Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Angela Monica Jucan         Publicat în: Ediţia nr. 213 din 01 august 2011        Toate Articolele Autorului

Izvor de neam. „Piatra Funturii” (Milian Oros, Bodava, Baia Mare, Enesis, 2009)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Se făcea că mă găseam pe locul acestei cetăţi şi parcă priveam de undeva de sus. Căutam cu privirea cetatea, ştiam că e sub mine, dar n-o vedeam”. 
  
„Bodava” este un roman istoric-mitic, chiar uşor fantastic, scris cu migală clasică, în care autorul – Milian Oros – face o combinaţie pitorească între date certe, mărturii ale vestigiilor de veche civilizaţie locală, poveşti, legende, presupuneri şi propria-i imaginaţie. 
  
Un drum pentru legalizarea unei proprietăţi funciare, parcurs într-un urcuş privegheat de prezenţe invizibile dar simţite, apoi parafarea din vale. Alt urcuş-coborâş, şi achiziţia se dovedeşte a fi, de fapt, o recuperare de drept – în real. Urmează să se recupereze şi istoria – din istorisiri. Se va recupera. Dar va trebui să se urce din neîncredere până pe piscul Credinţei şi să nu se mai coboare. Credinţa că ţarina părinţilor e de la Dumnezeu, că e sfântă şi-i dintotdeauna. Căci în finalul cărţii traseul e reluat, însă în simetrie negativă. Drumul e făcut acum aproape pe degeaba. Invizibilul există (acolo locuieşte din vechime), dar nu mai este nici vag simţit. În vale se va autentifica o pierdere: un nepreţuit obiect de patrimoniu va fi dat pe preţul unei perechi de boi. Dar omul şi oamenii vor începe să intre la idei. Virtualitatea de a le veni ideea cea bună există. „Depinde de fiecare dintre noi ce înţelege prin bogăţie...” 
  
Fabulă în fabulă. 
  
Filă după filă, apare de sub cuvânt lumea aceea invizibilă, care a fost şi ale cărei dovezi mai sunt, din belşug. Memoria şi fantezia scot, de printre stejarii Codrului, vechi codreni. Ceasul e dat cu mult în urmă, până în vremea invaziilor gepizilor – poate să fie chiar anul 567. 
  
O poveste de dragoste şi de solidaritate, de îngrijorare, de apărare şi de conştiinţă a apartenenţei la aceeaşi această viţă daco-românească; o poveste a conştiinţei de drept asupra moştenirii din strămoşi şi a conştiinţei de datorie faţă de urmaşi. O relatare lirică şi în acelaşi timp dramatică despre evenimente care sparg liniştea, parate de evenimente care reinstalează pacea. O carte construită prin schimbări de ritm şi joc al registrelor tonale, în care sunetul armelor concordă cu emoţia tuturor simţirilor umane. 
  
E povestea începutului neamului românesc într-un timp al omogenizării lui. 
  
Locuitorii unei mici aşezări pustiite de o hoardă gepidă cer şi primesc găzduire într-o cetate vecină, în viaţa căreia se vor integra fără greutate, ca printre de-ai lor (cum şi este), implicându-se într-o lucrare „ce la-nceput fusese doar un gând...” 
  
Mesajul afectiv al temei istorice este făcut proeminent prin contopirea de destin a tânărului „venit” şi a fetei „găsite” (ca în schimbul de bineţe „Bun venit” – „Bun găsit”!). În prim-plan „eu”, „tu” şi „voi”, iar în fundal „el”, „ea”, „ei” se preschimbă în „noi” – pluralul lui „sine însuşi”. Diversitatea întregului. Şi-apoi, perpetuare: Onuţ. Şi multiplicarea poveştii: Mareş, Voica. Întemeieri. Încuscriri. Împreunălucrare. 
  
Trebuie să fie adevărate toate acestea. Că..., de n-ar fi, nu s-ar povesti. 
  
Da. În mod sigur, a fost odată ca-n poveşti Darina. „Odată”, oarecând. Şi „o dată” însemnată pentru totdeauna. Şi-a fost ca niciodată Uilac. – Ca de când lumea. 
  
Badea Găvrilă nu s-a dus până n-a dat mai departe o poveste neperisabilă. Şi s-a găsit cine să o preia. Nepoţii trebuie doar să-i descopere strălucirea şi s-o dea mai departe. Dar sunt mai nerăbdători să-şi primească moştenirea materială... „Mai mult ca sigur, le-au trecut prin mâini comori extraordinare, dar, fiindcă nu străluceau, ori le-au ignorat, ori, mai grav, le-au distrus!!!...” 
  
Şi ce comori! Începând cu apa vieţii. „Undeva, în partea de nord, la poalele dealului Bodava, se mai găseşte şi astăzi o fântână cu o apă deosebită, zidită cândva cu cărămidă arsă şi piatră, acum adunându-şi apele limpezi şi reci într-o oală de beton... Se pare că fântâna a aparţinut acelei cetăţi şi făcea parte dintr-un mic sanctuar. Numele izvorului spune multe: Piatra Funturii, cum spun oamenii locului, dar, corect, Piatra Fortunei”. – Piatra norocului românesc – plin de lacrimi şi sudoare. Şi comori „sfârşind” cu viitorul. „[...] am intrat într-un vârtej de lumină de toate culorile. Apoi, când am privit din nou spre pământ, am văzut poiana şi toată Valea Uilacului altfel decât le ştiam. [...] Eram într-un alt timp, necunoscut, într-o vreme ce va să fie.” 
  
BODAVA. Topos sacru din hotarul sud-vestic al Someş-Uileacului – vatra autorului cărţii. Pământ şi văzduh încărcate de viaţa de odinioară ale cărei picături de sânge mereu răstignit într-o istorie exemplară, plină de anevoinţe, Milian Oros le re-strânge într-un graal de sfântă memorie şi de sfântă fântână. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Izvor de neam. „Piatra Funturii” (Milian Oros, Bodava, Baia Mare, Enesis, 2009) / Angela Monica Jucan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 213, Anul I, 01 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Angela Monica Jucan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Monica Jucan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!