Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013        Toate Articolele Autorului

IUBIRE INTERZISA - roman cap. X - NORI DE FURTUNA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

ZECE  

Nori de furtună  

La intrarea în cancelarie, Sebastian a sesizat imediat că ceva se întâmplase. Luni dimineaţa era mai multă gălăgie ca de obicei în cursul săptămânii, fiecare îşi povestea ce-a făcut în weekend, cum a fost la munte sau acolo pe unde au fost ei plecaţi. Acum îşi făcea fiecare de lucru, sau vorbea în şoaptă cu vreun coleg din vecinătatea scaunului, parcă le era frică să nu fie auziţi ce-şi spun.  

Fiind preocupat cu citirea unei cărţi de filozofie, Condurache nu deschisese duminică televizorul, aşa că nu era pus la punct cu ultimele evenimente din Bucureşti. “Ceva totuşi s-a întâmplat” îşi zise el, de există această rumoare în încăpere. Georgeta încă nu sosise ca să o întrebe.  

Şi-a ocupat liniştit locul la masă şi a început să-şi pregătească intrarea la cursuri. Avea prima oră chiar la clasa celor două olimpice ale sale. Minodora se apropie de el şi-i şopti discret:  

- N-ai aflat?  

- Ce să aflu? răspunse el mirat.  

- Ce s-a spus pe toate posturile TV. Că soţul doamnei Zbihli este cercetat penal de A.N.I. pentru incompatibilitate şi de D.N.A. pentru trafic de influenţă.  

- Cum aşa?  

- Nu te-ai uitat aseară la televizor? A fost dat pe toate canalele de ştiri.  

- Nu am deschis televizorul. Am avut ceva mai bun de făcut.  

- Ce anume?  

- Să citesc.  

- Aha.  

- Dar ce-a făcut?  

- Cică pe lângă faptul, că era senator în Parlamentul României, mai era şi preşedintele Consiliului de administraţie la cele două firme, unde era acţionar majoritar.  

- Păi nu-şi depusese declaraţia cum spune legea?  

- Nu ştiu. Spuneau că trecuse firma pe numele altcuiva, dar el conducea din umbră afacerile şi obţinuse şi nişte lucrări pe bani publici pentru cele două firme. De aici învinuirea de trafic de influenţă. Ar fi intervenit pe la nuştiu ce ministru, coleg de partid, să obţină acele lucrări. După cum am înţeles de la cei ce dezbăteau evenimentul, acum se pot obţine contracte până la o anumită valoare şi fără licitaţie, sau cum lăsau de înţeles, se pot aranja şi licitaţii trucate.  

- Asta se făcea şi înainte. Cine mai ştia care licitaţie este reală şi care trucată? Şi el cum le-a obţinut?  

- Ce ştiu eu cum le-a obţinut? Este treaba D.N.A. - ului. Aşa ziceau la ştiri.  

- Să-i fie de bine. Îmi pare rău de doamna Zbihli, dar nu de el.  

- Desigur, doar îţi este prietenă, sări ea cu intonaţii de maliţiozitate în glas.  

- Nu neapărat pentru asta. Mai întâi îmi este colegă şi ne cunoaştem de ceva ani buni. Legea nu are decât să-şi facă treaba în privinţa soţului său.  

- N-ai observat că de fiecare dată când se descoperă de către presă în general la politicieni câte o încălcare a legilor, se porneşte focul ca o vâlvătaie şi după ceva timp se stinge ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat? Mai mult se zbate presa să pună pe tapet orice matrapazlâc al lor, decât instituţiile statului îndreptăţite s-o facă. Nu se mai aude nimic despre aceste afaceri dacă tace presa şi apele învolburate, se liniştesc uşor. Ca senator de atâţia ani, şi-a făcut el destule relaţii. N-ai să-l vezi tu nici în puşcărie şi nici dat afară din senat. Are susţinere politică, mai ales că-i partidul lui la guvernare.  

- Aşa o fi, cum zici tu! pe mine mă lasă rece. De aceea nu mai pot eu de ei. Nu se mai satură de bani! De ce crezi că au intrat cu toţii în politică? Nu pentru binele ţării sau al nostru, proştii care îi votăm de fiecare dată, ci pentru a se înavuţi ei şi clica lor de nesătui, mai adăugă Sebastian cu mâhnire în suflet.  

- Sst, a intrat doamna Zbihli şi nu vreau să creadă că o bârfim.  

- Dar de fapt acum ce făceam? încercă el să încheie discuţia zâmbind.  

- Eu doar te informam ce s-a întâmplat ieri şi ce era dat la televizor ca ştire debreaking news pe toate posturile TV.  

Când intră în încăpere, profesoara Zbihli îşi salută colegii de cancelarie şi după ce se dezbrăcă de nelipsita sa haină din blană naturală, se aşeză la rândul ei pe scaun, făcându-şi de lucru cu poşeta, scotocind prin ea.  

Nimeni n-a mai scos o vorbă. În cancelarie se lăsase o linişte mormântală. Profesorilor parcă le era jenă să mai discute între ei. Salvarea le veni de la soneria care îi invita să intre la ore, scoţându-i din această situaţie deranjantă în care se aflau cu toţii.  

Doamnei Zbihli i se putea citi tristeţea şi neliniştea pe faţă. Nu era nevoie să-i cunoşti motivul ca să-ţi dai seama că este o persoană în suferinţă. Parcă era un bolnav de pancreatită. Era încordată, cu umerii căzuţi, tristă, cu cearcăne la ochi ca după plâns, şi cu mersul nesigur.  

Când profesorul Condurache a trecut pe lângă ea, doar a strâns-o de mână în tăcere transmiţându-i astfel solidaritatea sa şi că este la curent cu evenimentele din familia ei, păşind mai departe, ţinându-şi catalogul şi culegerea de matematică sub braţ spre clasa unde avea curs.  

Gestul colegului şi prietenului său, îi aduse pentru câteva secunde o strălucire în ochi şi puţină culoare în obrajii livizi. Nu se simţea singură, părăsită de toţi în necazul ei. Nu ştia prea multe despre afacerile soţului. Nu s-a băgat în nimic din tot ce făcea el, nici când era un simplu avocat, şi nici când s-a apucat de politică sau de afaceri. Ce-o contraria cel mai mult pe Georgeta la soţul său, era faptul că el, un avocat cu ceva prestanţă şi renume în cadrul baroului, se apucase de afaceri în construcţii. De unde şi până unde avea el cunoştinţe despre aşa ceva?  

Habar nu avea cum a devenit acţionar la două firme şi că face afaceri cu statul. Nici nu ştia ce construiesc firmele sale. Era dezinteresată de tot ce însemna afacere. Se limita la preocupările zilnice, istoria şi gospodărirea casei lor. Era pentru prima dată când auzea că activităţile soţului nu sunt în regulă şi asta nu de la el, ci de la televizor. Doar atât l-a întrebat când a auzit:  

- Este adevărat ce spun ăştia?  

- Ei, nici chiar aşa. Ca întotdeauna presa exagerează, denaturând faptele.  

- Ai firme pe care le administrezi acum ca senator?  

- Personal nu am nimic cu acte. Am ceva acţiuni dar sunt bine camuflate, stai fără grijă.  

- Atunci de unde ştiu cei de la televizor? Tu ca avocat cunoşti mai bine decât alţii legile şi ştii ce se poate întâmpla.  

- Ce să se întâmple?  

- Poţi fi dat afară din Senat, poţi fi arestat.  

- Doar pentru atât? Câţi ai văzut tu daţi afară până acum?  

- Au mai fost câteva cazuri.  

- Stai liniştită că se vor aşeza lucrurile pe făgaşul lor normal. Nu-i decât un foc de paie să dea de lucru presei şi să denatureze atenţia populaţiei de la probleme mult mai majore.  

- Cum ar fi?  

- Scăderea nivelului de trai, a veniturilor, creşterea impozitelor, a preţurilor şi multe altele. Nu te uiţi în propriul tău buzunar? Nu iei mai puţini bani acum?  

- Nu numai la noi se întâmplă acest lucru. În întreaga lume există această recesiune, chiar dacă în unele state este mai uşor suportabilă. Noi nu vom ajunge niciodată la nivelul lor. Treaba ta, faci cum vrei, dar dacă te arestează, eu una nu voi veni cu pachet la vorbitor. Nu m-ai întrebat nimic şi nici nu mi-ai spus niciodată ce faci tu dincolo de aceşti pereţi. Iar în casă nu se vede prin nimic că ai avea firme sau că faci afaceri.  

- Ce să fac? Afaceri şi politică, sau invers, cum vrei să le spui.  

- Ţi-am zis şi nu mai repet ce-am spus. Vezi cum îţi rezolvi problemele. Nu ştiu ce vor spune colegii mei în cancelarie despre toate acestea, sună ultimul său răspuns ca un avertisment sau ca un verdict deja pronunţat, dar dacă nu îţi iese bine, nu mă interesează ce se va întâmpla cu tine.  

- Nu fi catastrofală. Ce să spună? Ce spune toată presa, doar de la presă se aude mereu totul, chiar dacă nu este întotdeauna adevărat ce se prezintă la ştiri sau în show-urile televizate. Aşa mănâncă şi ei o pâine albă de la patronii lor. Mai puţin mă interesează ce spun colegii tăi despre ce se prezintă la televizor.  

- Da, dar în campaniile electorale vii să le ceri voturile.  

- Toţi procedează la fel, nu fac o excepţie.  

Cu asta se încheie discuţia dintre soţi şi fiecare îşi văzuse de preocupările sale.  

La revenirea de la oră, atmosfera se mai animase. Trecuse şocul sub care se afla fiecare cadru didactic ştiind că una dintre colegele lor are probleme atât de grave în familie.  

De fapt acest lucru nu mai mira pe nimeni. Nu treceau mai mult de câteva zile ca să nu fie dezvăluit alt caz de corupţie la cele mai înalte niveluri. Acum ştirea a fost şocantă datorită faptului că se referea strict la soţul unei colege de-a lor.  

Toţi îl cunoşteau pe senatorul Ernest Zbihli, deoarece liceul l-a sprijinit de fiecare dată în campaniile electorale, instituţia de învăţământ fiind în sectorul din arondismentul său politic, în care a candidat cu succes de fiecare dată.  

Când în recreaţie cei doi colegi şi prieteni s-au reîntâlnit la o ţigară, după câteva clipe de tăcere, Georgeta a deschis discuţia care se afla pe buzele întregii cancelarii:  

- Să ştii Sebastian, că şi eu am aflat odată cu tine despre problemele soţului meu.  

- Aici greşeşti!  

- De ce?  

- Pentru că eu am aflat acum o oră de la Minodora. Ea m-a întrebat dacă ştiu şi cum nu ştiam despre ce-i vorba, am cerut să-mi explice ce vrea să spună.  

- Cum, tu nu ai aflat de aseară? Pe ce canal de televiziune ai stat?  

- Pe nici unul. Nu-i o prioritate pentru mine televiziunea. Doar când nu am ceva mai bun de făcut îl deschid, sau când aflu că există la o anumită oră o emisiune interesantă.  

- Da, ştirea a fost prezentată aseară cu atâta virulenţă şi aciditate la anumite show-uri televizate! Mai ales de către adversarii politici. Cred că o vor relua şi astăzi. Unde mai găsesc ei asemenea ocazii să-şi facă reting?  

- Nu era şi firesc? Şi cei din partidul soţului tău când prind ocazia, nu fac la fel?  

- Aşa-i. El spune că nu trebuie să mă sperii că este doar un show mediatic şi atât. Nu a fost chemat nicăieri să dea declaraţii şi nici la senat nu s-a primit vreo adresă de suspendare sau măcar de informare a incompatibilităţii. Sper să nu mă mintă ca să mă liniştească.  

- Lasă că se descurcă el. După cum este vorba românească: “O mână spală pe cealaltă” şi în politică ei se sprijină unul pe celălalt când este vorba despre un coleg de partid.  

- Mai mult m-am speriat. Simţeam că se scufundă fotoliul cu mine aseară, când a apărut scris cu litere mari pe ecran: “Senatorul Ernest Zbihli, cercetat de A.N.I. şi de D.N.A. pentru trafic de influenţă şi incompatibilitate”.  

- Nu o mai lua şi tu în tragic, încercă el s-o încurajeze. Se vor rezolva toate ca de obicei şi se va uita şi de cazul Zbihli ca de multe altele similare. Câţi au ajuns în faţa justiţiei? Şi chiar dacă au ajuns, câţi au intrat efectiv în puşcărie?  

- Ei, mai sunt cazuri, ce să ne amăgim ascunzându-ne după degete.  

- Au fost cazuri de excepţie, care să ia ochii lumii şi mai ales ai Europei, că la noi se aplică legea şi că justiţia este independentă. Independentă pe dracul! Crezi că dacă l-ar judeca pe soţul tău foştii săi colegi din judecătoria sau tribunalul unde a profesat, l-ar condamna?  

- Nu ştiu ce să zic, dar cel puţin mie îmi este ruşine să se tot vorbească public despre familia mea.  

- Aici ai şi tu dreptate. Lasă că va trece. Hai să mergem că sună de intrare. Mai vorbim.  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
IUBIRE INTERZISA - roman cap. X - NORI DE FURTUNA / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1060, Anul III, 25 noiembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!