Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Scriitori > Mobil |   


Autor: Ioan Lilă         Publicat în: Ediţia nr. 214 din 02 august 2011        Toate Articolele Autorului

JEUNE VIERGE

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ioan LILA 
  
VOLUM POEME 4 
  
JEUNE VIERGE 
  
miercuri, 20 iulie 2011 
  
France 
  
Motto: 
  
„Jeune vierge autosodomisee  
  
par les cornes de sa propre  
  
chanstete”, 1954, Dali 
  
Pe cînd eram mai tînăr 
  
Am vrut s-ajung în raiul 
  
Cu ţesătura pură, 
  
Păzită de fecioară 
  
Cu dragoste şi ură. 
  
Acolo se-nfig munţii 
  
Cu frunţile în noapte 
  
Şi cerurile crude 
  
Se scutură necoapte. 
  
Pe dulcea mea fecioară 
  
N-o puteam bănui, 
  
Că-şi tăvăleşte floarea 
  
Prin ierburile vii! 
  
Dar ea, fecioara castă, 
  
Stînd tristă la fereastră, 
  
Nu se destrăbăla, 
  
Doar se sodomiza! 
  
UN SINGUR ADEVAR 
  
lundi 18 juillet 2011 
  
Un fir de praf, cînd mi-a intrat sub pleoapă, 
  
Am aşteptat pe mal, lîngă o apă, 
  
Să crească mult mai mare ca un munte, 
  
Aşa cum gîndurile-mi cresc sub frunte. 
  
Şi a crescut în cele patru zări, 
  
De nu mă mai vedeam din depărtări, 
  
Iar azi, avînd atîta perspectivă, 
  
Pot să mă-nscriu în viaţa mea activă, 
  
Care constă-n a nu face nimic - 
  
De ce să risc vreun adevăr să stric ? 
  
Mai multe adevăruri laolaltă 
  
Nu pot să treacă azi de nici o poartă. 
  
Un singur adevăr e adevăr, 
  
Că nu există nici un adevăr. 
  
VREAU SA-TI DARUIESC O FLOARE 
  
Vreau să-ţi dăruiesc o floare  
  
Un simbol cu frunze verzi 
  
Un nămete de culoare 
  
Ce s-a copt deja la soare 
  
Cu petale-n care are 
  
Mîngîieri ameţitoare 
  
Deşi poate mă nu crezi ! 
  
SECUNDA E ŞI EA CUMVA PATRATA 
  
Secunda e şi ea cumva pătrată 
  
O piramida-n veci de veci ratată 
  
Uitată lîng-o floare de sulfină 
  
Şi tristă stă săraca şi suspină 
  
Şi tot aşteaptă ca din cer să-i cadă 
  
În cap o piramidă de zăpadă. 
  
CÎND HANIBAL SI CEZAR 
  
cînd Hanibal şi Cezar s-au strecurat prin visuri, 
  
cărînd cu ei iluzii de preamăriri turbate, 
  
au ingonrat, se vede, că noi avem abisuri, 
  
prin care trece-aievea doar cine vrea sau poate! 
  
dar unde te duci, frate, tu nu te vezi firav - 
  
în setea ta de sînge există şi reversul 
  
ce îţi va da ideea că poate eşti bolav 
  
şi-n gindul tău de mire va înflori doar versul- 
  
că-n tine zace fiara, dar tu eşti doar obtuzul, 
  
în timp ce omenira va lua autobuzul! 
  
LORSQUE HANNIBAL ET CESAR 
  
lorsque Hannibal et Cesar glissent travers les rêves, 
  
portant avec eux les delires de l'exaltation enragee 
  
on ignore,et pourtant ça se voit, nous avons des abîmes, 
  
par qui passent seulement qui veut vraiment le peut! 
  
mais où vas tu, mon frère, tu ne te vois pas faible ? 
  
dans ta soif de sang il n'y a pas de retour  
  
de qui viendra l'idee que tu es un malade 
  
dans tes pensees d'epoux ressurgira la bête  
  
qui dort en toi, mais tu es juste obtus, 
  
pourtant, l'humanite se precipite au bus! 
  
& 
  
A VENIT IARNA 
  
mardi 3 novembre 2009 
  
A venit iarna si peste mine 
  
M-a nins, m-a acoperit cu omat 
  
Parca m-a nins cu albine 
  
Dar cu parfumuri suave inca ma imbat 
  
Asa trec anotimpurile peste noi 
  
Scirtiind din senile prin sufletele noastre 
  
Ne mai ramin amintirile si visurile 
  
Si stelele cerurilor la infinit albastre... 
  
Ioan LILA 
  
VOLUM POEME 4 
  
JEUNE VIERGE 
  
miercuri, 20 iulie 2011 
  
France 
  
Motto: 
  
„Jeune vierge autosodomisee  
  
par les cornes de sa propre  
  
chanstete”, 1954, Dali 
  
Pe cînd eram mai tînăr 
  
Am vrut s-ajung în raiul 
  
Cu ţesătura pură, 
  
Păzită de fecioară 
  
Cu dragoste şi ură. 
  
Acolo se-nfig munţii 
  
Cu frunţile în noapte 
  
Şi cerurile crude 
  
Se scutură necoapte. 
  
Pe dulcea mea fecioară 
  
N-o puteam bănui, 
  
Că-şi tăvăleşte floarea 
  
Prin ierburile vii! 
  
Dar ea, fecioara castă, 
  
Stînd tristă la fereastră, 
  
Nu se destrăbăla, 
  
Doar se sodomiza! 
  
UN SINGUR ADEVAR 
  
lundi 18 juillet 2011 
  
Un fir de praf, cînd mi-a intrat sub pleoapă, 
  
Am aşteptat pe mal, lîngă o apă, 
  
Să crească mult mai mare ca un munte, 
  
Aşa cum gîndurile-mi cresc sub frunte. 
  
Şi a crescut în cele patru zări, 
  
De nu mă mai vedeam din depărtări, 
  
Iar azi, avînd atîta perspectivă, 
  
Pot să mă-nscriu în viaţa mea activă, 
  
Care constă-n a nu face nimic - 
  
De ce să risc vreun adevăr să stric ? 
  
Mai multe adevăruri laolaltă 
  
Nu pot să treacă azi de nici o poartă. 
  
Un singur adevăr e adevăr, 
  
Că nu există nici un adevăr. 
  
VREAU SA-TI DARUIESC O FLOARE 
  
Vreau să-ţi dăruiesc o floare  
  
Un simbol cu frunze verzi 
  
Un nămete de culoare 
  
Ce s-a copt deja la soare 
  
Cu petale-n care are 
  
Mîngîieri ameţitoare 
  
Deşi poate mă nu crezi ! 
  
SECUNDA E ŞI EA CUMVA PATRATA 
  
Secunda e şi ea cumva pătrată 
  
O piramida-n veci de veci ratată 
  
Uitată lîng-o floare de sulfină 
  
Şi tristă stă săraca şi suspină 
  
Şi tot aşteaptă ca din cer să-i cadă 
  
În cap o piramidă de zăpadă. 
  
CÎND HANIBAL SI CEZAR 
  
cînd Hanibal şi Cezar s-au strecurat prin visuri, 
  
cărînd cu ei iluzii de preamăriri turbate, 
  
au ingonrat, se vede, că noi avem abisuri, 
  
prin care trece-aievea doar cine vrea sau poate! 
  
dar unde te duci, frate, tu nu te vezi firav - 
  
în setea ta de sînge există şi reversul 
  
ce îţi va da ideea că poate eşti bolav 
  
şi-n gindul tău de mire va înflori doar versul- 
  
că-n tine zace fiara, dar tu eşti doar obtuzul, 
  
în timp ce omenira va lua autobuzul! 
  
LORSQUE HANNIBAL ET CESAR 
  
lorsque Hannibal et Cesar glissent travers les rêves, 
  
portant avec eux les delires de l'exaltation enragee 
  
on ignore,et pourtant ça se voit, nous avons des abîmes, 
  
par qui passent seulement qui veut vraiment le peut! 
  
mais où vas tu, mon frère, tu ne te vois pas faible ? 
  
dans ta soif de sang il n'y a pas de retour  
  
de qui viendra l'idee que tu es un malade 
  
dans tes pensees d'epoux ressurgira la bête  
  
qui dort en toi, mais tu es juste obtus, 
  
pourtant, l'humanite se precipite au bus! 
  
& 
  
A VENIT IARNA 
  
mardi 3 novembre 2009 
  
A venit iarna si peste mine 
  
M-a nins, m-a acoperit cu omat 
  
Parca m-a nins cu albine 
  
Dar cu parfumuri suave inca ma imbat 
  
Asa trec anotimpurile peste noi 
  
Scirtiind din senile prin sufletele noastre 
  
Ne mai ramin amintirile si visurile 
  
Si stelele cerurilor la infinit albastre... 
  
Am avut citeva iubite in viata 
  
In viata mea nu mai este nici una 
  
Ma trezesc singur in fiecare dimineata 
  
In fereastra mai straluceste o secunda doar luna 
  
Ultima mea iubita mi-a luat si amintirile 
  
Nu mai am amintiri cu femei frumoase 
  
Deschid televizorul, privesc stirile, 
  
Triste, amare, drame, naufragii umane, angoase... 
  
Parca atunci cind eram tinar si visator 
  
Nu se intimpla mai nimic demn sa devina o stire 
  
Departe, in adincul privirilor mele plutea un vapor 
  
Risipindu-si tristetea ca pe o amintire 
  
& 
  
vendredi 6 novembre 2009 
  
Lyon 
  
TRECÎND PRIN VIAŢA ASTA 
  
TrecÎnd prin viaţa asta n-am Învăţat nimic 
  
La ce-or să-mi folosească atÎtea visuri sparte 
  
Visam să zbor cu aripi, dar încă eram mic 
  
Ca umbra care-n cer pe zbor voia să-l poarte 
  
Ce-i zborul fără umbră şi umbra de ce zboară  
  
Cînd rostul ei de veacuri a înflorit în poartă 
  
Un tremur lin de sunet ivit dintr-o vioară 
  
Spre cerul plin de stele etern şi pur mă poartă 
  
Atîtea vorbe bune, scrîşniri, dureri atroce 
  
Necazuri şi tăcute, înnăbuşite uri 
  
Mă fac să-i dau dreptate lui Benedetto Croce: 
  
Iubirea-i inundată de sterpede orduri 
  
Veniţi în miezul zilei să respirăm culoarea 
  
Care se scurge-n suflet, răcoarea din pădure 
  
Priviţi cu evlavie ce blîndă este floarea 
  
Apoi păstraţi în suflet o pajişte cu mure 
  
& 
  
POEME HOMERICE 
  
Mercredi, 4 novembre 2009 
  
4-nov.-09 
  
POEM HOMERIC 1  
  
CIORB(E)A HOMERICĂ 
  
(Apendice: “Pizda proletară”) 
  
Pe ţărmul de răstrişte adus la baionetă 
  
Stă îngerul pedestru cu vestă şi bonetă 
  
El este umbra veche a marilor sihaştri 
  
Ce şi-au coit umbrele heraldice din aştri 
  
Noi vrem orînduirea nedreaptă în solfegii 
  
S-o preamărească proştii şi s-o iubească regii 
  
Religia şi dînsa e un compot murdar 
  
Care vrea să devină lumină-n lupanar  
  
Şi ca să lumineze vin azi şi toţi rataţii 
  
Ei sînt doar amintirea unui apus vremelnic 
  
Să-i laude întruna şi hoţii şi confraţii 
  
Răspunsul nostru este, cel mai ades, nemernic. 
  
Sculaţi-vă din tronul cel de aur 
  
Voi, osîndiţi la ciorbe de potroace 
  
În pragul vieţii voastre un balaur 
  
Rinjeşte excitant să vă provoace 
  
Voi, osindiţi la ghiftuieli regale 
  
Să nu v-aduceţi singuri osanale 
  
Că, drumul vieţii azi vă stă în cale 
  
Treziti-vă, dă-n clocot ciorba-n oale ! 
  
Stau fetele pe culme atîrnate 
  
Ele aşteapta poate şi un alt cavaler 
  
Sînt blînde, sînt frumoase, afînate 
  
Dar în restriştea noastră “Leru-i ler”! 
  
Şi numai pizda aia proletară 
  
Simţea orinduiala cea crudă şi nedreaptă 
  
În timp ce tractoriştii de secole o ară 
  
Ea ne şoptea ferice că încă este aptă ! 
  
& 
  
Poezie pe o temă eternă 
  
Pentru Atena Gabriela 
  
Tristeţea îmi curge ca ploaia în suflet  
  
Ce tristă e ploaia din sufletul meu 
  
Adesea se pierde şoptită-ntr-un urlet 
  
Răsturnîndu-mi pe frunte coroana de zeu 
  
Dar nu plouă continuu, mai sînt zile senine 
  
Răsar şi mici steluţe, ca nişte păpădii 
  
Eu ştiu că din iubire te vei opri la mine 
  
Eu te astept cu ploaia în suflet să îmi vii 
  
& 
  
Ca tot omul care se trezeste dimineaţa la ora cinci, ca să audă cum înfloresc zarzării, îmi pun şi eu întrebări la care răspund graurii, păunii cei innobilaţi de curcubeu, secundele din ceasornicul cel uriaş şi cu mustăţi de zăpadă şi secularele, cariatide ce susţin Universul, ca să nu se reverse din paharul cu apă...  
  
Bună dimineaţa, zăpadă abia ninsă, 
  
Chiar aveam în suflet dorinţa mea nestinsă 
  
Ca, unduirea ta de zee rece, lină, 
  
Să-mi dea duceaţa vieţii pe retină ! 
  
Nu o fotografie, o poză anodină, 
  
Nu un blestem liturgic turnat într-o gradină, 
  
Nici raiul, iadul, firea şi harnica albină, 
  
Nu răsăritul falnic ţipat de o albină ! 
  
Nu-mi da, eternitate, decît ce pot să duc, 
  
Troiene de zapadă şi pizde extrafine. 
  
Dacă tot trec prin fluviul acestui timp caduc, 
  
La ce să vreau iubiri din alea mercantile ? 
  
Noi sîntem campionii dintr-un trecut pervers 
  
Închişi sub rana frunţii obenienţei pure, 
  
În care se înscrie întregul Univers, 
  
Răpus între picioare de coşul ei de mure! 
  
& 
  
ZAPADA GÎNDIRII 
  
Cînd zăpada gîndirii se topeşte-n cuvînt, 
  
Nu mai ştiu, dacă sînt, cît mai sînt, în cuvînt, 
  
Nu mai ştiu cît să tac, nu mai pot nici să plîng, 
  
Îmi iau partea de lume şi degeaba o strîng, 
  
Ea e vîntul sălbatec, armăsarul de foc, 
  
Mai respir o secundă, dacă mai am noroc,  
  
Eu sînt muntele aprig încolţit doar de zei, 
  
Prometeici, gigantici, ca nărozii atei, 
  
Eu păşesc peste dealuri, cad în floarea de crin, 
  
Mă aud deodată galopînd şi suspin- 
  
Eu sînt ultima ceaţă, sînt ciulinii de foc, 
  
Mai respir înc-o dată, nu aici, în alt loc ...  
  
& 
  
POEM ABISAL 
  
Pentru iubita mea Artemis 
  
vendredi 6 novembre 2009 
  
Lyon 
  
Poetul are harul să mărunţească visul 
  
Şi pulberea de aur s-o risipească-n timpuri 
  
Zeii îi dau cununa cea pura din Olimpuri 
  
În care mai dospeşte de-a pururi doar abisul 
  
Poetul mai aşteaptă să ardă macii-n lanuri 
  
Să sîngereze reavăni, răniţi de amintiri 
  
Ei îi aduc de-a pururi numai acele ştiri 
  
Care or să-i inunde sufletul cu aleanuri 
  
Şi blînda căprioară încremenită-n şoapte 
  
Rănită doar în visul cu îngeri zurbagii 
  
Ce au venit din noaptea cea plină de orgii 
  
Şi s-au întins ca umbra peste sinistra noapte 
  
Poetul în cetate cerşeşte doar sclipirea 
  
Albastră ca cicoarea-nflorită prin păşuni 
  
Daţi-i secunda pură, să nu îi daţi cununi 
  
De lauri ce-i apasă şi sufletul şi firea 
  
Poetul şterge praful istoriilor sacre 
  
Aşterne catedrale pe drumul osîndit 
  
Să nu se risipească, nefiind nicicînd iubit 
  
De sufletele sparte, obtuze, reci şi acre 
  
Şi zice-se că iarba a-ncărunţit deodată, 
  
A obosit să crească pe cruci în cimitir, 
  
Şi scîrţîie obada pe drum sub coviltir 
  
Se-nvîrte roata vieţii prin pîntecul tău, fată. 
  
FOAIE VERDE DE ALBASTRU 
  
marţi 2 august 2011 
  
Foaie verde de albastru 
  
Roşu gri şi negru roz 
  
Mai avem doar un sihastru 
  
Pe cîmpia cu rogoz 
  
Pe cîmpia cu mărar 
  
Galben violet şi gri 
  
Ne-ntîlnim atît de rar 
  
La răscrucea dintre vii 
  
Şi-apoi auriu amar 
  
Şi portocaliu gălbui 
  
Pe cîmpia cu mărar 
  
Eu învîngătorul fui 
  
Şi culoarea fără ton 
  
Răpusă la Maraton 
  
fin 
  
Am avut citeva iubite in viata 
  
In viata mea nu mai este nici una 
  
Ma trezesc singur in fiecare dimineata 
  
In fereastra mai straluceste o secunda doar luna 
  
Ultima mea iubita mi-a luat si amintirile 
  
Nu mai am amintiri cu femei frumoase 
  
Deschid televizorul, privesc stirile, 
  
Triste, amare, drame, naufragii umane, angoase... 
  
Parca atunci cind eram tinar si visator 
  
Nu se intimpla mai nimic demn sa devina o stire 
  
Departe, in adincul privirilor mele plutea un vapor 
  
Risipindu-si tristetea ca pe o amintire 
  
& 
  
vendredi 6 novembre 2009 
  
Lyon 
  
TRECÎND PRIN VIAŢA ASTA 
  
TrecÎnd prin viaţa asta n-am Învăţat nimic 
  
La ce-or să-mi folosească atÎtea visuri sparte 
  
Visam să zbor cu aripi, dar încă eram mic 
  
Ca umbra care-n cer pe zbor voia să-l poarte 
  
Ce-i zborul fără umbră şi umbra de ce zboară  
  
Cînd rostul ei de veacuri a înflorit în poartă 
  
Un tremur lin de sunet ivit dintr-o vioară 
  
Spre cerul plin de stele etern şi pur mă poartă 
  
Atîtea vorbe bune, scrîşniri, dureri atroce 
  
Necazuri şi tăcute, înnăbuşite uri 
  
Mă fac să-i dau dreptate lui Benedetto Croce: 
  
Iubirea-i inundată de sterpede orduri 
  
Veniţi în miezul zilei să respirăm culoarea 
  
Care se scurge-n suflet, răcoarea din pădure 
  
Priviţi cu evlavie ce blîndă este floarea 
  
Apoi păstraţi în suflet o pajişte cu mure 
  
& 
  
POEME HOMERICE 
  
Mercredi, 4 novembre 2009 
  
4-nov.-09 
  
POEM HOMERIC 1  
  
CIORB(E)A HOMERICĂ 
  
(Apendice: “Pizda proletară”) 
  
Pe ţărmul de răstrişte adus la baionetă 
  
Stă îngerul pedestru cu vestă şi bonetă 
  
El este umbra veche a marilor sihaştri 
  
Ce şi-au coit umbrele heraldice din aştriIoan LILA 
  
VOLUM POEME 4 
  
JEUNE VIERGE 
  
miercuri, 20 iulie 2011 
  
France 
  
Motto: 
  
„Jeune vierge autosodomisee  
  
par les cornes de sa propre  
  
chanstete”, 1954, Dali 
  
Pe cînd eram mai tînăr 
  
Am vrut s-ajung în raiul 
  
Cu ţesătura pură, 
  
Păzită de fecioară 
  
Cu dragoste şi ură. 
  
Acolo se-nfig munţii 
  
Cu frunţile în noapte 
  
Şi cerurile crude 
  
Se scutură necoapte. 
  
Pe dulcea mea fecioară 
  
N-o puteam bănui, 
  
Că-şi tăvăleşte floarea 
  
Prin ierburile vii! 
  
Dar ea, fecioara castă, 
  
Stînd tristă la fereastră, 
  
Nu se destrăbăla, 
  
Doar se sodomiza! 
  
UN SINGUR ADEVAR 
  
lundi 18 juillet 2011 
  
Un fir de praf, cînd mi-a intrat sub pleoapă, 
  
Am aşteptat pe mal, lîngă o apă, 
  
Să crească mult mai mare ca un munte, 
  
Aşa cum gîndurile-mi cresc sub frunte. 
  
Şi a crescut în cele patru zări, 
  
De nu mă mai vedeam din depărtări, 
  
Iar azi, avînd atîta perspectivă, 
  
Pot să mă-nscriu în viaţa mea activă, 
  
Care constă-n a nu face nimic - 
  
De ce să risc vreun adevăr să stric ? 
  
Mai multe adevăruri laolaltă 
  
Nu pot să treacă azi de nici o poartă. 
  
Un singur adevăr e adevăr, 
  
Că nu există nici un adevăr. 
  
VREAU SA-TI DARUIESC O FLOARE 
  
Vreau să-ţi dăruiesc o floare  
  
Un simbol cu frunze verzi 
  
Un nămete de culoare 
  
Ce s-a copt deja la soare 
  
Cu petale-n care are 
  
Mîngîieri ameţitoare 
  
Deşi poate mă nu crezi ! 
  
SECUNDA E ŞI EA CUMVA PATRATA 
  
Secunda e şi ea cumva pătrată 
  
O piramida-n veci de veci ratată 
  
Uitată lîng-o floare de sulfină 
  
Şi tristă stă săraca şi suspină 
  
Şi tot aşteaptă ca din cer să-i cadă 
  
În cap o piramidă de zăpadă. 
  
CÎND HANIBAL SI CEZAR 
  
cînd Hanibal şi Cezar s-au strecurat prin visuri, 
  
cărînd cu ei iluzii de preamăriri turbate, 
  
au ingonrat, se vede, că noi avem abisuri, 
  
prin care trece-aievea doar cine vrea sau poate! 
  
dar unde te duci, frate, tu nu te vezi firav - 
  
în setea ta de sînge există şi reversul 
  
ce îţi va da ideea că poate eşti bolav 
  
şi-n gindul tău de mire va înflori doar versul- 
  
că-n tine zace fiara, dar tu eşti doar obtuzul, 
  
în timp ce omenira va lua autobuzul! 
  
LORSQUE HANNIBAL ET CESAR 
  
lorsque Hannibal et Cesar glissent travers les rêves, 
  
portant avec eux les delires de l'exaltation enragee 
  
on ignore,et pourtant ça se voit, nous avons des abîmes, 
  
par qui passent seulement qui veut vraiment le peut! 
  
mais où vas tu, mon frère, tu ne te vois pas faible ? 
  
dans ta soif de sang il n'y a pas de retour  
  
de qui viendra l'idee que tu es un malade 
  
dans tes pensees d'epoux ressurgira la bête  
  
qui dort en toi, mais tu es juste obtus, 
  
pourtant, l'humanite se precipite au bus! 
  
& 
  
A VENIT IARNA 
  
mardi 3 novembre 2009 
  
A venit iarna si peste mine 
  
M-a nins, m-a acoperit cu omat 
  
Parca m-a nins cu albine 
  
Dar cu parfumuri suave inca ma imbat 
  
Asa trec anotimpurile peste noi 
  
Scirtiind din senile prin sufletele noastre 
  
Ne mai ramin amintirile si visurile 
  
Si stelele cerurilor la infinit albastre... 
  
Am avut citeva iubite in viata 
  
In viata mea nu mai este nici una 
  
Ma trezesc singur in fiecare dimineata 
  
In fereastra mai straluceste o secunda doar luna 
  
Ultima mea iubita mi-a luat si amintirile 
  
Nu mai am amintiri cu femei frumoase 
  
Deschid televizorul, privesc stirile, 
  
Triste, amare, drame, naufragii umane, angoase... 
  
Parca atunci cind eram tinar si visator 
  
Nu se intimpla mai nimic demn sa devina o stire 
  
Departe, in adincul privirilor mele plutea un vapor 
  
Risipindu-si tristetea ca pe o amintire 
  
& 
  
vendredi 6 novembre 2009 
  
Lyon 
  
TRECÎND PRIN VIAŢA ASTA 
  
TrecÎnd prin viaţa asta n-am Învăţat nimic 
  
La ce-or să-mi folosească atÎtea visuri sparte 
  
Visam să zbor cu aripi, dar încă eram mic 
  
Ca umbra care-n cer pe zbor voia să-l poarte 
  
Ce-i zborul fără umbră şi umbra de ce zboară  
  
Cînd rostul ei de veacuri a înflorit în poartă 
  
Un tremur lin de sunet ivit dintr-o vioară 
  
Spre cerul plin de stele etern şi pur mă poartă 
  
Atîtea vorbe bune, scrîşniri, dureri atroce 
  
Necazuri şi tăcute, înnăbuşite uri 
  
Mă fac să-i dau dreptate lui Benedetto Croce: 
  
Iubirea-i inundată de sterpede orduri 
  
Veniţi în miezul zilei să respirăm culoarea 
  
Care se scurge-n suflet, răcoarea din pădure 
  
Priviţi cu evlavie ce blîndă este floarea 
  
Apoi păstraţi în suflet o pajişte cu mure 
  
& 
  
POEME HOMERICE 
  
Mercredi, 4 novembre 2009 
  
4-nov.-09 
  
POEM HOMERIC 1  
  
CIORB(E)A HOMERICĂ 
  
(Apendice: “Pizda proletară”) 
  
Pe ţărmul de răstrişte adus la baionetă 
  
Stă îngerul pedestru cu vestă şi bonetă 
  
El este umbra veche a marilor sihaştri 
  
Ce şi-au coit umbrele heraldice din aştri 
  
Noi vrem orînduirea nedreaptă în solfegii 
  
S-o preamărească proştii şi s-o iubească regii 
  
Religia şi dînsa e un compot murdar 
  
Care vrea să devină lumină-n lupanar  
  
Şi ca să lumineze vin azi şi toţi rataţii 
  
Ei sînt doar amintirea unui apus vremelnic 
  
Să-i laude întruna şi hoţii şi confraţii 
  
Răspunsul nostru este, cel mai ades, nemernic. 
  
Sculaţi-vă din tronul cel de aur 
  
Voi, osîndiţi la ciorbe de potroace 
  
În pragul vieţii voastre un balaur 
  
Rinjeşte excitant să vă provoace 
  
Voi, osindiţi la ghiftuieli regale 
  
Să nu v-aduceţi singuri osanale 
  
Că, drumul vieţii azi vă stă în cale 
  
Treziti-vă, dă-n clocot ciorba-n oale ! 
  
Stau fetele pe culme atîrnate 
  
Ele aşteapta poate şi un alt cavaler 
  
Sînt blînde, sînt frumoase, afînate 
  
Dar în restriştea noastră “Leru-i ler”! 
  
Şi numai pizda aia proletară 
  
Simţea orinduiala cea crudă şi nedreaptă 
  
În timp ce tractoriştii de secole o ară 
  
Ea ne şoptea ferice că încă este aptă ! 
  
& 
  
Poezie pe o temă eternă 
  
Pentru Atena Gabriela 
  
Tristeţea îmi curge ca ploaia în suflet  
  
Ce tristă e ploaia din sufletul meu 
  
Adesea se pierde şoptită-ntr-un urlet 
  
Răsturnîndu-mi pe frunte coroana de zeu 
  
Dar nu plouă continuu, mai sînt zile senine 
  
Răsar şi mici steluţe, ca nişte păpădii 
  
Eu ştiu că din iubire te vei opri la mine 
  
Eu te astept cu ploaia în suflet să îmi vii 
  
& 
  
Ca tot omul care se trezeste dimineaţa la ora cinci, ca să audă cum înfloresc zarzării, îmi pun şi eu întrebări la care răspund graurii, păunii cei innobilaţi de curcubeu, secundele din ceasornicul cel uriaş şi cu mustăţi de zăpadă şi secularele, cariatide ce susţin Universul, ca să nu se reverse din paharul cu apă...  
  
Bună dimineaţa, zăpadă abia ninsă, 
  
Chiar aveam în suflet dorinţa mea nestinsă 
  
Ca, unduirea ta de zee rece, lină, 
  
Să-mi dea duceaţa vieţii pe retină ! 
  
Nu o fotografie, o poză anodină, 
  
Nu un blestem liturgic turnat într-o gradină, 
  
Nici raiul, iadul, firea şi harnica albină, 
  
Nu răsăritul falnic ţipat de o albină ! 
  
Nu-mi da, eternitate, decît ce pot să duc, 
  
Troiene de zapadă şi pizde extrafine. 
  
Dacă tot trec prin fluviul acestui timp caduc, 
  
La ce să vreau iubiri din alea mercantile ? 
  
Noi sîntem campionii dintr-un trecut pervers 
  
Închişi sub rana frunţii obenienţei pure, 
  
În care se înscrie întregul Univers, 
  
Răpus între picioare de coşul ei de mure! 
  
& 
  
ZAPADA GÎNDIRII 
  
Cînd zăpada gîndirii se topeşte-n cuvînt, 
  
Nu mai ştiu, dacă sînt, cît mai sînt, în cuvînt, 
  
Nu mai ştiu cît să tac, nu mai pot nici să plîng, 
  
Îmi iau partea de lume şi degeaba o strîng, 
  
Ea e vîntul sălbatec, armăsarul de foc, 
  
Mai respir o secundă, dacă mai am noroc,  
  
Eu sînt muntele aprig încolţit doar de zei, 
  
Prometeici, gigantici, ca nărozii atei, 
  
Eu păşesc peste dealuri, cad în floarea de crin, 
  
Mă aud deodată galopînd şi suspin- 
  
Eu sînt ultima ceaţă, sînt ciulinii de foc, 
  
Mai respir înc-o dată, nu aici, în alt loc ...  
  
& 
  
POEM ABISAL 
  
Pentru iubita mea Artemis 
  
vendredi 6 novembre 2009 
  
Lyon 
  
Poetul are harul să mărunţească visul 
  
Şi pulberea de aur s-o risipească-n timpuri 
  
Zeii îi dau cununa cea pura din Olimpuri 
  
În care mai dospeşte de-a pururi doar abisul 
  
Poetul mai aşteaptă să ardă macii-n lanuri 
  
Să sîngereze reavăni, răniţi de amintiri 
  
Ei îi aduc de-a pururi numai acele ştiri 
  
Care or să-i inunde sufletul cu aleanuri 
  
Şi blînda căprioară încremenită-n şoapte 
  
Rănită doar în visul cu îngeri zurbagii 
  
Ce au venit din noaptea cea plină de orgii 
  
Şi s-au întins ca umbra peste sinistra noapte 
  
Poetul în cetate cerşeşte doar sclipirea 
  
Albastră ca cicoarea-nflorită prin păşuni 
  
Daţi-i secunda pură, să nu îi daţi cununi 
  
De lauri ce-i apasă şi sufletul şi firea 
  
Poetul şterge praful istoriilor sacre 
  
Aşterne catedrale pe drumul osîndit 
  
Să nu se risipească, nefiind nicicînd iubit 
  
De sufletele sparte, obtuze, reci şi acre 
  
Şi zice-se că iarba a-ncărunţit deodată, 
  
A obosit să crească pe cruci în cimitir, 
  
Şi scîrţîie obada pe drum sub coviltir 
  
Se-nvîrte roata vieţii prin pîntecul tău, fată. 
  
FOAIE VERDE DE ALBASTRU 
  
marţi 2 august 2011 
  
Foaie verde de albastru 
  
Roşu gri şi negru roz 
  
Mai avem doar un sihastru 
  
Pe cîmpia cu rogoz 
  
Pe cîmpia cu mărar 
  
Galben violet şi gri 
  
Ne-ntîlnim atît de rar 
  
La răscrucea dintre vii 
  
Şi-apoi auriu amar 
  
Şi portocaliu gălbui 
  
Pe cîmpia cu mărar 
  
Eu învîngătorul fui 
  
Şi culoarea fără ton 
  
Răpusă la Maraton 
  
fin 
  
Noi vrem orînduirea nedreaptă în solfegii 
  
S-o preamărească proştii şi s-o iubească regii 
  
Religia şi dînsa e un compot murdar 
  
Care vrea să devină lumină-n lupanar  
  
Şi ca să lumineze vin azi şi toţi rataţii 
  
Ei sînt doar amintirea unui apus vremelnic 
  
Să-i laude întruna şi hoţii şi confraţii 
  
Răspunsul nostru este, cel mai ades, nemernic. 
  
Sculaţi-vă din tronul cel de aur 
  
Voi, osîndiţi la ciorbe de potroace 
  
În pragul vieţii voastre un balaur 
  
Rinjeşte excitant să vă provoace 
  
Voi, osindiţi la ghiftuieli regale 
  
Să nu v-aduceţi singuri osanale 
  
Că, drumul vieţii azi vă stă în cale 
  
Treziti-vă, dă-n clocot ciorba-n oale ! 
  
Stau fetele pe culme atîrnate 
  
Ele aşteapta poate şi un alt cavaler 
  
Sînt blînde, sînt frumoase, afînate 
  
Dar în restriştea noastră “Leru-i ler”! 
  
Şi numai pizda aia proletară 
  
Simţea orinduiala cea crudă şi nedreaptă 
  
În timp ce tractoriştii de secole o ară 
  
Ea ne şoptea ferice că încă este aptă ! 
  
& 
  
Poezie pe o temă eternă 
  
Pentru Atena Gabriela 
  
Tristeţea îmi curge ca ploaia în suflet  
  
Ce tristă e ploaia din sufletul meu 
  
Adesea se pierde şoptită-ntr-un urlet 
  
Răsturnîndu-mi pe frunte coroana de zeu 
  
Dar nu plouă continuu, mai sînt zile senine 
  
Răsar şi mici steluţe, ca nişte păpădii 
  
Eu ştiu că din iubire te vei opri la mine 
  
Eu te astept cu ploaia în suflet să îmi vii 
  
& 
  
Ca tot omul care se trezeste dimineaţa la ora cinci, ca să audă cum înfloresc zarzării, îmi pun şi eu întrebări la care răspund graurii, păunii cei innobilaţi de curcubeu, secundele din ceasornicul cel uriaş şi cu mustăţi de zăpadă şi secularele, cariatide ce susţin Universul, ca să nu se reverse din paharul cu apă...  
  
Bună dimineaţa, zăpadă abia ninsă, 
  
Chiar aveam în suflet dorinţa mea nestinsă 
  
Ca, unduirea ta de zee rece, lină, 
  
Să-mi dea duceaţa vieţii pe retină ! 
  
Nu o fotografie, o poză anodină, 
  
Nu un blestem liturgic turnat într-o gradină, 
  
Nici raiul, iadul, firea şi harnica albină, 
  
Nu răsăritul falnic ţipat de o albină ! 
  
Nu-mi da, eternitate, decît ce pot să duc, 
  
Troiene de zapadă şi pizde extrafine. 
  
Dacă tot trec prin fluviul acestui timp caduc, 
  
La ce să vreau iubiri din alea mercantile ? 
  
Noi sîntem campionii dintr-un trecut pervers 
  
Închişi sub rana frunţii obenienţei pure, 
  
În care se înscrie întregul Univers, 
  
Răpus între picioare de coşul ei de mure! 
  
& 
  
ZAPADA GÎNDIRII 
  
Cînd zăpada gîndirii se topeşte-n cuvînt, 
  
Nu mai ştiu, dacă sînt, cît mai sînt, în cuvînt, 
  
Nu mai ştiu cît să tac, nu mai pot nici să plîng, 
  
Îmi iau partea de lume şi degeaba o strîng, 
  
Ea e vîntul sălbatec, armăsarul de foc, 
  
Mai respir o secundă, dacă mai am noroc,  
  
Eu sînt muntele aprig încolţit doar de zei, 
  
Prometeici, gigantici, ca nărozii atei, 
  
Eu păşesc peste dealuri, cad în floarea de crin, 
  
Mă aud deodată galopînd şi suspin- 
  
Eu sînt ultima ceaţă, sînt ciulinii de foc, 
  
Mai respir înc-o dată, nu aici, în alt loc ...  
  
& 
  
POEM ABISAL 
  
Pentru iubita mea Artemis 
  
vendredi 6 novembre 2009 
  
Lyon 
  
Poetul are harul să mărunţească visul 
  
Şi pulberea de aur s-o risipească-n timpuri 
  
Zeii îi dau cununa cea pura din Olimpuri 
  
În care mai dospeşte de-a pururi doar abisul 
  
Poetul mai aşteaptă să ardă macii-n lanuri 
  
Să sîngereze reavăni, răniţi de amintiri 
  
Ei îi aduc de-a pururi numai acele ştiri 
  
Care or să-i inunde sufletul cu aleanuri 
  
Şi blînda căprioară încremenită-n şoapte 
  
Rănită doar în visul cu îngeri zurbagii 
  
Ce au venit din noaptea cea plină de orgii 
  
Şi s-au întins ca umbra peste sinistra noapte 
  
Poetul în cetate cerşeşte doar sclipirea 
  
Albastră ca cicoarea-nflorită prin păşuni 
  
Daţi-i secunda pură, să nu îi daţi cununi 
  
De lauri ce-i apasă şi sufletul şi firea 
  
Poetul şterge praful istoriilor sacre 
  
Aşterne catedrale pe drumul osîndit 
  
Să nu se risipească, nefiind nicicînd iubit 
  
De sufletele sparte, obtuze, reci şi acre 
  
Şi zice-se că iarba a-ncărunţit deodată, 
  
A obosit să crească pe cruci în cimitir, 
  
Şi scîrţîie obada pe drum sub coviltir 
  
Se-nvîrte roata vieţii prin pîntecul tău, fată. 
  
FOAIE VERDE DE ALBASTRU 
  
marţi 2 august 2011 
  
Foaie verde de albastru 
  
Roşu gri şi negru roz 
  
Mai avem doar un sihastru 
  
Pe cîmpia cu rogoz 
  
Pe cîmpia cu mărar 
  
Galben violet şi gri 
  
Ne-ntîlnim atît de rar 
  
La răscrucea dintre vii 
  
Şi-apoi auriu amar 
  
Şi portocaliu gălbui 
  
Pe cîmpia cu mărar 
  
Eu învîngătorul fui 
  
Şi culoarea fără ton 
  
Răpusă la Maraton 
  
fin 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
JEUNE VIERGE / Ioan Lilă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 214, Anul I, 02 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Lilă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Lilă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!