Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013        Toate Articolele Autorului

IUBIRE INTERZISA , roman - cap. XVI - Horticultorul amator
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Horticultorul amator  

Sebastian când a ajuns în cancelarie, erau sosiţi doar doi profesori înaintea sa. De obicei nu-i plăcea să ajungă pe ultima sută de metri cum obişnuiau o parte dintre colegii săi. Locuia aproape de şcoală, aşa că nu avea nicio justificare să întârzie şi să nu aibă suficient timp să-şi pregătească intrarea la prima oră.  

După ce se dezbrăcă de pardesiu, (ne mai fiind frig afară îşi abandonase cojocul), prima dată se uită în program să vadă la ce clasă are ore, apoi în nelipsita sa agendă pentru a-şi verifica ce anume are de predat la clasa respectivă şi pe cine trebuia să asculte. În această privinţă era foarte meticulos. Niciodată nu se lăsa luat pe nepregătite. În dulăpiorul său avea pentru fiecare clasă puse semne în manuale unde a ajuns cu predarea şi ce urmează să predea. Acelaşi lucru îl făcea în agendă unde îşi planifica timpul pentru ziua următoare.  

Se întâmpla ca săptămânal în unele zile să aibă şi câte cinci – şase ore de predare, iar când avea doar patru ore nu venea mai târziu la şcoală dacă avea pauză la începutul zilei, cum ar fi putut proceda, ci venea la program normal şi îşi pregătea tematica, punându-se de acord cu recomandările referitoare la nivelul cunoştinţelor matematice al elevilor, funcţie de clasa unde ţinea cursuri.  

În afara activităţilor ca profesori de matematică, mai multe cadre didactice din diferite licee ale capitalei, constituiseră un colectiv de redactare a unei reviste lunare de specialitate. Ei erau cei care creau exerciţiile şi problemele pentru fiecare nivel de cunoştinţă, ca apoi să le propună elevilor pentru rezolvare, prin paginile revistei. Odată concepută şi tipărită revista, o distribuiau prin liceele unde preda fiecare, contra unei sume acoperitoare ale eforturilor depuse de către colectiv, cât şi al cheltuielilor cu redactarea. Revista se bucura de succes şi interes printre elevi şi niciodată nu erau suficiente exemplare ca să acopere cererile, cu toate că avea un tiraj lunar de cinci sute de bucăţi.  

Sebastian ajuns în cancelarie se simţea un pic cam obosit, cu toate că normal ar fi trebuit să fie complet refăcut după cele două zile de weekend. Pentru el au fost zile de muncă brută. Cu mănuşile de protecţie în mână şi, şorţul din pânză legat de brâu, a lucrat cu conştiinciozitate în grădiniţa din faţa casei, pregătind-o pentru un nou ciclu de viaţă.  

Mai întâi a descoperit azaleea îndepărtând folia de plastic şi pernele din burete care protejaseră peste iarnă planta împotriva îngheţului, apoi a dezgropat butaşii de trandafir cu mare atenţie, deoarece unii dintre ei aveau lăstari care se grăbiră să străpungă stratul de pământ ieşind la suprafaţă. Erau viguroşi şi acest lucru îl bucura pe horticultorul amator, pentru că au ieşit bine din iarnă şi nu a pierdut nicio tufă. Cu foarfeca de grădină a îndepărtat acele ramuri slabe sau cu uscăciune la capete, lăsând între cinci şi zece ochi de trandafir, funcţie de vigoarea plantei. Îşi procurase din timp de la magazinele de specialitate azotat de amoniu şi fertiliză terenul în jurul tulpinii odată cu îndepărtarea stratului de pământ acoperitor.  

Crinii săi imperiali ca şi cei albi sau portocalii, aveau din toamnă răsărite primele frunze, urmând ca acum primăvara să se dezvolte adevăratele tulpini, ce vor purta mai târziu în vârful tijelor, încântătoarele inflorescenţe albe sau colorate, care îl vor desfăta şi îmbăta prin iunie – iulie cu mirosul lor puternic.  

Din grădinărit îşi constituise o adevărată religie. Cunoştea la fel de bine ca şi matematica, care plantă se cultivă primăvara sau în celelalte anotimpuri şi dădea o mare importanţă recomandărilor specialiştilor în horticultură.  

Magazia bine aerisită şi întreţinută ordonat, şi-o amenajase ca pe o seră, unde în jardiniere semăna seminţele de flori anuale, ca mai târziu când se încălzea afară şi dispărea orice pericol de îngheţ sau de brumă, să le răsădească în straturile sale cu pământul îngrăşat din toamnă. O parte dintre jardiniere, din care după ce scotea şi răsădea majoritatea plantelor tinere, le agăţa în chioşcul său de refugiu din mijlocul grădinii. Aici lăsa să crească de obicei plantele curgătoare, muşcatele sau tufănelele pitice.  

Vara trecută scosese toţi bulbii de lalele, narcise şi zambile şi le depozitase în magazie la loc ferit de curenţi de aer, să se usuce în timp, iar astă toamnă i-a replantat pe alte poziţii. Prin acest procedeu revigora plantele şi le putea feri de dăunători, mai ales de melci. Aşa a reuşit să-şi ordoneze şi straturile cu flori, combinând pe cele perene cu cele anuale, ca în toată perioada anului, mai puţin iarna, să aibă plante înflorite.  

Pentru acum primăvara avea de plantat atât din rezervele proprii cât şi din cele procurate de la magazinele de specialitate sau din schimburile dintre pasionaţii cu horticultura, anemone, begonii, dalii sau irişi. Lăcrămioarele existente în grădiniţă trebuiau să fie rărite prin aprilie când vor răsări, deoarece se înmulţiseră prea tare şi nu mai puteau alte plante să se dezvolte şi cum el nu avea prea mult teren, era nevoit să exploateze la maximum şi cât mai eficient orice centimetru, cultivând cât mai multe soiuri de flori.  

Se declarase mulţumit de activitatea depusă în grădiniţa sa şi avea de gând să o continue cum reuşea să-şi găsească câteva clipe libere. Aşa se relaxa şi uita de stresul vieţii cotidiene. Încerca să uite atât de rătăcirea de-o noapte când a cedat provocării elevei sale, cât şi de asalturile Minodorei tot mai accentuate în ultimul timp.  

Relaţia cu Emanuela luase un sens ascendent fără voia sa. Totuşi era conştient că este singurul vinovat de cele întâmplate. Ar fi dorit să se rezume doar la acea noapte şi să se uite definitiv totul dacă se putea, însă fata nu avea aceleaşi intenţii. Descoperise farmecul şi plăcerile relaţiei sexuale şi acum înţelegea de ce alerga atât de asiduu după ele prietena sa Brigitte, fără să ţină cont de consecinţe sau de reputaţie. Îşi făcuse un obicei de a-l suna pe mai vârstnicul său profesor şi amant, lucru ce nu-i convenea deloc lui Condurache. Pentru ea Condurache constituia un adevărat trofeu. Cine se mai putea lăuda ca ea că are ca amant pe propriul său profesor? Şi mai ales cine era el în liceu! Ce n-ar da să vadă reacţiile colegelor sale dacă ar putea să le povestească cum trăiesc împreună acele clipe de nebunie. Dar asta era imposibil deocamdată de povestit. De ce deocamdată? Pentru că nici ea nu ştia cum se va finaliza relaţia pe care orice colegă ar fi considerat-o imposibilă. Măcar să ţină până termină liceul, mai departe va vedea ea ce va face.  

La întâlnirile lor discuţiile abordate de elevă nu aveau nimic comun cu meditaţiile la matematică sau cu şcoala, ci erau punctual focusate pe relaţia intimă. Fata încă odată făcea dovada stării generale a tinerilor din timpurile noi post revoluţionare, cu mult tupeu adus până la obrăznicie, lucru deranjant şi jenant pentru profesor, dar era prea târziu. Dacă nu şi-a stăvilit pornirile când i s-a aruncat fără niciun echivoc în braţe, acum trebuia să suporte consecinţele nesăbuinţei sale.  

Modul de abordare al fetei se afla plasat la marginea şantajului. Doar că nu-l ameninţa şi asta nu o făcea sperând că vorbindu-i frumos, alintându-se, va obţine maximum din relaţia lor extraşcolară. Uneori se auto invita la el acasă la ore nepotrivite. Sebastian credea în sinea sa că a făcut tot ce era posibil să stăvilească această exuberanţă a ei care începuse să-i declare ca şi Minodora că-l iubeşte şi de aceea i s-a dăruit fără niciun regret, dar realitatea era cu totul alta.  

Vrând, nevrând, dând curs vizitelor tinerei sale eleve acasă la el, ocazii care mereu se finalizau cu un act sexual, profesorul nu făcea decât să se adâncească tot mai mult în această necunoscută care nu va şti ce final va avea. Îi era necaz pe el şi pe slăbiciunile sale. În ciuda faptului că în şcoală era considerat profesorul zbir, în faţa acestei copile era ca un miel dus la tăiere. Îşi descoperea din ce în ce mai mult o anumită slăbiciune pentru ea şi poate numai datorită acestui considerent o primea când îl suna că vrea să-l vadă sau se trezea cu ea la uşă la ore nepotrivite, în loc să o respingă definitiv, indiferent de consecinţele ce ar fi urmat. Nu avea curajul să-şi asume responsabilitatea gestului de a pune capăt relaţiei, complăcându-se în această ambiguitate de a o respinge sau de a şi-o apropia.  

Pentru a scăpa de aceste întrebări fără răspuns în acel moment, se dedica tot mai plenar straturilor sale, unde săpând, greblând, răsădind, udând, uita pe moment de tot ce-l înconjura. Acolo, în faţa casei era doar el şi grădiniţa lui, golit de orice gânduri care să-i întunece existenţa. Asta nu însemna că dacă ar fi avut voinţă nu ar fi putut găsi rezolvări pentru fiecare caz în parte. Poate această nehotărâre congenitală a condus şi la eşuarea căsniciei sale.  

Cu eleva era suficient să fie mai puţin maleabil dacă nu înţelegea de bună voie şi să o refuze categoric de la început, sau măcar după consumarea primului episod. Aşa nu putea continua la infinit, iar cu Minodora trebuia să aibă o simplă explicaţie în primul rând cu el însuşi, apoi cu ea. Trebuia să se hotărască: ori o acceptă aşa cum şi-ar fi dorit pentru început şi anume pe post de amantă, ori să o respingă diplomatic, fără să-i jignească demnitatea, explicându-i că încă nu este pregătit să aibă o relaţie serioasă cu o noua femeie.  

Cea mai mare teamă a lui venea tot de la Emanuela. Dacă respingând-o acum, aceasta va afla mai târziu despre relaţia lui normală şi firească pentru statutul lor de oameni maturi şi liberi, cu Minodora? Cum va reacţiona? Desigur că era ceva ce nu-i va conveni şi în dorinţa sa de răzbunare, putea fi imprevizibilă. Avea la ce se gândi în timp ce robotea prin grădiniţa lui în aceste zile de primăvară.  

Prima oră din dimineaţa aceasta se întâmpla să fie tocmai la clasa a XII a A, unde erau cele două olimpice ale sale. Trebuia în afara cursurilor normale să intensifice orele de pregătire particulară deoarece mai era o săptămână şi va avea loc concursul pe capitală. Necesita revizuită toată materia ce le-o predase în orele de meditaţie, să vadă cum stau elevele sale şi ce şanse sunt să se numere printre cele ce vor merge la faza pe ţară.  

Aflase că Olimpiada se va ţine anul acesta la liceul „Nicolae Bălcescu” iar comisia de examinare va fi stabilită de către minister dintre profesorii care nu au elevi implicaţi în acest concurs. Mai depindeau multe şi de către echipele de supraveghere. Ştia că au existat suspiciuni în alţi ani că anumiţi elevi ar fi primit fiţuici în timpul testului scris, lucru ce nu s-a dovedit niciodată.  

Soneria suna strident pe holuri intrarea la cursuri. Din cancelarie se auzea destul de desluşit forfota de pe hol, cum elevii se grăbesc spre clase. Imediat şi profesorii începură să se ridice de pe scaune şi să se îndrepte spre uşa cancelariei.  

Sebastian mai zăbăvi câteva clipe. Parcă nu avea chef să se ridice. Era poate un sentiment de moment. Nu trebuia să-i dea importanţă. În fine, se ridică şi se îndreptă alături de ceilalţi colegi spre ieşire şi implicit spre clasa unde avea curs. Când ajunse în capătul holului le văzu pe cele două eleve ale sale discutând în faţa uşii. Poate că-l aşteptau să afle informaţii despre locul şi ora precisă a examinării.  

- Bună ziua domn’ profesor, salutară ele vesele într-un glas.  

- Bună fetelor. De ce nu sunteţi în clasă?  

- V-am aşteptat să ne daţi noutăţi.  

- Despre ce?  

- Cum despre ce? Despre olimpiadă.  

- Vom vorbi după cursuri sau după oră, acum fugiţi în bancă.  

Brigitte se îndreptă liniştită spre banca sa dar încă era atentă la ce se întâmpla în jur. Nu putu să nu audă expresia neobişnuit de familiară a colegei sale:  

- Urâciosule!  

Imediat i se aprinse becul de alarmă. De unde până unde Emanuela îşi permite asemenea familiarităţi cu profesorul? Au reuşit să mă păcălească? Care este adevărata relaţie dintre ei?  

Se uită în urmă la colega sa, îl studie şi pe profesor şi iarăşi nu descoperi nimic deosebit. Niciun muşchi nu se mişca pe feţele lor. Sebastian avea o mimică imperturbabilă ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat.  

- Măi să fie! Ori eu sunt proastă şi mi s-a părut, ori ei sunt prea isteţi şi simulează atât de bine că nimic nu-i leagă, încât poate păcăli pe orice curios!  

Lecţia se desfăşură în normalitatea orelor ţinute de Condurache, cu ascultarea elevilor vizaţi în agenda sa, apoi cu predarea următoarelor teme, rezolvarea câtorva exerciţii şi stabilirea temei pentru ora următoare.  

La ieşire Brigitte se ţinea scai după profesor simulând interesul pentru olimpiadă. Ea dorea să surprindă altceva din discuţia ei cu profesorul, ştiind că Emanuela este cu ochii pe ei. Din nou a rămas surprinsă că nimic nu i s-a părut nelalocul lui.  

- Angelico! se întoarse ea iritată şi o ţintui cu nişte priviri de te-ai fi cutremurat dacă te aflai într-o altă situaţie.  

- Ascult!  

- Vino un pic cu mine ca să te întreb ceva şi nu vreau să mai audă şi alţii. Care-i treaba cu proful?  

- Hai zii, că mă grăbesc. Ce treabă?  

Nu mai aşteptă răspunsul ei deoarece îşi dădu seama despre ce-i vorba văzând-o cum se mişcă de pe un picior pe altul.  

- Mi s-a părut mie, sau tu când m-am întors cu spatele la voi în momentul despărţirii de prof i-ai spus „Urâciosule”?  

- Ce-ai fato? Ori eşti la ciclu şi ai momente delirante?  

- Măi! Eu am auzit destul de limpede, ai înţeles? ţipă ea de i se piţigăi glasul de atâta surescitare, bătând cu piciorul în podea. Care-i relaţia ta cu Condurache?  

- Care să fie? Ca şi a ta.  

- Nu mă minţi? O interogă ea pe acelaşi ton ridicat.  

- Hei! Ascultă! Ce crezi tu despre mine? Vrei să terminăm relaţia dintr-o prostie a ta? Ce? Am ajuns să-ţi dau ţie explicaţii ce fac cu viaţa mea?  

- Nu mă poţi convinge că nu am auzit bine. Fii atentă că sunt cu ochii cât cepele pe voi.  

- N-ai decât! Nu tu ai împânzit liceul cu vestea că l-ai văzut pe profesor cu Lepădatu în restaurant?  

- Bine, bine. Ce are a face cu cine l-am văzut? Eu vreau să ştiu care-i relaţia dintre voi doi, nu dintre ei care sunt majori, vaccinaţi şi pot să şi-o pună unde vor şi de câte ori vor, că nu mă interesează.  

- Atunci?  

- Cum atunci?  

- Atunci de ce crezi că ar umbla cu două iubite în acelaşi timp? Şi de ce eu aş fi una dintre ele? De unde, până unde?  

- Nu ştiu. Asta vreau să desluşesc. Care-i adevărul? Cu cine este de fapt cuplat Condurache?  

- Nu te mai prosti şi hai în clasă că acum apare domnişoara Lepădatu după colţ şi ne mai ia şi în vizor. Ai pregătit eseul?  

- Am pregătit pe dracul. Numai de eseul ei nu am avut eu timp.  

- De ce?  

- Altădată cu explicaţiile. Hai în clasă.  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
IUBIRE INTERZISA , roman - cap. XVI - Horticultorul amator / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1070, Anul III, 05 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!