Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poeme > Antologie > Mobil |   


Autor: Valeria Iacob Tamaş         Publicat în: Ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Izvoarele vietii, Antologie 2009

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Cântec de-acasă

Din bătătura palmei şi sudoare
Se naşte-n Apuseni dulceaţa pâinii,
Căci din străbuni au cunoscut românii
Negoţul cel cu doniţe şi ciubare.

Un tulnic sună de la `deal la altul
În fracul lui cel alb se-mbracă liliacul,
Se-aude prin frunzişuri scrâşnetul de osii,
Coboară spre câmpie cu care pline moţii.

Lătrat de câini. Lămpaş. Îmbrăţişare.
Dă gura moaţei sărutul de plecare
Care iubirea în inimă-i va toarce
Pană ce acasă iar moţul se întoarce.

Prin rugăciuni cum a făcut mereu,
În pază i-l va da lui bunul Dumnezeu.
Ea va rămâne-acasă fereastră dar şi uşă
Cu dragostea-i mocnindu-i ca jarul în cenuşă.

Când vinul dulce ce odihneşte-n doage
Se va porni să stingă-n suflete amarul,
Un strop va prinde să se roage
Şi pentru sănătatea moţului cu carul.


Adu-ţi şi tu aminte o clipă cel puţin
Şi lasă o picătură să coboare
Când vei ciocni ulcica cea cu vin
Şi celui ce-a lăsat în doaga lui sudoare.

Şi moţului ce-a sângerat cioplind
Şi calului ce-a tras plin de suspin
Şi moaţei ce a pus pe masă mămăliga
Şi Domnului o rugă spre toţi s-aplece mila.


2.

Rugămintea poetului


Doamne, eu când m-am ivit
Nu ştiu cum ai socotit,
Ca să fiu o pacoste
Mi-ai dat numai dragoste.

Râurilor le-ai dat apă
Mării - corăbii s-o treacă,
Cerul l-ai umplut de presuri
Iar pe mine - de eresuri.

La unii-ai dat bani şi-averi,
La alţii - chin şi dureri.
Eu la doruri făcui plinul
Gustând mierea şi veninul.

Doamne, tu care eşti sfânt,
Fă-mă iarbă, fă-mă vânt,
Fă-mă soare şi lumină
Şi niciodată ţărână.

Nu mă prefă, Doamne-n lut,
Că am fost destul bătut:
Să ai inima tot arsă
Este destulă pedeapsă!


3.
Sunt un poem nescris

Sunt un poem nescris
Se ard în mine rime,
Mă caută febrile inimi de poeţi,
Sunt floarea ce lipseşte din buchet
Râvnită de toţi, sortită pentru nimeni.

Sunt un cuvânt? Un vers? Sunt eu, poemul?
Durere şi delir. Iubire sau otravă.
Sunt spinul însoţind un trandafir
Sunt giuvaier sau marfă de tarabă?

Sunt un poem nescris.
Cu mâna tremurând mă caută poeţii ani în şir.
Neliniştea mi-e leagăn, neantul - mire,
Când sabie, când vânt,
când scalp, când strălucire,
când diavol sunt din iad
şi când un strop de mir.

Sunt mângâiere şi cuţit.
Cu buzele pot risipi doar miere,
dar la un semn pot semăna durere,
eu sunt şi pomul vieţii şi mărul otrăvit.



4.
Tu, iubire

Tu iubire, ce mi-eşti tu?
Azi te vreau şi mâine - nu!
Azi fără de tine mor,
Mâine te-aş vrea sub topor.

Eşti când zâmbet, când oftat,
Când virtute, când păcat -
Când pe umeri îmi pui jugul
Simt prin piept cum taie plugul.

Când de vânt tu îmi eşti boare,
Când ca spinul înţepătoare.
Când îmi eşti dulce alin -
Când otravă şi suspin.

Te blestem şi te alung
Dar tot eu te prind în jug:
Când eşti gata de plecare
Parcă-s lovit de uitare!

Când te-aş vrea pe veci pierdută,
Când din trupul meu făcută.
De-al tău dor inima-mi frâng
De te pierd, doar zac şi plâng.

Doamne, rău m-ai blestemat
De iubire să nu scap,
Aer îmi e pana, sunt viu
Mort de-oi fi – fi-va-mi sicriu!...



5.
Prefacerea în tril...


De-ai să te-ntorci, am să-ţi trezesc fiorul
De a iubi o singură femeie
Am să aprind în tine o scânteie
Ce va încinge-n trupul tău iar dorul.

În nopţi de basm noi vom goli potire
Pe scară de mătase ne-om înălţa spre cer
Nu vreau, iubitule, ca să te simţi stingher
Când te-oi scălda în valuri de iubire.

Mă vei iubi cu patimă nebună
Din braţe-mi nu vei vrea să mai pleci;
Voi fi pădurea ta cu păsări şi poteci

În nopţile de vară cu stele şi cu lună.
Ne vom iubi cu patimă, febril,
Târziu, privighetoarea ne va preface-n tril.


6.
În palme, ierburi


În palme-au crescut de dragul tău azi ierburi
Se unduie sub aburi grâne printre maci
De-ai să asculţi, e-un cor de pitpalaci
Să acopere ale noastre neobosite certuri.

Eu ţi-am păstrat din soarele de vară
În ochii mei până azi o fărâmă.
O zmeură şi-o mură am în mână
Pe un sărut ţi-aş da la ceas de seară.

Mi-am pus şirag roş’ de mărgele
Şi multe alte trucuri femeieşti -
Ca să te facă iar să mă iubeşti -,
Eu am ales să fac din toate cele.

Când luna îmi va bate-n geam
Am să te-aştept când noaptea e târzie
Tu vei intra în frac şi pălărie
Şi-o noapte-ntreagă iar o să te am.

De oameni furnicar va fi-n cetate
La mine în odaie - doar noi doi:
Întoarce-vom iar clipele-napoi
Şi ne-om iubi apoi pe săturate.

Cum somnu-o să mă prindă-în braţe când mă ţii,
Topită de iubire şi de geruri,
Te voi lăsa să fugi, iubitule, spre ceruri
Dacă-mi promiţi că şi la anul vii.

7.

Ţara lui Moş Crăciun

E muntele ascuns azi sub ninsoare
Un soare-ndepărtat atârnă pe catarg
Nici vulturii n-au poftă să mai zboare
Natura-ntreagă geme azi sub zvonul alb.

Visând verdele ierbii şi-al toamnei roşu jar
Doar gândurile urcă şi coboară
Comori aşează iarna azi pe galantar
Dar frigul precupeţii înfioară.

Un ger se-ntinde ca şi o perdea
Pe care vântul mânios o umflă
Pocnind se-aude întinderea de nea
Sub coasa iernii a căzut o stâncă.

Nu-i zbor de păsări nici urme nu-s de sănii
Nimic nu mişcă în regatul alb
Ascunse în cotloane, cohorte de dihănii
În căutare sunt de-un colţ mai cald.

În lumea aceasta cuprinsă de tăcere
Un zurgălău se puse să zvonească
Şi mă răsfăţ cu pâine, unt şi miere
Pe când privesc uimită pe fereastră.

Se-aud bătăi în uşă, grăbită le răspund:
În casa mea atât de primitoare
Se-opri la întâmplare Moş Crăciun
Să scape, biet de el, de geruri şi ninsoare.

8.


Lăsaţi străinii să vă treacă pragul


Coboară neaua albă, viscolesc troieni
Şi clopotele bat a sărbătoare
E lumea creştinească în picioare
Că ceasul a bătut în Bethleem.

Sosit-a clipa menită să se nască
Iubitul fiu, sortit a pătimi
De cei pe care-avea a-i mântui
Pe urmele credinţei de vor ca să păşească.

El s-a născut lumină să ne fie
Iubirea-n suflet să ne răsădească
Să ne înveţe ce-i mila creştinească
Şi pe pământ s-aducă bucurie.

Aprindeţi azi în brad cu dragoste lumina
Primiţi-l iar în case ca pe-un prieten drag
Străinii toţi să-i treceţi peste prag
Şi vă-mpărţiţi cu oaspeţii dragi cina.

Iar de-or veni cu glasul îngheţat
Minunea aceasta să vă povestească,
Cinstiţi-i cu vin cald, nuci şi colaci pe masă
Aşa cum Domnul nostru ne-a învăţat.

Vă vor aduce în suflet sărbătoare
Un an bogat de fericire plin,
Iubirea ce te-nalţă, iubirea ce nu moare
Va fi în noaptea asta mesajul Lui divin.


9.
Iarnă în Apuseni

Mi-ai auzit ruga, Doamne, şi-ai pornit ninsoare,
Trimis-ai fluturi albi în zbor peste Carpaţi,
În grajduri nechezând stau cai înaripaţi
Prin neaua alba visând de-un an să zboare.

Prin aer alb e zvon de zurgălăi
S-au sculat din somnul lor piticii
Cu sănii se întrec pe munţi şi văi
În goana mare toţi fac azi pe voinicii.

Au înflorit la geamuri flori de gheaţă
Şi săbii lungi la streaşină se-nşiră
Bătrânii stau în prag şi se tot miră
Că Domnul, de Crăciun, e bun şi îi răsfaţă.

Bătrânii din şiştare toarnă lapte
Şi mult a curs şi tot nu e de-ajuns
E-atâta alb, că timpul pare scurs
Dar vrem ca să mai ningă încă-o noapte.

Şi-atunci când de pe ceruri o vrea să fugă luna
Deasupra de nămeţi ce înspre cer ajung,
Noi vom urca spre Tine, făcând rând,
Să Ţi sărutăm, drept mulţumire, mâna.



10.
Iubire

Au înflorit pe câmpuri iarăşi macii
Şi iarba crudă a ţesut covoare
În ea întinşi vom căuta răcoare
În timp ce gura ta sărută ochii, dragii.

O iarnă-ntreagă m-a mistuit un dor,
Mă vei găsi mai plină de iubire,
Oglindă mi-o râvneam a ta privire
Şi trupul tău mi l-am dorit cuptor.

În el mi-o arde vara-ntreagă lutul
Să mă frâmânţi, făcându-mă ca nouă
Cu mâini de jar în nopţile cu rouă
Când dragostea în noi trezi-va rutul.

Ne-o prinde toamna ierburile-n ruguri
De dragoste pe braţul tău voi tace
Să nu mă pierzi, în oală m-aş preface,
Din mine ca să bei licorile din struguri.

Aşa nu voi simţi nici timpul care trece,
Nici n-am să cad vreodată în uitare
Voi fi şi-n timp mereu la mare căutare
Cu buze însetate eu vremea mi-oi petrece.


11.
POEM ÎN RAMĂ

Poemul acesta e pentru tine
de aceea am sa-l pun in ramă
am sa fur cochilia unui melc
să-l ascund de-a lumii rană

poemul acesta scris pentru tine
e arderea mea de fiecare zi
e frica mea, teama, deznădejdea
spaima de-a nu mă rătăci

poemul acesta scris pentru tine
mâinile mele îl mângâie pătimaş
prin el vreau să te răscolesc
până la ultima fibră de călău şi ocnaş

cu palmele vreau a săpa
până voi găsi în tine izvorul
din care iubirea să ţâşnească
răcorindu-mă, umplându-mi ulciorul

potolindu-mi setea de ceea ce eşti
de ceea ce ai putea fi
de ceea ce nu eşti
şi mi-aş dori să fii

poemul acesta e scris pentru tine
şi inima mea e cea care-l scrie
şi inima ta aş dori să-l primească
să-l învelească în foiţa de aur a iubirii

şi să-l pună icoană pe perete
în faţa căreia să te rogi
ca orice nevrednic de prea multă iubire
ce ţi-a fost doar ţie hărăzită


II


12

Plai românesc

Când prinde soarele să ne arate dinţii
Spre noi, la trap gonindu-şi iepele de raze,
Pământul râde tuciuriu, în brazde,
Un recviem cântându-i parcă neputinţei.

Atâta tinereţe-i azi în ramuri
Sunt frunze, păsări, cuiburi, albe flori
Corăbii - norii de ploaie dătători
Ochi curioşi de prunci privind la geamuri.

Când triluri prind în aer să încingă hore
Simţi bucuria cum cade peste sat
Pe umeri nu mai simţi curgând la vale ore

Şi fericirea însăşi pe loc parcă a stat!
Simţind lumina în noi cum se pogoară
Chiar clipa cea grăbită renunţă să mai moară.

13
M-am îmbolnăvit de poezie

m-am îmbolnăvit de poezie
precum copiii de vărsat de vânt
precum oamenii de dragoste
m-am îmbolnăvit de cuvânt
mi-e foame , mi-e sete, mă arde
simt taişul sabiei scrijelindu-mă
în căutarea adevărului nerostit.
m-am îmbolnăvit de poezie
precum mărul de mere
părul de pere
nucul de nuci
doar că uneori fructele mele
cad înca necoapte
iar alteori oamenii
le scuipă printre dinti
păstrând doar miezul lor dulce.
m-am îmbolnăvit de poezie
o boală ciudată
care mă macină
muşcă din mine
uneori mă latră
alteori mă mângaie
uneori mă poartă pe palme
alteori mă calcă în picioare
dar eu mă ridic, mă indrept şi mă scutur
cred că am ajuns un bolnav
dependent de propia lui boală.
m-am îmbolnăvit de poezie
precum păsările de cântec
precum doina de fluier
precum aripa de pasăre
precum inima de iubire.
m-am îmbolnăvit de poezie
o boală de care nu pot să mă vindec
de care însă nici eu nu ştiu încă
dacă aş dori vreodata să mă vindec.

14

Primăvară cu moaţe

… Mă-mbracă primăvara în culoare,
scăpată azi de griul mult cernit
mi se deschid în cale ochi de floare
şi poftă mi se face de iubit.

Mirese mii cireşul strânge-n braţe
belşug de flori îşi pun fetele-n cozi,
sunt astăzi Apusenii plini de moaţe
ce scot la soare belşugul din poclăzi.

Şi primăvara sufletu-mi aprinde
iubirea-n suflet simt cum dă năvală
de nu mi-i săruta bădiţă, când mi-i prinde
în clipa de-ntâlnire, ţi-oi cere socoteală!

Şi m-oi purta atât de drăgăstoasă…
te-oi scoate cum ştiu numai eu din fire:
ca toamna asta să mă vrei mireasă,
eu te-oi vrăji cu vorbe de iubire!


15


Declaraţie de dragoste

Tot cea de ieri, dar parcă azi mai dulce,
comorile de clipe adunate,
iubirile de alţii doar visate
sunt darul ce în viaţă îl voi duce.

Mi-a dăruit un fagur generoasa viaţă
în care mierea tu ai strâns-o fir cu fir
din flori de câmp, din roşul trandafir
ce zilei mele i-a dăruit dulceaţă.

O iarnă-mi pare în alb învăluită,
viaţa ce-a trăit în puritate
un suflet ca de înger fără de păcate

de n-ar fi blasfemie aş jura, să ştii,
că îngerii n-au aripi ci sunt fiinţe vii
şi viaţa-i veşnicia mult râvnită.

16. Amor aprins

… Când tainic gura ta cobori pe pleoape
parfumul pielii tale înfloreşte
şi carnea mea pe loc o ameţeşte
trezindu-mă din somnul meu pe ape.

Tu eşti şireată, nu rosteşti o vorbă
doar trupul tău din haine ţi-l desfaci
ştii că-s milos cu cei ce îmi sunt dragi
însă în faţa ta uit orice normă.

Mă las în voia valului de-amor
al dragostei ocean îl las să mă înghită
aşa cum eşti tu de afurisită
nu-ţi pasă că în focul dragostei eu mor.

Trezind în mine dulci fiori
eu mă aprind ca o surcică
tu flacără-mi devii, chiar inamică
şi ardem foc intens, iubito, până-n zori.

Că aş putea să pier nu-mi pasă, ştie-oricine
că tu eşti cupa plină ce-o râvnesc:
sunt fericit mereu să te privesc
strop de otravă eşti, sclipind în vii rubine.


17. Poem încrustat în iris

… Tu, briliant încrustat
în irisul ochilor mei
îmi place liniştea cu care m-ai obişnuit
iubirea ta arde în foc molcom
nu mai ai nostalgia plecărilor

uneori mi te amesteci lasciv printre gânduri
şi mi-e teama că iar nu am să pot face faţă
nemărginitei iubiri

dar tu râzi şi-mi aluneci în sânge
te simt curgând
alintându-te
revărsându-te
unduindu-te
şi mă trezesc ca exponatul din vitrină,
cu ochii femeilor privindu-mă flămânzi

Atunci abia mi se face teamă:
prădătoarele sunt continuu la pândă!


18. Truda

… Ce noapte-ntunecată, ochii tăi
dar trupul tău e cerul plin de stele;
ca să ajung să mă înfrupt din ei
cărare îşi croiesc buzele mele.

Călătorind fecund prin constelaţii
trăiesc la modul sacru clipa,
stăpân sunt azi pe ale tale graţii
şi ştii, iubito, că nu iubesc risipa.

Trudind pe întuneric în numele iubirii
nu am să las nimic descoperit:
în zori voi stăpâni izvorul fericirii,
chiar dacă noaptea aş avea de răzbit!

19. Zvon de primăvară

Coboară primavara din trăsuri de vânt,
Ce verde râde iarba pe câmpie!
Mai lacrimă izvorul a pustie
După al iernii alb veşmânt.

Răsună fluier, turme de mioare:
Sunt ghiocei ce dealurile urcă
Se uită cu ochi mari o beată
Cum florile prin aer prind să zboare.

Sunt fluturii ce ies din nou în soare,
Mirifice culori ce vor să ne încânte
Şi altele ce-nvaţă aerul să cânte
Ori păsări ce-învaţă albastrul să zboare.

Un el şi o ea sunt puşi pe hârjoană
În crângul ce plin este azi de nuntire
Curând el îmbrăcă veşmântul de mire
Şi ea îi va fi a sa Cosanzeană.

Acum, pofticios, el vrea fata să culce,
Frumoasa îi scapă râzând din strânsoare.
- Aşteaptă, maică, după-nsurătoare!
Strigă o babă… şi îşi face cruce.


20. Codana

Printre flăcăi tu treci cu teamă
Că te privesc cu ochii calzi,
Ţi-au înflorit azi în obraji
Bujorii roz de pe maramă.

De ieri, când ai ieşit la horă
Bărbaţii te privesc cu jind
Tu eşti copilă, vrei alint,
Iar babele te-ar vrea de noră.

Tu treci uşor, doar gândul ştie calea
Şi inima ce-ascunde-n ea un dor
Iubeşti, dar e departe-acel fecior
Şi simţi cum te atrage depărtarea.

Degeaba te privesc acei flămânzi
Ca pe un măr bun de cules
Că sufletul a şi ales
Zbor sânii în galop de mânji.

Când de pe deal, din depărtare
Se-aude murg în trap venind
Un iepure îmi pari zbughind,
Şi-n grabă-alergi înspre izvoare.

Când s-o opri el însetat
Tu o să-i stingi pe dată dorul
Şi când o să-i întinzi ulciorul
El ţi-o fura un sărutat.

21. Dor de tine

Ciudată toamna asta fără tine,
Stau crizantemele înlăcrimate,
Din arbori frunzele-s plecate
Scrisori de-amor venite de la mine.

Mi-e dor şi n-am nici cui să-i spun
Că păsările au plecat departe,
Câmpiile de floare-s scuturate
Izvoarele sub frunze se ascund.

Ciudată viaţa asta fără tine,
Cu ochii, vai, scrutez zadarnic zarea,
Ca şi un val m-ar vrea cuprins uitarea
Dar nu ştiu cum se face că numai dorul vine.

Şi în tăcerea ce se lasă în odaie,
Se-aud doar picurii-n fereastră
Şi ies ca altădată-n noaptea-albastră
Să număr sărutările din ploaie.

Aşa visând mă prinde dimineaţa,
Şi printre nori ies razele de soare,
Aevea mă cuprinde o răcoare
Când gura ta o simt că îmi sărută faţa.

22. Te mai aştept în lunca înverzită

Te mai aştept în lunca-înverzită,
Albinele ieşite sunt, iară, din stup,
Din deal se aude veselul cuc
Livada e azi o mireasă peţită.

Pe malul de râu văd sălcii în floare
Din sânul lor îşi iau graurii zborul
Peşti argintii părăsit-au nămolul
Şi-înoată azi în unda sclipitoare.

Pe malul de sălcii eu stau şi aştept
Ca umbra ta pe umeri să-mi coboare
Iar tu, purtat de-a vântului boare,
Să vii grăbit şi să mă strângi la piept.

Pe zi ce trece mai dor mi-e de tine,
Dar tu nu vii când dorul mi te cheamă
Că m-ai putea uita îmi încolţeşte teamă
Iar florile din luncă de lacrimi sunt pline.

23. Ţărancă la râu

Doamne, spre tine gând vreau să-nalţ
Cu jind privind la luna cea nouă,
De toate-ale lumii cu greu mă descalţ
Când în sufletul meu a dragoste plouă.

Făcutu-ne-ai, Doamne, odată din lut,
În noi punând inimi să bată,
Pe unicul drum ce-l avem de făcut
Lăsatu-ne-ai satul drept vatră.

În gând înflorindu-ne vorbe de dor,
Rodit-ai în noi frumuseţea,
De-amoruri în noi făcut-ai izvor
Din care bărbaţii-şi sting setea!

… Gândea ţăranca, pe malul de râu
Cu maiul bătând la rufe-n copaie,
Cu sânii sub ie în ritmuri vibrând
Pe umeri curgându-i cosiţa bălaie.

Cu pulpele albe ieşind de sub poale
Două lumânări de dor tremurând,
În jur mlădioasă iarba se-ndoaie
În creştet ascunsă flacără-arzând.

Şi cum se-ntâmplă să treacă bărbatul
Ce lucrului tot îi dă miez,
Atât vă mai spun: că-n satul
Acela-n curând fu botez.

24. Poem în clepsidră

Dacă aş fi clepsidră
nu-i aşa că ar dura la nesfârşit
clipa noastră de iubire?

Nu-i aşa că nisipul
ar râde, ar plânge,
s-ar gudura în braţele mele
precum un copil?

… dacă aş fi eu clepsidră
nu-i aşa că te-ai
simţi înăuntrul meu
ca orice bărbat ?

Timpul ar curge atunci orgasmic
nici nu i-am simţi dinţii
doar valuri, valuri
ne-ar răscoli, acel cosmic fluid
încât nu am mai simţi suferinţa.


Dacă aş fi clepsidră
ziua ar începe şi s-ar sfârsi cu mine
nu ne-ar păsa de timp
n-am avea moarte şi nici nu am şti
ce este teama de ziua de mâine,

ne-am iubi haotic
niciodată destul…
necontrolată nevroză
trăind cu iubire la modul sublim.

 

Referinţă Bibliografică:
Izvoarele vietii, Antologie 2009 / Valeria Iacob Tamaş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 252, Anul I, 09 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valeria Iacob Tamaş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!