Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Impresii > Mobil |   


Autor: Corina Lucia Costea         Publicat în: Ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

Iubiri care dor
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
M-am oprit la o cafea, în centru. Ador moleşeala asta dulce, a vacanţei. Pe o terasă învecinată o văd pe Monika. Minionă, cochetă, atât de plăcută de alţii, e, totuşi o damă a cărei companie o evit cât pot. Nu ştiu de ce. E prietenă cu sora mea, deci ocaziile de a ne întâlni sunt destul de dese. 
  
Şi ea a făcut Liceul Pedagogic, apoi Facultatea de Psihologie. A crescut într-o famile cu multe nevoi. Mama ei era dactilografă la tribunal. Pe vremea aceea toate textele se băteau la maşina de scris. Cât poate câştiga o dactilografă, cu trei copii, abandonată de un soţ alcoolic, astfel încât să se şi descurce, cu toate orele suplimentare şi nopţile nedormite? Mi-o amintesc din şcoală pe Monika, că făceam glume pe seama ei: o unguroaică, ce nu ştie o boabă de maghiară, într-un oraş cosmopolit, era de mirare. Mulţi colegi români sau sârbi ştiau mai mult decât ea. Aşa hotărâse mama ei, deşi acum şi de multe ori în viaţă, a regretat această decizie. Într-o lume aflată în continuă mişcare, a fi poliglot e un mare avantaj. 
  
După Revoluţie, fratele cel mare, sportiv, campion de lupte, s-a înscris în Legiunea franceză. Infarct era să facă mama lor când a aflat. Îl ştia dus într-o excursie cu colegii, la terminarea liceului. Îi crescuse aşa de greu şi acum să stea tot cu frica-n sân că îl poate pierde oricând? Din vară până la Crăciun a albit de tot. O vedeam de multe ori plângând pe stradă, în alergările nesfârşite de la tribunal, la câte un cabinet de avocatură.  
  
“Dar ce l-a determinat pe băiat să facă asta?” o întrebau toţi. 
  
Ce să le răspundă...că aşa se gândise el că poate câştiga mai mult ca să-i ajute? Şi-ar fi dat şi inima din piept, fără să clipească, doar să-l aducă acasă. 
  
Monika se angajase ca învăţătoare. Deşi copiii o iubeau şi se făcuse rapid remarcată şi apreciată, simţea că salariul ăsta o nemulţumeşte, că poate să facă mai mult în viaţă decât adunări şi scăderi, silabisiri şi serbări de Crăciun. Facultatea de Psihologie şi cunoaştera profundă a limbii engleze i se părură două urgenţe. 
  
Lucra încă la şcoală (după amiaza), dimineaţa mergea la cursuri, la zi, iar spre seară, la cursuri de engleză, la International House. Aici, la cursurile de engleză, era curtată intens de unul dintre lectorii care vorbeau nativ engleza. Deşi era mai în vârstă decât ea, îi propusese să se mute împreună, că tot îi plăteau cei de la cursuri un apartament mare. “O să plătească şi mama mai puţin la bloc, dar am şi eu ocazia să învăţ engleza ... ca la ea acasă” se gândi Moni, când îşi mută cele câteva hăinuţe la englez.  
  
Am fost şi eu la câteva petreceri de socializare la ei, deşi nu eram cursantă. Mi se părea umilitor şi greu să fac...ce făcea ea: să zâmbesc nonstop, să fiu amabilă cu toţi libidinoşii ăia, neica nimeni prin Anglia, dar mari lectori aici. Majoritatea aveau familii, acasă la ei, dar trăiau în Timişoara cu tot felul de fetişcane. “Ori suntem un neam de proşti, de curve şi fraieri, ori suntem foarte săraci, dacă nici demnitatea nu ne-a mai rămas” gândeam coborând scările de la chef. Păstram un sentiment de greaţă o vreme, după o astfel de întâlnire, până când am realizat că nu e neapărat o impoliteţe să refuz o invitaţie într-un mediu care-mi făcea silă. 
  
După vreo 3 ani, mare bucurie, mare! Divorţează englezul!  
  
“O să mă mut vara asta înapoi la maică-mea, că vin copiii lui să-şi petreacă aici vacanţa”, îmi amintesc că-mi spusese la o cafea, la soră-mea-n casă. 
  
Dar, bombă: după plecarea copiilor, el se căsători cu...o altă cursantă! 
  
Din nou înghesuială la uşa mamei! 
  
Venise şi “francezul” acasă, cu poveşti demne de filme de HBO. Fratele cel mic, pe care-l angajase mama, cu multe lacrimi pe la şefi, la arhiva de la tribunal, visa şi el ACŢIUNE! La două luni, îi trimitea mamei prima fotografie în ţinuta Legiunii, alături de fratele său. 
  
Era prea mult! Femeia aceasta, care era în stare să ucidă pentru copiii ei, se vedea neputincioasă în faţa vieţii. Plânsul ei, din fiecare noapte, o scotea din minţi pe Monika. Ea nu mai conta. “Băieţii mei, florile mele, scumpii mei ... ” doar asta se auzea din orice colţ al casei. 
  
Ca să-şi ocupe mai cu folos timpul, Monika s-a înscris la cursuri de...franceză. La Centrul Cultural Francez din Timişoara, viaţa culturală şi de socializare e foarte animată. Aici îşi făcu rapid prieteni. Se gândea că e pe drumul cel bun. Lupta pentru ideea unui cabinet de psiholog independent. Cu engleza şi franceza la degetul mic, putea să aibă altfel de pretenţii la clientelă! 
  
Aici l-a cunoscut pe un tânăr francez, care lucra ca voluntar. Era angajat la Alcatel, cu un salariu bun. În două luni s-au căsătorit legitim (el e cu 8 ani mai mic!). Tipul provine dintr-o familie numeroasă şi nu mai voia să se întoarcă acasă. Şi-a păstrat dubla cetăţenie, ceea ce-i convenea şi Monikăi. Cununia religioasă a fost în Franţa, cu mama şi fraţii. Cu câteva zile înainte de nunta de aici, din ţară, au fost anunţaţi de primărie, că a murit tatăl ei. Nu-l mai văzuseră de când avea ea 3 ani. Nici nu şi-l amintea. Bătrânul avea un apartament, cu mari datorii la bloc, şi, după miros, l-au găsit vecinii, mort, cine ştie de când. S-a reunit familia şi au hotărât: să ia primăria apartamentul şi să-l îngroape. Niciunul n-a vrut să-l vadă sau să se implice “în povestea asta”. Se gândeau că o vor ofensa pe mama. 
  
“Doamne, ce câini am crescut la sân! “ ... se tânguia femeia. “Era, totuşi, tatăl lor...sunt carne din carnea lui!” 
  
După nuntă, Monika a înfiat un băiat. Au durat mult actele, dar acum e totul ok.  
  
“Attila, gyere ide, anya!” (Attila, haide, mamă/la mama!) am auzit-o acum câteva zile, în parc, pe mama ei, cu acest nepoţel înfiat. 
  
“Unde aţi fost la plimbare?” i-am întrebat. 
  
“Én voltam a nagyapja a temetőbe, hogy terjesszen virágot!” 
  
“Am fost la bunicul, la cimitir, să punem flori!” îmi traduce bunica, spusele copilului. 
  
Am zâmbit amar...Ce e şi viaţa asta! 
  
Mă uit acum din nou la Monika, pe terasă. Râde. Nu văd către cine. Cel care se apropie e cumnatul meu! Se sărută. Un nod mi se opreşte-n gât. Aşa o fi cu “prietenii de familie sau ... ” Plătesc şi plec. Nu vreau să văd mai mult. Nu vreau să ştiu! 
  
...îmi amintesc doar, că la nunta surorii mele, Monika era cam „în formă”: „Nu toate au norocul să întâlnească bărbatul potrivit!” mi-a spus. 
  
„Hei, unde fugi? Nu e încă ...şi jumătate! Mai sunt 3 minute!” mă apostrofează amicul care avusese intenţia să ne bem cafeluţa împreună. Mă uit la ceasul catedralei...aşa e. Mă uit la el...o fi bărbatul potrivit? 
  
Timişoara,25.07.2011 Corina-Lucia Costea 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Iubiri care dor / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 206, Anul I, 25 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!