Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Impresii > Mobil |   


Autor: Corina Lucia Costea         Publicat în: Ediţia nr. 131 din 11 mai 2011        Toate Articolele Autorului

Iubirile nopţii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Era ora 20, vineri. Abia ajunsesem acasă. Eram plecată de dimineaţă...la job, la un concurs de lectură...la discuţiile de după. 
  
“Vii la Bucureşti? Mi-e aşa de dor de tine!!!!” 
  
Vocea lui Amir îmi sfâşie sufletul. Şi mie mi-e dor de el. Mult prea dor. E omul pe care l-am respins şi jignit cel mai mult în viaţa mea. Dacă i-aş fi făcut aşa ceva unui român, m-ar fi bătut de mult. E un bărbat “urât, dar şefos”, aşa îi spune o colegă de facultate. Uşor grizonat, cu ochii pătrunzători, nasul acvilin, ochelari “de italian”, ţinută impecabilă, înălţime medie...mi-l şi imaginez vorbind la telefon, cu sobrietatea unei reţete... pe termen lung. 
  
Nu vreau să-l iubesc pe omul ăsta! E total aiurea o poveste între noi! S-a căsătorit acum 18 ani cu o ingineră chimist din Bucureşti, pe vremea când venise refugiat politic din Iran. Acolo făcuse facultatea de fizică şi apoi, studii politice. E veteran de război. După o explozie a rămas surd, vreo 10 ani. Aici, în România a urmat medicina (ceea ce şi-a dorit mereu). Când l-am cunoscut, acum 2-3 ani, încă mai lua tratament pentru zgomotul din urechi şi mergea la psihiatru. Şi atunci, tot aşa a fost. Am schimbat câteva replici pe mess şi a zis: „Vii la o cafea?” El era în Bucureşti, eu în Timişoara...dar în 3ore, până mi-am făcut duş, unghiile...etc. a venit...pentru o cafea. Am povestit în noapte, la o terasă, până s-au ivit zorile. Era un om necunoscut, cu care vorbeam ca şi cum ne ştiam de la începutul lumii. Nu ştiu nici acum ce m-a făcut să-l ascult atâtea ore: faptul că povestea încet, şoptit, ca şi cum spunea nişte secrete? Ineditul întâmplărilor? Singurătatea sufletelor noastre, rătăcite (eu, în plin divorţ...el, în cameră separată de soţia lui)? 
  
“Îmi e bună prietenă. Nu se plânge niciodată, dacă avem sau nu avem ce ne dorim. M-a ajutat mult când nu aveam nimic şi pe nimeni. Sunt dator să o respect şi să-i asigur liniştea şi confortul. Dar, sunt un musulmam şiit...” 
  
E, cu asta m-a supărat rău! Apropoul l-am priceput...că religia-i permite mai multe neveste. Toate până la asta. N-oi fi eu o creştină “ca la carte”, dar nici să-mi fac strămoşii să se răsucească în morminte, nu sunt! 
  
Cred că e singurul om din viaţa mea cu care m-am consultat în cele mai „stranii” probleme: de la alegerea ramei de ochelari, până la culoarea părului şi la ultima carte citită, de la emisiuni culturale, la dogme religioase, arendarea pământului, tematica unor lucrări pentru sesiunile de comunicări. 
  
O să râdeţi, dar acum ne-am întâlnit...ca să mâncăm împreună! Mic dejun...Mc Donald's (cafea, cu lapte, şi o prăjitură). Ştie că asta-mi place mereu când ajung în capitală. E deja un ritual. Nu plec decât după aceea în oraş. Prânz: la restaurantul iranian, undeva de la staţia de metrou Obor, pe Calea Moşilor ... şi, la dreapta! Cina: sus, la mall-ul din Militari, la un restaurant sirian. Suntem gurmanzi amândoi. Nu înfulecăm, degustăm! E ca un act de adoraţie al mâncării. Nu scoatem sunete...ca motanii sau ca cei excitaţi...dar ştim că celălalt te lasă să mănânci în linişte sau chiar să-i guşti din farfurie. 
  
Pentru că am ajuns târziu la gară, nu am mai prins loc la cuşetă. Am luat doar bilet şi locul urma să-l iau în vagon. În aceeaşi situaţie, ne-am nimerit trei dame şi un domn. Eu mergeam să mănânc la Bucureşti!  
  
Domnişoara de pe celălalt pat, de jos, băimăreană, studentă la stomatologie în Timişoara, mergea să-şi întâlnească un fost coleg de liceu, student la Politehnica bucureşteană, ca să se bucure împreună la concertul cu Shakira (că-l lăsase prietena, cu bilete cu tot, în ultimul moment). 
  
Domnul din patul de deasupra mea era un tânăr instrumentist de la Opera din Timişoara. Mergea de două ori pe lună la „prietena lui”...o doamnă de 60 de ani, din Bucureşti. Noi toate am chicotit la aşa poveste de amor, dar tânărul şi-a susţinut preferinţa, cu toată ardoarea. Ne-a zis bancuri şi am râs, ca nişte adolescente prostuţe, până pe la 2 noaptea. Din când în când îi mai spunea nişte vorbe deochiate „blondei”, la telefon (am văzut-o în gară, când tânărul nostru i-a aplicat un sărut...de scenă...cu aplecat pe spate!). 
  
Însă cea mai tulburătoare poveste mi se părea cea a doamnei din celălalt pat, de sus. Medic de dermato-venerice, se îndrăgostise în vremea studenţiei (acum să fi avut vreo 43 de ani) de un profesor de-al ei, din Germania, unde şi-a făcut şi specializarea. Nu s-a putut acomoda acolo, deşi i-a fost soţie legitimă şi au lucrat împreună. Revenind singură în ţară, şi-a făcut, pe Valea Izei, policlinică privată. Una dintre pacientele ei, o ţigancă, cu fuste şi bani în păr, revenea destul de des pentru consultaţie şi tratament. “Nu o să vă treacă, dacă nu se tratează şi partenerul”, îi tot spunea doctoriţa. “Dar nu vrea să ia tratamentul, doamna doctor!”, se plângea piranda. “Adu-l la mine pe încăpăţânat!” insista doctoriţa....şi l-a adus piranda. Bărbatul, un blond înalt, cu ochii ca cerul, nu era ţigan. Fugise cu şatra de la 16 ani, deşi piranda lui era cu 12 ani mai mare ca el. S-a îndrăgostit d-na doctor aşa de tare de el, că s-a dus în şatră să-l negocieze. Cu 10 mii de euro, l-a luat. Acum el e administratorul policlinicii şi au o fetiţă de câteva luni. D-na doctor mergea la o prezentare de aparatură medicală. Dacă mi s-a părut tristă, la început, am urmărit-o cum i se lumina faţa când vorbea cu soţul ei la telefon sau când micuţa gângurea ceva, în limba ei. 
  
Am adormit toţi, într-un târziu...fiecare, cu gândurile lui. 
  
Dimineaţa ne-a prins pe la Videle, când tânărul artist ne-a dat deşteptarea cu o invitaţie la o cafenea în care mai cântă cu nişte colegi. D-ra stomatolog ne voia adresele de mail...”că suntem o trupă faină şi poate ne găsim şi la întoarcere.” D-na doctor îi spunea soţului unde sunt pamperşii cei noi ai scumpului odor. Eu îmi citeam mesajul: “Sunt deja pe peron! Aştept surâsul verzui al ochilor tăi!” 
  
“Urmează staţia Bucureşti, cu peronul pe stânga!” 
  
...pe peron erau: studentul de la politehnică, blonda de 60...mulţime multă...divers colorată...agitaţie...şi Amir. 
  
“Ce caut eu aici?” mă întrebam. 
  
“De ce ai ochii aşa de verzi, doamna mea?”zise bărbatul cel grizonat, pe care-l urmam hipnotic...spre Mc Donald's. 
  
„Pentru că nu te pot alunga din nopţile mele, domnul meu!” 
  
Timişoara, 10.05.2011 Corina-Lucia Costea 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Iubirile nopţii / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 131, Anul I, 11 mai 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!