Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Vocatii > Mobil |   


Autor: Corina Diamanta Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 64 din 05 martie 2011        Toate Articolele Autorului

JULIETTE RÉCAMIER, O FEMEIE CA ORICARE ALTA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Juliette Récamier (1777-1849), născută Jeanne François Julie Adélaïde Bernard, a venit pe lume în oraşul Lyon, pe 4 decembrie 1777. Tatăl ei era avocat - mai târziu acesta va fi numit notar regal - iar mama sa, doar o femeie foarte frumoasă. În 1793, când împlineşte 16 ani, Juliette este căsătorită cu unul dintre prietenii tatălui ei, Jacques – Rose Récamier, bancher, un bărbat cu treizeci de ani mai în vârstă decât ea.  
  
Un bancher scapă de ghilotină... 
  
S-au făcut nenumărate speculaţii pe marginea acestei căsătorii. Foarte târziu au apărut argumente potrivit cărora Juliette era fiica naturală a lui Jacques – Rose Récamier. Astfel, în plină epocă a Terorii, dacă s-ar fi întâmplat ca bancherul să fi fost ghilotinat, fiica sa i-ar fi moştenit averea. Departe de a fi ghilotinat însă, Jacques – Rose Récamier ajunge la conducerea Băncii Franţei, iar Juliette devine una din cele mai curtate frumuseţi ale vremii. Salonul ei este un punct de atracţie pentru toţi bărbaţii galanţi ai Parisului, chiar dacă nici unul nu îndrăzneşte să spere că ar putea câştiga iubirea frumoasei, elegantei şi inteligentei femei. Printre admiratorii săi se numără Chateaubriand, Lamartine, Balzac, Ampere, Constant, pictorii J.-L. David şi Gérard, dar şi Marat, Robespierre, Jean Baptiste Jules-Bernadotte şi Lucien Bonaparte, pe care aceasta ştie să îl ţină la distanţă, fără a-l descuraja.  
  
... şi o împărăteasă pleacă în surghiun 
  
Napoleon, şi mai ales împărăteasa Iosefina sunt deranjaţi de notorietatea şi influenţa doamnei de Récamier. Gelos pe faima acestei femei, dar şi pe influenţa ei în viaţa politică, Napoleon va spune cu sarcasm, în momentul când află că trei dintre miniştrii săi frecventează salonul lui Juliette, că speră ca întâlnirile Consiliului de Miniştri să nu se mute în salonul doamnei de Récamier, pentru că el nu este primit acolo. De altfel, împăratul îşi doreşte ca Juliette să devină doamnă de onoare şi prietena sa intimă, însă aceasta evită cu mult tact apariţiile la curte şi respinge ideea de a avea o aventură cu suveranul. Iată de ce, atunci când Banca Récamier a trecut în anul 1806, printr-o situaţie dificilă, putând fi salvată doar de către împărat, acesta refuză să se implice. A urmat falimentul băncii, iar în 1809, Napoleon găseşte un pretext pentru a o îndepărta din Paris pe „împărăteasa artelor”, cum era supranumită Juliette.  
  
Soţ în vârstă rog soţie tânără să aibă milă de bătrâneţea şi sărăcia mea 
  
Deşi nefericită în viaţa de familie, Juliette îi rămâne credincioasă vârstnicului ei soţ; cel puţin, nu există dovezi ale infidelităţii ei. Primul bărbat care a deşteptat în ea sentimente puternice, conform propriilor destăinuiri, a fost prinţul Augustus al Prusiei. Deşi la mijloc este dragoste adevărată, o căsătorie între Juliette şi Augustus pare imposibilă. Aceasta îi scrie soţului, cerându-i divorţul, însă răspunsul soseşte fără a-i aduce eliberarea. Într-o epistolă umilă, domnul de Récamier îşi roagă soţia să aibă milă de bătrâneţea şi sărăcia lui. Aşa se face că Juliette va refuza cererea în căsătorie a prinţului Augustus, încercând să se sinucidă în momentul rupturii de acesta. La despărţire, Juliette îi va dărui lui Augustus al Prusiei portretul ei realizat de pictorul François Gérard. Înainte să se stingă din viaţă, prinţul porunceşte ca tabloul să îi fie returnat doamnei de Récamier.  
  
Juliette şi François 
  
În 1819, doamna de Récamier îl cunoaşte în salonul doamnei de Stael, pe François René Chateaubriand (1768-1848), scriitor şi om de stat francez. Povestea lor de dragoste va dura toată viaţa, fiind clădită pe o afecţiune sinceră şi puternică. Iată cum descrie Chateaubriand momentul întâlnirii cu Juliette în „Memorii dincolo de mormânt”: „Mă întrebam dacă văd un portret al candorii sau al voluptăţii. Nu s-a plăsmuit niciodată aşa ceva”. În salonul doamnei de Récamier, Chateaubriand şi-a citit decenii la rând creaţiie şi tot aici a trecut în nefiinţă, în braţele lui Juliette. „Adesea persoanele care se iubesc se jură la începutul fericirii lor să părăsească viaţa împreună; dar se întîmplă că ele nu merg cu aceeaşi viteză, şi, cînd una este gata să atingă ţinta, celalaltă ori nu este gata, ori deja nu mai este”, spunea Chateaubriand. 
  
În vremea holerei 
  
Un alt prieten care a iubit-o până la moarte pe doamna de Récamier a fost filosoful Pierre Simon Ballance, alături de care aceasta este înmormântată în cavoul familiei Récamier. Juliette se va stinge din viaţă pe 5 mai 1849, la 71 de ani, răpusă de holera ce bântuia la acea vreme Parisul. Cu câţiva ani înainte de moarte, frumoasa femeie îşi pierde complet vederea; cu toate acestea, doamna de Récamier ştie să îşi poarte suferinţa cu cea mai graţioasă seninătate, fără să se plângă vreodată. Înainte să părăsească această lume, ea cere ca memoriile să îi fie distruse. Totuşi, o parte dintre acestea au supravieţuit, fiind publicate zece ani mai târziu de una dintre nepoate.  
  
Modelul Récamier 
  
Pe lângă memorii, în urma lui Juliette rămân şi portretele ei. Cel dintâi pictor care a imortalizat-o a fost J.-L. David. Acesta a ales să o picteze pe doamna de Récamier într-o atmosferă"la Grecia antică – lumină difuză, doar câteva obiecte (de fapt, o încăpere goală în care se află o lampă şi un divan, model cunoscut astăzi ca ‘recamier’). În această pânză, ea poartă o rochie tunică şi are părul coafat în bucle. Sculpturile lui Antonio Canova o înfăţişează pe Juliette ca una dintre graţii, acoperită de voaluri diafane.  
  
Iubită de toţi 
  
„Avea o minte ce nu strălucea prin ea însăşi, dar care-i făcea pe alţii să strălucească. Avea un talent special de a asculta şi de a se face iubită de toţi cei care-i erau în jur”, spune Sainte Beuve despre Juliette de Récamier. Misterul doamnei de Récamier nu a fost dezlegat niciodată. Opinii contradictorii sau simple bârfe, cine poate spune cu exactitate dacă aceasta a fost o sfântă ori doar o cochetă ce a ajuns celebră datorită numeroaselor sale aventuri cu bărbaţi importanţi? Indiferent de părerile vehiculate, un lucru este cert: doamna de Récamier rămâne în istorie ca o frumuseţe clasică, ideală, dar şi ca o muză a artei, ca o femeie de o discreţie desăvârşită, ce va duce cu ea în mormânt secretul propriului farmec. 
  
Corina Diamanta LUPU 
  
Bucureşti 
  
3 Martie 2011 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
JULIETTE RÉCAMIER, O FEMEIE CA ORICARE ALTA / Corina Diamanta Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 64, Anul I, 05 martie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Diamanta Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Diamanta Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!