Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   



Iubirea adevarata nu piere!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

E iarnă...a treia zi de Crăciun. Ninge ca-n poveşti! Noaptea se furişează în puterea zilei şi-i mai fură din lumină. E neatentă!...cu atâtea beculeţe...ghirlande de “licurici”... 

Am ieşit să mă plimb...da, vreau şi singură! De atâtea zile...vase...mâncare...şi musafiri. Aerul proaspăt se răsfaţă în plămânii mei...copţi în căldura de la Calor (o să simt eu, la plată, luxul ăsta...dar, cum e vorba: „O dată-i Crăciunul!”). 

Trec pe sub ferestre...de case...de blocuri...de cer...de suflet... 

Muzică...pe toate gusturile...la toate variaţiunile de sonor posibile...Mirosuri de mâncare...de băutură (da...ăsta e chiar de pe stradă; cineva a spart o sticlă de vin roşu; dacă a fost un bărbat, sigur era băut tare sau foarte grăbit...dacă a fost o damă tinerică, e neştiutoare...n-a ţinut-o bine...i se iartă...cumpără, sfioasă, alta...un vin şi mai bun; dacă a fost un copil...a luat-o pe coajă; dacă a fost vreo bătrânică, în drumul spre cimitir...o fi zis că şi aşa e tot de pomana răposatului). 

Da, drumul pe care l-am ales trece pe lângă cimitir. Şi ce dacă se face noapte? Oamenii ăia sunt cei mai liniştiţi. Nu mă tem. Măcar pe o parte de drum...e mai linişte. 

Linişte? Nuuuuuu ... o iluzie! În întunericul fraged ... aud un plânset...cuminte...aşezat...o tânguire adâncă, dintr-o inimă sfâşiată...şi, totuşi, din frânturile de vorbe spuse „doar pentru el”...recunosc inflexiunile unei voci cunoscute. E prea întuneric...văd doar o siluetă de femeie, tinând în braţe crucea...la care venise. O fi vreo mamă îndoiată...sau o văduvă ...recentă, mă gândesc. Dar nu prea ştiu multă lume...aici, în zonă. Eeeee...nu e nici ăsta un criteriu. La oraş, îţi depui aparţinătorii...unde găseşti loc şi unde te ţine buzunarul. Nu e ca la ţară...de zeci de generaţii...se păstrează locul „neamului”. 

Îmi continui drumul...ninge...ninge frumos...şi respir aşa de bine! 

Dar dama iese din cimitir. Se urcă-n maşină şi trece prin dreptul meu. O vad! E Nina! Surpriză! Na, asta chiar e bună! 

Femeia asta face furori ...de cel puţin 20 de ani...de când o ştiu eu. Acum e pensionară...dar are un soţ cu 15 ani mai tânăr (e al treilea)...iar ea, după zeci de operaţii estetice...arată ca o păpuşă...de 38-40 de ani. 

Acum, enigma...la care din cei doi, cărora le-a fost văduvă (şi i-a moştenit) a venit? Şi unde e ...tânărul soţ...în zi de Crăciun? 

Primul...a fost preot. A murit la cel dintâi Revelion. De ce poate să moară un tânăr...abia însurat? Familia lui i-a lăsat ei tot...apartamentul (cu tot pus la punct, de preotul cel bătrân, protopopul)...maşina (Dacie nouă!)...banii de la nuntă. Ştiau ei ceva despre suferinţa lui...dar l-au lăsat să fie fericit, cât s-a putut. Pe ea nu mi-am permis niciodată s-o întreb dacă ştia ca e pe ducă mirele, când s-au luat sau nu? 

A renunţat atunci la învăţământ. A stat acasă...dar tot a pierdut sarcina. Păcat. Atâta mângâiere ar fi avut şi ea...şi familia lui (că era unicul copil al familiei tânărul preot). Gurile rele zic...altceva...ca de obicei. 

După aceea, a lucrat o vreme ca bibliotecară, la o unitate militară. Era o femeie frumoasă, înaltă, corpolentă, numai viaţă. Toţi ofiţerii citeau...pe rupte. Soldaţii se cereau de serviciu la bibliotecă (că făcea inventarul...de două ori pe an!) A făcut cea mai intensă alfabetizare! Ehe...cultura se implementează greu...când nu ai ochii de culoarea alunei şi buclele până mai jos de mijloc (o să ziceţi că-s invidioasă...ca toate femeile! Nu...sunt doar într-o stare de bine, acum, când vă povestesc.) 

Când s-a vopsit şi zugrăvit toată unitatea, pentru una dintre vizitele lui Ceauşescu, a venit la negocieri, la faţa locului, chiar directorul unei mari întreprinderi de vopsele...cu experţii...să aprecieze cantitatea necesară şi culorile ce s-ar potrivi cu forma şi dispunerea clădirilor. 

Cafeluţa s-a servit...la bibliotecă. Domnul director...de la vopsele...avea soţia cu cancer, în fază terminală...şi o fată, ce urma să susţină bacalaureatul. Din vorbă-n vorbă, s-a făcut aranjamentul şi pentru nişte meditaţii pentru d-ra (Nina e profesoară de limba română). 

N-au trecut 2-3 luni şi soţia suferindă s-a stins. Meditaţiile au continuat. Un bărbat cu mari responsabilităţi la job şi cu o adolescentă năbădăioasă acasă, se descurcă greu. 

Nina e pricepută la relaţii interumane. Dacă n-a făcut-o de nota zece, la limba română, pentru bacalaureat, pe d-ra domnului director, cel puţin a reuşit să o menţină pe o linie pozitivă, ca atitudine. 

Fata a intrat la Medicină. Tatăl i-a luat un apartament cu trei camere, în centrul oraşului, nu departe de facultate (pe vremea când noi, muritorii de rând, eram de ani de zile pe listele de aşteptare, pentru o garsonieră...ca salariaţi!). 

Nina s-a mutat cu d-nul director. Când s-a terminat anul de doliu, s-au căsătorit legitim. Şi au umblat, frate...pe vremea lui Ceuşescu...pe toate continentele. Mergeam la ea, la o cafea, doar sa auzim poveşti...şi să vedem poze şi miniproiecţii de pe unde au fost. Acolo am văzut eu...lumea. 

Ea s-a reangajat în învăţământ. Era talentată, ce e drept. Învăţau elevii...de dragul ei. Spun asta nu ca bârfă, ci admirativ. Atunci a început şi ea un lung şir de analize...voia un copil. 

Dar viaţa nu e doar roz. La investigaţiile astea, din întâmplare, i-au descoperit lui un adenom de prostata...care a degenerat rapid...şi fatal. 

Înainte de a muri, omul şi-a chemat fiica şi nevasta şi le-a împărţit, cu mâna lui...tot ce avea...în prezenţa unui notar. 

A doua oară văduvă...la nici 40 de ani. E prea mult. 

Îi rămăsese o cabană în construcţie...la munte...o vilă de finalizat...dar şi bani...pentru tot restul vieţii. 

Sfătuită de bunicii materni, fata atacă testamentul...şi după cinci ani de tribunale, mai obţinu ceva din averea tatălui ei...şi din partea lăsată de acesta Ninei. 

Cum tot avea de finalizat construcţiile, ca femeie, s-a apropiat de dirigintele de şantier...ca să nu o fure constructorii la bani, la materiale. Dar s-a apropiat...cam tare. El, cu 15 ani mai mic...şi-a lăsat nevasta şi fata. La cât bănet avea “fata asta”, nu mai trebuia să poarte pufoaica...never! 

Şi au început operaţiile estetice. De douăzeci de ani ea...arată la fel. Şi nu e vampir....Cred! 

Când a zis şi ea...că vrea un copil, tinerelul a replicat: ”Eu am. Pentru ea mi-am sacrificat tinereţea...nu vezi?” 

Nu, că mor de curioasă...la crucea cui plângea Nina? 

E beznă de-a dreptul. Intru în cimitir. Doar paşii ei sunt pe zăpadă. Identific crucea îmbrăţişată în lacrimi. Aprind bricheta. E al doilea soţ...directorul. 

Pe zăpada de pe mormânt ea desenase două inimi...într-o zi de Crăciun. 

Timişoara, 27.12.2010                                                  Corina-Lucia Costea
  

Referinţă Bibliografică:
Iubirea adevarata nu piere! / Corina-Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 57, Anul I, 26 februarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina-Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina-Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!