Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil |   


Autor: Constantin Milea Sandu         Publicat în: Ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014        Toate Articolele Autorului

Jurnal de Atelier I - Codul numeric al mărcii genetice 666 (
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Foto:”Destinul României” – Stemă românească cu înger -1991  

„Chestiunea de căpetenie pentru istoria şi continuitatea de dezvoltare a acestei ţări este ca elementul românesc să rămână cel determinant, ca el să dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclinările lui oneste şi generoase, bunul lui simţ, cu-un cuvânt geniul românesc să rămână şi pe viitor norma de dezvoltare a ţării şi să pătrundă pururea această dezvoltare.” (Mihai Eminescu)  

Dragi prieteni,  

pământeni şi nepământeni de pretutindeni şi de oriunde vă aflaţi la orizontul misterului – o zi bună să vă dea Dumnezeu, cer înalt şi idealuri pe măsura Cerului cristalin!  

Scopul nostru este de a izbuti, prin Arta-transformării, să surprindem structura şi funcţionarea lumii, de la început până la sfârşit, prin elementul românesc. Şi să le descoperim în Grădina Maicii Domnului pe cele trei Mari Mame de origine română. Pentru că noi suntem ceea ce suntem datorită acestor trei Mari Mame primordiale: prima e Diana Sancta Potentisima, Mama celor Vii (eonul al treilea din Ogdoadă), identificată cu regina coeli, stea mântuitoare care mijloceşte în folosul omenirii, Mama Divină şi Înalta Preoteasă a Soarelui, Înţelepciunea celestă (Sophia) şi reprezentanta directă a lui Dumnezeu pe Pământ, Zeiţa Celui Unic, mama tuturor zeilor şi zeiţelor, dar şi a omenirii; a doua e Diana Artemis Bendis, sora lui Apollon Hyperboreanul, născută odată cu acesta de Leto, de la Zeus, pe Insula Albă; şi a treia e Diana-Luna-Hecate, patroana vrăjitoarelor.  

În legătură cu călătoriile în lumea de dincolo prin spaţiu carpato-dunărean din Grădina Maicii Domnului, se naşte cel puţin o întrebare legitimă şi obligatorie acum pentru noi toţi: Nu vi se pare suspect că pe linie creştină, de exemplu, din zecile de ascensiuni celeste şi apocalipse iudaice, paleocreştine, gnostice, greco-romane şi iraniene (apocalipse ”prin vis” sau ”prin chemare”,” prin alegere”, sau ”prin căutare”), numai două sunt de natură feminină: prima Apocalipsul Sfintei Mame a lui Dumnezeu; şi a doua Apocalipsul Fecioarei Maria?  

Dar poate că înainte de a răspunde la această întrebare legitimă şi de a le identifica pe linie creştină şi paleocreştină pe Cele Trei Mame ale lui Dumnezeu, se cuvine să facem mai întâi un plonjon cosmogonic în preistoria geto-dacilor şi să le cunoaştem pe zeiţele noastre solare din Terra Mirabilis, venite din cer, pline de senzualitate, de bogăţie şi mister.  

Dacă nu aţi aflat încă, românii sunt la origine un popor solar, apolinic şi dionisiac, pelasg şi hyperboreean. Diodor Siculus (din Sicilia, sec, I î.e.n.), istoric roman de origine greacă, care a scris o istorie universală în 40 de cărţi, afirmă că a existat un popor de zei civilizatori, de paleoastronauţi care zburau cu o” săgeată magică de aur”, dăruită de zeul Apollon fiului său Abaris.  

Mama acestui zeu solar era Latona, născută la noi, pe meleagurile acestor oameni solari de dincolo de vânturi, în Terra Mirabilis. Iar “săgeata magică de aur” a fost dată ca moştenire din tată în fiu până astăzi. Astfel, Fecioarele Soarelui, Laudike (Leukippe), Hiperohe, apoi Arge, Opis, Europe, au fost aduse în Delos cu această ”săgeată magică de aur”, odată cu zeii, deasupra Pontului Euxin (Marea Neagră) deasupra Istros-ului (Dunării) şi a Adrie, într-un ţinut descris ca fiind o Terra Mirabilis. ”Terra Mirabilis este un pământ sacru, luminos, fertil prin el însuşi. Locuitorii sunt foarte drepţi şi trăiesc mai mult şi mai fericiţi decât oricare alţi muritori”, mai spune Diodor Siculus.  

Teoria genoamelor situează u-topografia spaţiului carpato-dunărean ca fiind, primul regat sacru din istoria omenirii, prima Confederaţie a Atlanţilor din Carpaţi şi locul de unde a început Europa să existe; locul unde acum 144.000 de ani sosiseră primele Trei Eve şi primul Adam.  

O altă sursă prin care românii îşi pot descoperii originile, este cartea Atlanţii din Carpaţi de Adrian Bucurescu (profesor şi jurnalist la Departamentul Cultură al cotidianului ”România liberă”, specialist în domeniul preistoriei noastre, autor de cărţi şi a câtorva mii de articole privind istoria, religia, limba şi literatura geto-dacilor) din care aflăm că:”românii descind dintr-un neam de pelasgi uriaşi şi războinici, blond şi înalt, unde conduceau femeile. Fecioarele războinice, Amazoanele, erau în fruntea luptelor şi tot ele aveau mai mulţi bărbaţi ca soţi. Aceştia erau atlanţii şi pelasgii, etnonim care se tălmăceşte prin “Fericiţii, Luminoşii, Arzătorii”, aluzie la armele folosite de ei şi la vitejia lor în războaie. Aceste fecioare războinice, numite Amazoanele Kibelei, aveau câte zece soţi şi slujeau ca preotese şi călugăriţe în Templul Soarelui.  

În războiul cosmic dintre Atlanţi şi Lemurieni, aceste Preotese ale Soarelui au fost învinse la Podul de Carne în holocaustul Amazoanelor (la Cernavodă- Feteşti-Sat, locul pe unde a trecut Neptunus Dunărea), dar nu au dispărut. În cele zece regate atlante, în Anatolia, în Grecia antică, în Italia, Germania, etc., şi în ţinutul de dincolo de Istru descris ca fiind o Terra Mirabilis deasupra Pontului Euxin, zeiţele-mume au supravieţuit ca Prinţesa Kibele, Prinţesa Hathor, Regina Leukippe, Regina Rhea, Diana-Luna-Hecate, Diana Artemis Bendis, Diana Sancta Potentisima, etc. Tot din această carte mai aflăm că:” la Atlanţi, Soarele era zeiţă, iar luna – zeu!”.  

Neamul geto-dac, pelasg şi hiperboreean, vechi de peste 9000 de ani, este provenit din partea cea mai avansată spiritual a populaţiei vechii Atlantide, si adus în zona ţării noastre de conducatorii divini ai omenirii, pentru a repopula lumea după Potop (la 9564 î.e.n., s-au scufundat cele două Oraşe Solare, Poseidonia şi Atlantisul, ultima parte a Atlantidei). Acest neam ştia să scrie acum 7000 de ani (vezi tabliţele de la Tartaria, jud. Alba). În mozaicul de limbi şi popoare de pe harta Europei singurii care au o continuitate de 9000 de ani pe acelaşi teritoriu, şi o scriere de 7000 de ani, sunt romanii de azi.  

Dar surpriza cea mai mare legată de originea noastră ne-o face Marija Aleskaite Gimbutas, o mare arheologă estoniano-americană care trăieşte în San Francisco, care în cartea sa “Civilizaţii şi cultură. Vestigii preistorice în sud-estul european” (Editura Meridiane, Bucureşti, 1989) afirmă că:” în Europa anterioară invaziilor indo-europene, a existat o Mare Zeiţă care descinde dintr-o Cultură matrifocală şi matrilocală paşnică din vechea Europă de 20.000 de ani, care a dezvoltat o civilizaţie complexă ce a durat până aproximativ 7000 şi 3500 î.e.n. Locuitorii vechii Europe întemeiau oraşe mici, prelucrau arama şi aurul pentru podoabe şi chiar foloseau o scriere rudimentară.  

În această civilizaţie complexe exista o religie matrilocală în centrul căruia patrona o regină a Morţilor, ce reprezenta o zeiţa sub forma unei pasări de apă sau a unei femei-şarpe (n.n: posibil, Mama celor Vii, eonul al treilea din Ogdoadă, înzestrată cu două mâini şi două trupuri, Fată cu aripi până la mijloc, care acoperă cerul vizibil şi umple Bolta Cerului, şi mai jos Şarpe încolăcind cerul-pământesc, despre care se spune că Noaptea locuieşte în morminte, iar Ziua îşi ucide iubiţii cu lumina ascunsă în ochii ei şi se hrăneşte cu inimi omeneşti). În mitologia românească, această Mare Zeiţă este reprezentată sub denumirea de Pasăre Măiastră ce are rang regal şi e slujită de Pasărea-de-foc sacru şi de Pasărea Phoenix care renaşte din cenuşă.  

“Indo-europenii, nomazi patriarhali şi violenţi, ar fi nimicit valorile religioase din regiunile cucerite, însă fără să reuşească să suprime vechile zeiţe-mume care sub numele de Artemis, Hecate sau Cybele, ar fi continat să aibă cultul şi credincioşii lor”, ne spune Maria. A.G.  

Dacă Mahapharata, care este, probabil, cea mai amplă epopee din literatura universală, şi apoi Homer în Iliada şi Ovidiu în Metamorfoze, ne dau o idee corectă despre modul în care le-a văzut Ulise şi războinicii indo-europenii pe aceste “zeiţe-mume”, se pune întrebarea legitimă – oare cum i-au văzută “zeiţele-mume” pe aceşti războinici “indo-europeni”, sau cum l-au văzut pe ucigaşul cu corăbiile sale negre – pe Ulise?  

Iată de ce o reevaluare a tuturor valorilor acestei ”Culturi matrifocale paşnice şi, probabil, matriliniară, agricolă (sau preagricolă) şi sedentară, egalitaristă şi pacifistă din vechea Europă” - aşa cum o numeşte celebra arheologă M.A.G – “o cultură care a durat timp de douăzeci de mii de ani, din paleolitic până în neolitic”, impune azi o analiză genetică cu rigoare, şi goană neîncetată a tuturor popoarelor după Soarele Atlanţilor din Carpaţi, pentru cucerirea Regatului de aur pierdut: primul regat sacru din istorie.  

La Atlanţi, Soarele este zeiţă, iar Luna – zeu!  

Aici este vorba de Marele Eon, de cel de-al şaselea soare, Soarele Alb uriaş care se apropie de noi acum, în chiar clipa aceasta, din adâncimile cerului, cu viteza luminii ce întrece toate luminile, pentru a declanşa cea mai mare revoluţie de conştiinţă solară din universul nostru galactic.  

Aşadar, întreg Universul e conştiinţa în expansiune infinită şi nici nu poate să fie altceva. Interacţiunea dintre minte şi Lume produce semne arbitrare. Dar şi interconectarea telepatică a minţii noastre cu Cerul cristalin şi cu Dumnezeu din Cerul Empireu produce simboluri consacrate, iar acestea sunt mai durabile decât semnele arbitrare, atunci când suntem în relaţie directă cu Dumnezeu şi cu Sfânta Familie.  

Noi, pământenii, creştini şi paleocreştini, care practicăm o religie a Iubirii, am fost în relaţie directă cu Dumnezeu şi cu Sfânta Familie până la apariţia ultimului profet pe axa creştină – Mahomed – către anul 615, după care, prin apogeul călătoriilor în alte lumi de la Mahomed la Dante Alighieri, s-a întrerupt relaţia şi comunicarea directă cu Dumnezeu.  

Însă, prin”deblocarea mareică” a Lunii şi prin deschiderea unghiului de incidenţă dintre planul cosmic şi planul uman de către aceşti înaintemergători, mesageri călători în lumea de dincolo, printre aceştia aş numi doar pe trei mari Cârmuitori Eonici – Dante, Bruno şi Culianu -, şi ca urmare a schimbărilor climatice din ultimii 30 de ani şi a marilor explozii solare ce vor continua, vor avea loc două războaie cosmice între Atlanţi şi Lemurieni, fără precedent în istorie:  

Primul război cosmic, între 2012-2024, în care Zeiţa atlantă a Soarelui Alb (Mama celor Vii- al treilea eon din Ogdoadă) se va lupta cu Zeiţa lemuriană a Soarelui galben (a cincea Sophia, “o putere din stânga”, care e al cincilea soare - soarele mişcării -, care are ghiare şi se hrăneşte cu inimi omeneşti, pentru că vrea mereu sângele şi Regatul de aur pierdut).  

Şi al doilea război cosmic, între 2024-2081, când din osmoza naturală a celor două “zeiţe-mume”, a Soarelui Alb şi a Soarelui galben, va rezulta o rasă de oameni cu pielea roz-albă, dar hibridizaţi şi aflaţi şi ei în comă tehnică şi politică la nivel social-planetar. Şi cum “copilul roz” contra “copilului roz” dă “copilul roşu”, din care iese sânge, indiferenţă şi Restul Lumii (restul de oameni din oameni şi de oameni fără destin), din şapte miliarde de oameni câţi suntem în ceasul acesta, vor mai rămâne pe Terra Mirabilis, probabil, două miliarde de oameni de la zei şi de oameni creştini, care se vor lupta cu ”Ultimul Soare negru înainte de 2081”.  

După aceste două războaie cosmice între Atlanţi şi Lemurieni – războaie de revoluţie solară – Mama celor Vii îl va trimite pe Cristos, fratele “din dreapta” a cele de-a şasea Sophiei, care-i devine “syzygos” să asigure mântuirea umanităţii ca Cristos- copil, dar pe o nouă axă creştin-feministă, sub patronajul Sfintei Mame a lui Dumnezeu. Astfel, Monarhia absolută va învinge definitiv “Republica Universală”. Pacea de o mie de ani va fi restaurată deplin pe Terra Mirabilis, chiar aici la noi, în România, sub patronajul Sfintei Mame a lui Dumnezeu, care va conduce omenirea cu Preotesele Soarelui şi cu preoţii solari, străjeri ai Sfântului Graal.  

Căci adevărata revoluţie de conştiinţă este numai aceea care are dreptul să schimbe numele Soarelui: să schimbe Soarelui galben şi Soarelui negru cu Soarele Alb al Atlanţilor din Carpaţi. Cu Marele Eon care, prin Arta-transformării, va transforma planeta Terra într-o biosferă translucidă, verde-albastră, iar noii oameni vor fi “oameni biofotonci”, aşa cum au fost în condiţia umană primordială, când acest sferoid planetar viu, desprins, ca un glob incandescent, din Soarele galactic, în timpul metamorfozelor ontice, se rotea pe orbita sa cu 106000 km pe oră, fiind permanent impregnat de cele 64 Octave în imensitatea variaţiunilor de ritmuri istorice şi de vibraţii cosmice.  

Staţia acestui Soare alb-albastru-argintiu, de forma Cubului dumnezeului biblic, s-a desprins încă din anul 1986 din soarele nostru galactic, iar începând din anul 2012 această Staţie Solară (SS)se poate vedea chiar aici, la noi, seară pe cer la Apusul Soarelui strălucind cu o lumină ce întrece toate luminile. Se poate vedea venind spre noi şi interferând cu o parte dintre noi, la confluenţa dintre plasma albastră a soarelui galactic şi plasma verde a magnetismul biotopului nostru terestru (a Eonului Central din Pământul Interior).  

Pentru a intra în relaţie directă cu această Staţia Solară SAR (Car Ceresc, navetă spaţială, vehicolul sufletului, noul “vehicul biologic” sau noul “chivot genetic”, numiţi-l cum vreţi, că acum nu mai are importanţă) noi doar avem nevoie de nişte “instrumente de comunicare telepatică”, pe care, într-o altă scrisoare, am şi încercat de altfel să le prezint şi să le descriu în ce fel s-ar putea confecţiona.  

“În mijlocul Nopţii de cristal, eu am atins hotarele morţi, am văzut Stâlpul Central ţâşnind de pe axa pământului pe axa Cerului cristalin spre Soarele uriaş strălucind cu o lumină orbitoare ce întrece toate luminile, m-am apropiat de zeii Atlanţilor din Carpaţi şi de zeiţele pământului venite din cer, pline de senzualitate, de bogăţie şi mister, le-am văzut feţele lor duble, parte divină şi parte umană, una de Soare iar cealaltă de Lună întoarsă mereu spre o Simplă “Coloana a soarelui de vis”, pe care apoi am încercat să le sculptez eu însumi, cu mâna mea, pe socoteala mea, în “Ciclul reginelor”, în “Geneze” (prin implant şi prin interferenţă), în Cruci cosmice, în “Steaua arzătoare cu opt raze” şi în toate Coloanele mele infinite”, notam eu într-un Jurnal de atelier prin anii 1986-1991.  

“Tu care vrei să vii la noi, pe Staţia Solară SAR, şti că eşti înger? Ştiu. De unde şti? Nu ştiu. Te simţi “stea în stea” sau “cruce în cruce”? Mă simt şi una şi alta, dar încă nu ştiu cine sunt. Pentru că tot sculptând la Geneze, la “Ciclul reginelor”, la Cruci de lumină şi la Coloane infinite, şi tot tăind în spiritul materie cu măsura propriei mele fiinţe, într-o zi am greşit unghiul de incidenţâ dintre planul cosmic şi planul uman - “unghiul solstiţial” de 36 de grade (cu doar două grade) pe axa Coloanei - şi Dumnezeu mi-a dat peste deşte şi o vreme era să mă damblagesc aproape de tot. Acum ştiu doar că sunt o “Stea arzătoare cu opt raze”. De unde şti? Nu ştiu. Şti că exişti doar meditând transcendental cu n-dimensiuni? Ştiu! Şi de aceea tot mă lupt să construiesc din această “Stea” o Troiţă RSB (Rezonator stelar de bioluminiscenţă solară), arma lui Apolon Hiperboreanul şi Carul Ceresc, o minidronă tahionică, solară, care mă va urca la Soarele Atlanţilor...  

“Construişte-ţi mai întâi vehicului sufletului şi apoi Carul ceresc, căci dacă nu vei şti cu ce frecvenţă funcţionează sufletul în “maşinuţa biologică”, nu vei cunoaşte nici cum funcţionează Carul ceresc”, zice Daimonul, care mergea înaintea mea călare pe un Cal uriaş, roşu- argintiu, cu stea în frunte şi cu copite de aur, străjuit de doi Străjeri ai Sfântului Graal. Daimonul şi călăreţul făcea corp comun cu Calul, de parcă ai fi zis că-i un Centaur. Până într-o Zi când Daimonul descălecă de pe Cal şi, după ce priponi Calul de un gard, se înfăţişă înaintea mea ca un Atlant uriaş, îmi zise ceva în sunete de timpane ce nu reuşi să mai dezleg nici până azi, apoi încălecă pe o “săgeată magică de aur” şi dispăru cu ea la orizontul misterului, lăsând în urma lui un “nor auric” de “pulbere stelară” şi o dâră de lumină ca o lamă de cuţit argintiu. În seara aceea, la Apusul Soarelui, rămăsesem doar eu şi calul acela uriaş, priponit de un gard de lemn, făcut din ţepuşe înalte. Dinspre Răsărit se auzi tot atunci o explozie, ca un big-bang asurzitor ce sparse bolta cerului, urmat de un ţipăt lung şi straniu al unei femeie blonde ce alerga în zdreţe pe “pământurile negre” să se adăpostească într-o baracă de beton. Glasul ei panicat parcă-mi sună zi azi în sunte de timpane cu glasul spart, şi-mi spune mereu:“Fugi şi ascunde-te în munţi...în Groapa Hiperboreanului...ori sari peste gard!” În seara aceea, calul uriaş priponit de gard se smulse din pripoană, se dădu puţin înapoi, scormoni pământul cu copita de aur, apoi se înălţă pe două picioare, făcu un salt peste gardul de ţepuşe şi se prăpuşi la pământ zdrobindu-şi toate oasele în foc şi fum de pucioasă. Imaginea accea dureroasă a craniului de cal uriaş, de cristal roz, prăbuşit şi sfărmat în foc, sânge şi fum de pucioasă, mi-a rămas până azi în minte şi parcă simt şi acum în nări mirosul fumului de pucioasă. Şi ori de câte ori se zguduie pământul sau se deschid cerurile, Calul, Atlantul şi Femeia aceea alergănd în zdrenţe pe un “câmpurile negre” îmi apar “prin vis” sau în stare de veghe...Ştiu!...Nu ştiu!...Ştiu că nu ştiu!...”. Cam asta erau dialogurile mele cu Daimonul şi cu Străjerii Sfântului Graal prin anii 1986-1996.  

Acum ştiu că acest Soare Alb, care colcăie de fiinţe înaripate, are misiunea de a începe (aici la noi, în Grădina Maicii Domnului din “Creasta Anilor” din Terra Mirabilis) Marea Recoltă de fiinţe de lumină de pe ”insula ADN”, dar, vor fi nişte fiinţe de lumină care au făcut deja un salt cuantic, prin Arta-transformării, prin transformare cuantică şi prin Dumnezeu ştie ce homozigotare şi puritate genetică. Şi de a transforma şi terraformata planeta Terra Mirabilis într-o biosferă de bioluminiscenţă solară, într-o Stea arzătoare cu opt raze, cu lumină şi căldură proprie, a căror fiinţe de lumină vor emana particole SAR.  

Viitorii oameni vor fi “oameni biofotonici”, care vor cumunica telepatic, aşa cum comunicau altădată zeii atlanţi şi zeiţele atlanteene din Fortăreaţa Carpatică. Aceşti “oameni biofotonci” vor deţine nişte aparate şi instrumente de comunicare telapatică, de felul Troiţei RSB (Rezonator stelar de bioluminiscenţă solară) prin care se vor putea “teleporta fotonic”, călătorind astfel oriunde doresc în spaţiul cosmic din galaxia noului Soare, aşa cum altădată călătorea prin cer Abaris cu “săgeata magică de aur”, moştenită de la tatăl său - zeul Apollon Hiperboreanul.  

Însă, pentru a institui valorile acestui Soare Alb uriaş într-o lume ce se arată, din păcate, pe pământ fără centru iar în cer într-un război al “focului stelar” ce se preconizează acum prin “Războiul stelelor” – cu alte cuvinte, pentru a institui valorile Artei-transformării, a transformării Primului Principiu din care s-au ivit în copilăria umanităţii cei trei Eoni distincţi, primordiali: Existenţa, Forma şi Beatitudinea - noi, românii, trebuie mai întâi să ne cunoaştem zeii Atlanţi din Carpaţi şi să ne identificăm duşmanii, pentru a şti bine cu cine avem a ne lupta.  

Dacă ne vom redescoperii zeii pe care i-am pierdut şi pe Marile Mame pe care le-am degradat, va exista viitor. Dacă nu, nu!  

Se spune că, atunci când vrei să institui nişte valori, la rigoare, trebuie să-ţi ”inventezi” mai întâi nişte duşmani, posibil după modelul extratereştrilor ET-X-Y-Z. Aşa cum face acum doctorul militar român Toni Victor Moldovan (exilat în “Calevala” Norvegiei), şi care rescrie, după versiunea Zoharului, a treia ediţie a ”Programului Terra PIG - Un atac extraterestru asupra omenirii” (un program de inginerie genetică: chinez, indian, european, american şi extraeuropean ET-X-Y-Z).  

Sau, dacă vreţi, ca să ne putem redescoperim zeii noştri Atlanţi din Carpaţi, este necesar mai întâi să ne identificăm noii duşmanii după modelul doctrinar al cărţii ”Societatea deschisă şi noii ei duşmani” - scrisă de Karl Popper şi continuată apoi de discipolul său, George Soros & compania de evrei sefarzi şi askenazy, care practică deja o nouă teoria economică de globalizarea forţată a lucrurilor şi de tribalizare a persoanelor în G1 şi G2. Şi care după cum se vede,”iubesc” România, dar mai ales iubesc Grădina Maicii Domnului. Iubesc doar Grădina MD, însă nu au descoperit şi unde se află “flăcările arginti” din “Creasta Anilor” din Terra Mirabilis. Ştiu doar că pe aici, pe la noi, încă mai cântă dimineaţa pe plaiurile mioritice “Cocoşii lui Mahomed”, dar unde cântă Cocoşii şi Îngerii lui Dumnezeu şi de ce cântă (din chimvale şi alăute), nu ştiu nici ei, numai Dumnezeu ştie!  

Atât de tare iubesc străinii aceştia România - în mod special extraeuropenii ET-X-Y-Z -, încât într-un sfert de veac, prin Grupul de Dialog Social (GDS) şi prin Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC – vă sună familial, nu-i aşa?) au asanat-o. Şi acum vor să ne cumpere şi Grădina Maicii Domnului. Şi nu vor înceta genocidul economic şi cultural, până ce nu vor distruge în întregime societatea civilă românească.  

Astfel, de la 23.500.000 de români câţi am fost în 1989 am ajuns acum, în 2013, la vreo 16.000.000, neoficial. Căci oficial suntem 19.000.000, din care Institutul Naţional de Statistică (INS) ne spune că doar 0,5 % dintre români sunt sub 18 ani, ceea ce este imposibil. Dar asta ne spune numai odată la patru patru ani, atunci când trebuie să ieşim la vot. Atât de dezbinaţi am ajuns noi, românii, încât nici măcar INS-ul nu reuşeşte să ne mai numere acum, câţi suntem în ţară şi câţi afară.  

Şi cu asta cred că am spus deja tot ce trebuie spus şi ce trebuie făcut în “Eterna şi fascinanta Românie”, în prima fază, înainte de regionalizarea forţată a ţării şi fragmentarea ei în cantoane, colonii, provincii şi alte programe de ”deprogramare” în laboratoarele lor secrete şi discrete de inginerie genetică PIG, din NOW & OMG – Monsanto, conduse de ET-X-Y-Z, de emisari, samsari şi de mereu alţi guvernatori străini, ca întotdeauna.  

Se pare că, până ce nu vom cădea la-nvoială cu Ei, nu va înceta această “Catastrofă şi mesianism”, în sfârşitul istoriei celei mai mari înşelătorii umane. Ei cu eonul Dracului, iar noi cu începutul Eonului mesianic. Nu merge! Ceva trebuie negociat la “Masa tratativelor” şi stabilit alte “protocoale” şi schimbat clauze secrete de la Yalta şi de la Malta.  

Dar, slavă Cerului, dacă noi, românii, nu mai sântem în stare să ne numărăm copiii, mamele şi bătrânii muribunzi, măcar străinii, dacă tot nu sunt în stare să se lase asimilaţi de noi, să fie în stare să ne numere ei pe noi acum, în speţă Israelul, că acolo sunt din 2010 toate CNP-urile noastre. Acum, după “Leul israeliţilor” s-a stins din viaţă, să pună Israelul toată societate românească în Baza de Date pe “Calculatorul selenar” şi să decidă ei soartă românilor şi a României, dacă noi nu suntem în stare să ne numărăm mamele, copiii şi bătrânii muribunzi. (Asta până într-o Zi când se supără un Atlant din Bastionul Walhallei matriarhatului Walkiriilor Angelei Merkel, de pe malul “Lacului Constanţa” şi le “deblochează mareic” Luna galbenă, de pe “Luna verde-albastă a lui Saturn”).  

PS: Pentru a şti de la început despre ce Prinţesă X este vorba, public această legendă mai jos.  

Legenda: Prinţesa X = creştinism (MD-MM + cele trei Diana D3, respectiv Maica Domnului, Maria Magdalena, Diana-Luna-Hecate, Diana-Artemis-Bendis şi Diana Sancta Potentisima) + islamism (F3 Fatima + cele 72 de Fecioare) + new age & satanism (Marea Zeiţă, înfăţişată adeseori sub aspectul teribil de regină a Morţilor + Lilith, Isis, Kali, Shakti, Eurynome, Mnemosyne, Iele, Valkirii, etc.  

Referinţă Bibliografică:
Jurnal de Atelier I - Codul numeric al mărcii genetice 666 ( codul fiarei ) şi exodul evreilor în România (1) Fragment din 144 de Scrisori de tranziţie din Mileniul III către Prinţesa X (33) / Constantin Milea Sandu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1166, Anul IV, 11 martie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Constantin Milea Sandu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Constantin Milea Sandu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!