AŞ i-a dat replica lui IC spunându-i tot atunci: “Şi tu ai avut posibilitate să pleci din ţară, dar n-ai înhăţat şansa la timp”. Deci, asta era: şansa în viaţă trebuie înhăţată la timp, căci este doar o iluzie că şansa trece de mai multe ori prin viaţa ta. Şansa, după părerea mea, trece de maxim şapte ori prin viaţa unui om. Şi dacă nu o “înhaţi” la timp, după cum bine spunea celebrul regizor Andrei Şerban, ea nu se mai întoarce în viaţa ta niciodată. Şi cu tot talentul şi cu toată ştiinţa ta în dotare, nu poţi decât să constaţi că, odată trecut de jumătatea vieţii, te afli poate la a cincea, a şasea sau a şaptea resemnare, împăcat cu Dumnezeu dar nu şi cu oamenii, şi că trebuie să accepţi în final “opţiunea” că nu eşti decât un artist pierdut în anonimat în ţara ta, sau cum spunea Zoe Dumitrescu Buşulenga despre Eminescu: “un “Geniul pustiu” într-o ţară pierdută în neantul valah la margini de imperii”.  

ALTEŢĂ, v-am citit cărţile cu plăcere şi am vizitat şi pagina electronică a Domniei Voastre care circulă cu interes pe reţelele de socializare precum Feacebook-ul de pe Internet şi din ce am văzut acolo am rămas profund impresionat de carieră şi experienţa d-voastră profesională în Familia Regală, în politica şi diplomaţia românească, şi până la urmă în construcţia de imagine a României şi a frumuseţii acestei ţări, pe care o reprezentaţi cu onoare oriunde vă aflaţi împreună cu Familia Regală.  

Apreciind faptul că în tinereţe aţi fost un actor strălucit, iar din 1999 aţi ales să reprezentaţi România în lume prin Familia Regală, poate că ar fi bine să nu renunţaţi la artă şi să vă înconjuraţi în regatul României nu numai de reţele politice care aparţin tot mai mult acum de universul tehnologic, ci mai cu seamă de oameni de cultură şi de artişti care aparţin universului Artei-transformării şi care fac o artă din familia sacrului. Spun lucrul acesta pentru a sublinia faptul că, universul politic şi tehnologic, fără Arta-transformării, este în acest moment un univers steril şi hibridizat, aflat în comă tehnică şi politică la nivel social planetar, care va eliberă în mod sigur omul către nimic. Căci universul tehnologic, aşa cum este el acum, luminat cu “lampa lui Lenin” de peste o sută de ani, în mod sigur va elibera omul către nimic. Toate estimările oamenilor de ştiinţă şi laureaţi ai premiului Nobel spun că, nu vor trece nici şapte ani şi după eşecul comunismului şi capitalismului, vor fi, pe pământ, sute de milioane de oameni care vor tânji după muncă şi pensii şi nu le vor mai găsi nicăieri.  

ALTEŢĂ, permiteţi-mi să aduc în discuţie destinul României şi posibilitatea pe care o are acum această ţară de a se uni cu republica Moldova. Regele Mihai I al României, care a abdicat forţat de la tronul ţării în 1947, dar care a reuşit greu să facă „reconcilierea” cu statul român în urmă cu zece ani, şi care este în ţară împreună cu întraga Familie Regală de zece ani, ar putea juca cartea cea mare de reîntregire a ţării în graniţele României mari, prin aceasta Regele ar putea câştiga creditul moral şi total din partea întregii Românii. E curios lucru că pe agenda Familiei Regale Româneşti unirea cu Moldova, care e trup din trupul ţării mamă, nu mai are prioritate pe care ar trebui să o aibă acum. Sau, în a doua variantă, Regele ar putea să se implice măcar în aşa zisă regionalizare a României şi să susţină oficial această regionalizare în opt regiuni de dezvoltare economică după modelul de dezvoltare a UE, dar condiţionând păstrarea graniţelor României în întregime. Dacă nu se întâmplă lucrul acesta şi semnele ne arată în acest moment că nu există încă o implicare oficială din partea familiei regale, înseamnă că moştenitorii familiei regală româneşti vor plăti mai târziu, poate, costurile cele mai mari de dezmembrare a ţării şi de distrugere a României.  

Întoarcerea României, în cele două mandate a preş. Traian Băsescu, de pe axa Londra -Washington pe axa Berlin-Moscova, a costat foarte scump România, ajunsă acum cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană, când ar fi trebuit să facem deja un salt în dezvoltarea ţării şi în PIB-ul ei, după integrarea României din 2007 în UE. Refacerea axei Londra-Washington va fi posibilă acum doar prin câştigarea de către reţeaua monarhistă a unui mase critice de intelectuali români. Masa critică există, însă mai trebuiesc formate într-o reţea monarhistă trei tabere de intelectuali, de artişti, scriitori şi ziarişti, care prin trei reviste electronice de cultură (dar plătite, nu pe gratis cum public eu acum articole de doi ani pe revista de cultură Confluenţe literare) pot să răstoarne “tabăra intelectualilor” profitori şi trădători de neam şi ţară care au lucrat opt ani plătiţi din bani publici în serviciul preş.T Băsescu. Trei reviste electronice de cultură, coordonate şi plătite de reţea monarhistă, ar putea redresa ţara pe un făgaş bun şi nu în ultimul rând ar putea recuceriri Tronul României.  

O cultură solară iniţiată de o Cultură matrifocală şi matrilocală paşnică, care să acţioneze prin exerciţiul “Artei-transformării” ar putea deveni acum singurul univers capabil să transforme Primul Principiu din care s-au ivit în copilăria umanităţii cei trei eoni distincţi: existenţa, forma şi beatitudinea. Numai o adevărată revoluţie culturală, anticipând o mişcare feministă universală prin “Arta-transformării”, ar mai putea acum salva România şi Uniunea Europeană pentru a face posibilă Marea Trecere din universul tehnologic şi politic (hibridizat şi aflat în comă tehnică) în evoluţia naturală a ştiinţei viului.  

O revoluţie culturală de conştiinţă solară ar putea avea acum multe consecinţe la nivel social-planetar, chiar politice. O astfel de revoluţie culturală, care să poată în final să unească cu adevărat Europa şi lumea întreagă, a fost concepută în urmă cu 30 de ani de Mircea Eliade, apoi, prin anii ’90 de Ioan Petru Culianu, şi mai recent de Günter Grass (poet, nuvelist, dramaturg, sculptor, romancier şi grafician german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1999). Noi, toţi oamenii planetari, creăm acum adevărata revoluţie culturală de conştiinţă, pentru a crea o nouă realitatea politică globală. Creăm ce merităm. Lucrul acesta se întâmplă chiar şi pe reţelele de socializare de pe internet, cum e, de exemplu, Facebook-ul.  

O revoluţie culturală corelată însă cu o mişcare feministă universală, construită pe „imagini-regine”, mântuitoare de lumi paralele, folosind cu bună ştiinţă “semnele arbitrare” şi “simbolurile consacrate”, ar putea uni sub Coroana Marii Britaniei toate ţările Europei. România, Anglia şi SUA, împreună, având întocmai rolul fundamental de a uni în final aceste două lumi diferite, diametral opuse, Orientul latin cu Occidentul ultra tehnologizat, dar care au la origine acelaşi Dumnezeu. O astfel de revoluţie culturală declanşată la nivel social-planetar ar putea acum, cu toată ştiinţa în dotare, pentru prima dată în istorie, să identifice lumea sacră (care se manifestă prin simboluri consacrate) camuflată în profan şi viceversa, lumea profana (care operează cu semne arbitrare) camuflată în sacru.  

Structura axiomatică a întregii plăci a modernităţi, dar şi a “postmodernismului” apărut la sfârşitul secolului trecut prin anii ’80, potrivit căreia “Sacrul este camuflat în profan şi profanul e camuflat în sacru” (expresia îi aparţine, cred, lui Mircea Eliade), este de altfel şi esenţa Adevărului Creaţiei, alternativă la toată “Istoria ideilor şi a credinţelor religioase”, dezvoltată de Mircea Eliade în 16 volume, pentru care ar fi trebuit să ia premiul Nobel. Or, această revoluţie culturală de conştiinţă solară ar putea avea loc doar declanşând mai întâi o Mişcare feministă universală, pornită alternativ din nucleul cel mai fecund al latinităţii - România - şi la polul opus - Anglia şi SUA. Anglia, care prin tradiţia ei va rămâne cea mai puternică monarhie din lume şi SUA care, prin amestecul raselor prin “naţiunile transplantate” din euro-afro-asia în America Latină şi din America Latină în America de Nord, a devenit acum cel mai puternic model de supercivilizaţie din întreaga lume.  

ALTEŢĂ, dacă consideraţi că această revoluţie culturală de conştiinţă solară şi această mişcare feministă universală ar putea fi benefică pentru viitorul României şi al întregii omenirii, sunt dispus să vă pun la dispoziţie talentul şi devotamentul meu, împreună cu opera mea de sculptură (pentru care mi-am sacrificat 40 de ani din viaţă) iar Domnia Voastră să deveniţi Mecena şi Protectorul artei mele universale. Am nevoie de un atelier unde să sculptez, să-mi continui cercetarea mea privată în arta formelor sculpturale, şi bineînţeles o rentă minimă din care să trăiesc, pentru că de trei ani nu mai sculptez şi trăiesc ca “vai de lume” în ţară, fără nici o rentă şi fără nici un ajutor social.  

Ipoteza mea de lucru: există două ministere de bază care conduc lumea: ministerul tehnologiilor înalte şi ministerul “Artei-transformării” (care amândouă lucrează camuflat potrivit afirmaţiei lui Mircea Eliade, enunţată mai sus). “Arta-transformării” însă are o comportare de aşa natură, încât anticipează viitorul organismelor vii, modifică trecutul sistemelor moarte şi reci şi influenţează prezentul cu o lumină caldă, pentru ca universul tehnologic să nu mai elibereze oamenii către nimic, aşa cum se întâmplă de o sută de ani, prin “lampa lui Lenin”. Sau dacă îi vom mai “elibera” odată, după eşecul comunismului şi capitalismului, lucrul acesta se va întâmpla numai după o negociere asupra tehnologiilor solare, la nivel înalt între ET-X-Y-Z, Aristocraţia neagră şi marile Familii Regale.  

Modelul meu, bazat pe teoria Artei-transformării: toate sistemele din lume evoluează până în centrul unei “Stele arzătoare cu opt raze”, după care intră într-o bifurcaţie de stele bioluminiscente solare care se pot “produce şi reproduce” prin derivaţie de energia tahionică, folosind “teleportare fotonică”, în toate direcţiile posibile, pe verticală şi orizontală, în expansiune infinită, prin explozia şi implozia ADN-ului primordial al creaţiei ce se perpetuează prin codul nostru genetic, de ordinul divin şi mărimea 8 la puterea 64 de Stele arzătoare cu opt raze, cu 64 de Octave. Am numit acest fenomen “Octomorfoza stelei arzătoare de bioluminiscenţă solară”. Astfel încât noi, oamenii, la nivel social planetar, nu suntem altceva decât “nişte note muzicale în imensitatea variaţiunilor de ritmuri cosmice şi istorice, într-o uriaşă Simfonie a Durerii şi Fericirii umane” (am citat din memorie din opera lui Vasile Pârvan – un renumit savant şi arheolog român preocupat de preistoria geto-dacilor şi în mod special de civilizaţia greco-elenă)  

M-am întrebat adeseori: de ce suntem noi, ca popor, diferiţi de celelalte popoare? Şi cum am ajuns să supravieţuim de mii de ani în sfârşitul istoriei celei mai mari înşelătorii umane? Răspunsul meu începe să se contureze tot mai clar: pentru că suntem un popor solar. În subconştientul nostru colectiv se petrece un lucru uimitor, atunci când ajungi singur la concluzia că: este mult mai bine să ai o implozie interioară cunoscându-ţi propriul tău suflet (ADN-ul) decât să ai o explozie exterioară împingând omenirea înainte, în groapa mizeriei comune, devenind astfel războinic. Exploziile sunt distructive, Imploziile sunt creative. Acesta este Primul Principiu creator al Universului. Am înţeles lucrul acesta de mic copil, din clipa când mi-am dat seama că ştiinţa nu o bagi în om ci o scoţi din om. Tot pe atunci cred că mi-a fost dat să văd “ioni” (tahioni) care vin din soare.  

Despre această “Stea arzătoare cu opt raze”, şi alte sculpturi, am scris “144 de Scrisori de tranziţie din Mileniul III către Prinţesa X”. Un Jurnal de atelier, din care recent, anul trecut, printre aceste Scrisori, am publicat online pe revista de cultură Confluenţe literare un eseu teatrologic – un manifest feminist universal, în opt părţi, sub titlul provizoriu de “Reportaj imaginar la un congres internaţional al femeilor”. Aş fi bucuros să citiţi “Reportajul imaginar...”, dedicat Prinţesei Diana, şi să îmi scrieţi părerea Dvs. despre această scriere, absolut feministă şi monarhistă. Vă mulţumesc anticipat.  

ALTEŢĂ, Constantin Brâncuşi mărturiseşte în ultimi ani de viaţă că fără recomandarea celor trei mari doamne ale României din epoca, Carmen Sylva, Otilia Cosmuţă şi Maria Bengescu, dintre care prima era chiar regina României, nu ar fi fost primit poate niciodată în atelierul marelui sculptor Auguste Rodin. Aceste recomandări ar trebui să fie continuate într-un fel şi astăzi în lumea civilizată, însă din nefericire în România postrevoluţionară nu mai are cine să te recomande acum. Începând cu anul 1947, odată cu schimbarea formei de guvernare din monarhie în republică bolşevică, treptat a dispărut întreaga “aristocraţie a sângelui” şi odată cu aceasta a dispărut şi “aristocraţia spiritului”, în ţară rămânând doar un singur clan, care în anii ce au urmat s-a transforma în cea mai perversă aristocraţie care a existat vreodată pe pământ: “aristocraţie muncitorească”. Marin Preda, unul din cei mai mari scriitori pe care i-a avut România, spunea, în ultimii ani de viaţă, în cercul lui de prieteni: „Să ne ferească Dumnezeu să ajungă la putere această „aristocraţie muncitorească”, provenită din cel mai mizerabil stat poliţienesc şi bolşevic din Europa, că atunci va veni sfârşitul lumii.” Iată că am ajuns să trăim aceste vremuri tulburi, guvernaţi şi conduşi de 23 de ani de cea mai perversă „aristocraţie muncitorească” care a existat vreodată pe pământ.  

Dintotdeauna, marii artişti romantici care au iubit fără măsură lumea aceasta, ca să nu îşi piardă rodul creaţiei, au avut nevoie de scrisori de recomandare din partea unei aristocraţii a Renaşterii spirituale care spuneau Da vieţi şi garantau viitorul. Pentru că artiştii, prin creaţia lor, sunt o necesitate biologică şi oglinda alcătuirii sufletului fiecărui popor, fără de care nici o societate civilă nu va fi posibilă în viitor.  

ALTEŢĂ, vă rog să binevoiţi a-mi acorda două scrisori de recomandare: una la o fundaţie monarhistă, care să mă sprijine financiar pentru a construi împreună în România o “Troiţă-RSB - Monument pentru Omenire”. Şi a doua la un editor de carte din reţeaua monarhistă, pentru a mă sprijini financiar pentru a publica într-o carte în două volume (cu ilustraţii sculpturi) a cele “144 de Scrisori de tranziţie din Mileniul III către Prinţesa X. (Primele 72 de Scrisori, printre care şi un eseu teatrologic – manifest feminist universal, le puteţi găsi pe revista de cultură Confluenţe literare şi pe blog-ul: Coloanasoareluidevis.blogspot.com.) Acest Jurnal de Atelier va avea o contribuţie importantă pentru trezirea conştiinţei noilor generaţii, pentru că răspunde la trei întrebări de bază: În ce Europă trăim? Cine ne fură cultura noastră? Cine sunt teroriştii intelectuali care comit genocidul economic şi cultural, la nivel social-planetar.  

Cu speranţa că le veţi face cunoscute în reţeaua monarhistă, vă trimit mai jos două proiecte: proiectul de “Troiţă- RSB” şi proiectul de carte, cu introducerea “Argument - Cuvântul autorului despre Jurnalul de Atelier”.  

Vă mulţumesc pentru interesul acordat acestor proiecte şi pe care sper să-l pot merita în întregime sau măcar într-o oarecare măsură.  

Aşa să ne ajute Dumnezeu!  

Cu sinceritate şi admiraţie, Constantin Milea Sandu  

Tel: 0744994454; e-mail: cmileasandu@gmail.com  

PS: ( În partea a doua a Epistolei voi publica cele două proiecte)  

PS1: Pentru a şti de la început despre ce Prinţesă X este vorba, public această legendă mai jos.  

Legenda:Prinţesa X = creştinism (MD-MM + cele trei Diana D3, respectiv Maica Domnului, Maria Magdalena, Diana-Luna-Hecate, Diana-Artemis-Bendis şi Diana Sancta Potentisima) + islamism (F3 Fatima + cele 72 de Fecioare) + new age & satanism (Marea Zeiţă, înfăţişată adeseori sub aspectul teribil de regină a Morţilor + Lilith, Isis, Kali, Shakti, Eurynome, Mnemosyne, Iele, Valkirii, etc.)  

Referinţă Bibliografică:
Jurnal de Atelier I - Fragment din 144 de Scrisori de tranziţie din Mileniul III către Prinţesa X - Scrisoarea Nr.73. Epistolă adresată Preastrălucitului nobil domn Principele Radu al României / Constantin Milea Sandu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 804, Anul III, 14 martie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Constantin Milea Sandu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Constantin Milea Sandu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!