Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013        Toate Articolele Autorului

IUBIRE INTERZISA - roman, cap. IV - GRIJILE GEORGETEI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

PATRU  

Grijile Georgetei  

Adoua zi când s-au întâlnit la fumat, Sebastian se uită dacă mai este cineva lângă ei şi-i spuse Georgetei:  

- Să ştii că ai avut dreptate.  

- În ce privinţă?  

- A Minodorei!  

- Adică?  

- Ieri m-am întâlnit cu ea când am ieşit din liceu şi am avut o discuţie interesantă.  

- Interesantă?  

- Foarte.  

- M-ai făcut curioasă. Spune-mi ce poate fi aşa de interesant într-o discuţie cu ea?  

- Nu cred că putem vorbi acum, ar fi multe de spus.  

- Şi ce propui?  

- Nu ştiu cum să facem. S-au cam complicat lucrurile.  

- Adică? Nu te înţeleg!  

- Ai să înţelegi, când am să-ţi spun că ne-a urmărit în acea zi şi că a stat în ger două ore să vadă, când ieşi de la mine.  

- Nu ţi-am spus eu! Doamne, mă cutremur. Iată că mi s-a făcut pielea găinii. Mi s-a ridicat părul pe braţe. Cred că este dusă rău!  

- Ha, ha, ha şi ce dusă încă! Dacă afli ce discuţie interesantă am avut...  

- Şşş... vine doamna Voiculescu. Vedem cum ne întâlnim mai târziu să-mi povesteşti. Mor de curiozitate.  

La terminarea cursurilor, cei doi profesori au pornit împreună spre staţia de tramvai. În timp ce se apropiau de staţie, Sebastian se întoarse brusc să vadă dacă nu cumva şi de data aceasta erau urmăriţi de Minodora. Se lumină la faţă când îşi dădu seama că nu se întâmplă acest lucru.  

- Ieri când am ieşit pe uşa şcolii, m-am trezit că mă însoţea în dreapta domnişoara Minodora Lepădatu. Am pornit spre piaţă şi am constatat, spre surprinderea mea, că ea se afla tot lângă mine, în loc să meargă pe obişnuitul său traseu spre casă.  

- Poate dorea şi ea să meargă la piaţă.  

- Nu ştiam ce are de gând, aşa că am intrat în vorbă cu ea, să nu mă creadă nepoliticos, mergem umăr la umăr şi nu o bag în seamă.  

- Normal.  

- I-am spus ce vreau să fac în piaţă şi imediat s-a arătat dispusă să mă însoţească. Cică "tot nu are altceva mai bun de făcut".  

- Ia auzi! Te ascult în continuare!  

- După ce am terminat de făcut cumpărăturile, mi-a spus că doreşte să poarte cu mine o discuţie foarte serioasă şi că nu o poate face printre galantarele cu brânzeturi.  

- Măi să fie! Aşa, pur şi simplu?  

- Da, cam în genul acesta şi că ar fi bine să mergem undeva, într-o cafenea sau ce ar putea fi, să-mi spună ce are de spus.  

- Ce femeie directă şi hotărâtă!  

- Da, mai mult decât te poţi aştepta de la o domnişoară care la prima vedere ţi se pare a fi o timidă, o neadaptată, după cum se comportă în colectivitate, chiar dacă privind-o mai bine îi poţi observa o parte întunecată, una coordonată de interese mercantile.  

- Ei, nu fi şi tu atât de radical. Femeile sunt un pic mai complicate decât bărbaţii. Te iau uneori prin învăluire.  

- Numai că ea a fost foarte directă de data aceasta.  

- Adică?  

- M-a surprins prin francheţe. Mi-a făcut o adevărată declaraţie de dragoste, fapt la care nu mă aşteptam din partea unei femei, mai ales al unei tinere profesoare.  

- Inima crezi că întreabă ce statut ai? Că eşti măritată sau nu? Că eşti ministru sau gunoier?  

- Eu ce să-ţi răspund, colega? Acum ce facem? Mergi la mine sau mai stăm în staţie să-ţi povestesc?  

- Hai, spune-mi acum. Nu-i chiar aşa de ger ca ieri. Se simte primăvara apropiindu-se. Cât mai este până începe astronomic cu adevărat?  

- Păi ce să-ţi spun, m-a invitat la un bar de pe lângă piaţă şi acolo fără nicio pregătire pur şi simplu mi-a spus că-i îndrăgostită de mine şi că nu poate trăi fără dragostea mea, mai ales că acum ştie că nu am nicio obligaţie faţă de nimeni, că nu mai sunt căsătorit şi tot aşa a ţinut-o vreo zece minute continuu fără să-mi permită s-o întrerup.  

- Nu ţi-am spus eu să fii atent că este îndrăgostită de tine! Nu m-ai crezut şi iată rezultatul!  

- Nu-mi venea să cred că se poate întâmpla aşa ceva la vârsta noastră.  

- De ce nu? Nu se spune că dragostea nu are vârstă!  

- Poate, aşa o fi, dar mie nu mi s-a mai întâmplat aşa ceva.  

- Fiecare dragoste are particularitatea ei. La unii este mai furtunoasă, la alţii mai aşezată, mai duioasă. Depinde şi de temperamentul fiecăruia.  

- Nu ştiu ce să-ţi zic, Getuţa. Mi-e îmi este cam teamă.  

- Teamă? De ce să-ţi fie teamă?  

- De reacţia ei în cazul, că oricât aş privi din toate părţile această relaţie, n-am să reuşesc să-i dau satisfacţie.  

- Ce vrei să spui? Că vrei să dai curs declaraţiei?  

- Nu sunt un insensibil şi nici să profit de situaţia ei nu pot. Un altul cu mai puţin caracter şi bun simţ, imediat ar juca rolul îndrăgostitului şi şi-ar aduce-o în pat. Bănuiesc că n-ar fi mare lucru să se întâmple acest lucru.  

- Of, of! Voi bărbaţii! Numai la pat vă este gândul.  

- Păi nu acolo se finalizează orice apropiere sufletească? Nu acolo se pecetluiesc legăturile? Dacă i-aş da de înţeles că-i accept iubirea, crezi că nu m-ar vizita acasă la prima invitaţie?  

- Păi şi eu te-am vizitat şi totuşi nu s-a întâmplat nimic indecent.  

- Da, dar întâlnirea noastră nu a fost una amoroasă, ci una colegială, să continuăm o discuţie care te frământa şi trebuiau lămurite anumite probleme.  

- Da, aici ai dreptate. Venirea ei la tine s-ar face cu alt scop, desigur. Să-şi vadă împlinit visul şi acesta cum s-ar împlini mai frumos decât printr-o scenă de dragoste? Oare numai dragostea ce ţi-a declarat-o să fie la mijloc?  

- Ce vrei să spui?  

- Păi ce pot spune decât că sunt cam circumspectă ca femeie în privinţa ei.  

- Adică, fii mai explicit!  

- Tu eşti o partidă dorită de orice femeie disponibilă. Bărbat frumos eşti…  

- Mulţumesc!  

- ... lasă asta, este adevărat ce spun, apoi eşti un profesor bine cunoscut în sistem, cu publicaţii de specialitate, ai o stare materială mai mult decât bună, ce-ţi mai lipseşte ca să nu roiască femeile în jurul tău ca muştele?  

- Nici chiar aşa.  

- Ba aşa este, de aceea nu cred că numai dragostea ei este singura care o face aşa de insistentă şi tupeistă.  

- Ei! Şi tu! Nu neapărat, dar totul este posibil. Cum şi-a manifestat iubirea în bar, s-ar putea s-o facă şi-n casă dacă o invit, mai ales când vom fi singuri - singurei.  

Georgetei i se simţea supărarea în glas, datorită modului intempestiv cum au evoluat lucrurile între Sebastian şi Minodora. Nu-şi înţelegea nemulţumirea, fiind căsătorită, pe când ei doi nu aveau nicio obligaţie. Spera că prietenia dintre ei doi să se limiteze doar la una între doi colegi de cancelarie şi atât.  

Sebastian încerca să-i înţeleagă supărarea colegei sale, dar el nu era obişnuit să-şi facă iubite printre femeile măritate şi mai ales printre colege. Unde mai pui că Georgeta avea soţul senator şi cine ştie, poate era aflată sub supravegherea Serviciilor de Protecţie şi Pază. Cunoştea faptul că toţi parlamentarii aveau continuu lângă ei pe cineva care le asigura protecţia, de ce nu poate să beneficieze şi familia lor de aceste servicii? Cine putea şti mai bine?  

- Şi până la urmă ce ai de gând să faci cu Minodora Lepădatu? Îl întrebă Georgeta Zbihli cu nemulţumire în glas.  

- Nu ştiu.  

- Cum nu ştii? Ce răspuns este ăsta?  

- Pur şi simplu nu ştiu. Mă voi gândi la această situaţie de acum în colo. Aşa i-am spus şi ei. Să aştepte.  

- Cât?  

- Ce cât?  

- Cât să aştepte?  

- Aa, ha, ha, ha! Până aflu răspunsul la întrebarea ei.  

- Care întrebare omule? Nu mă mai fierbe.  

- Ha, ha, ha! Dacă are vreo şansă, râdea Sebastian vesel în continuare.  

- S-o iei de soţie?  

- Nu neapărat asta. Dacă are vreo şansă să-i răspund cu aceleaşi sentimente, să-i pot "aparţine".  

- Ce dracu, Sebastian! Scuză-mi expresia, vrea să te cumpere, sau ce vrea?  

- Ha, ha, nici chiar aşa! Dacă putem să ne mai vedem, să discutăm, să ne apropiem sentimental unul de celălalt. Să se pornească acel click cum s-a exprimat ea.  

- Hi, hi, eşti un caraghios Sebi, scuză-mă te rog, dar nu vreau să te jignesc. Cum să se declanşeze acel click, că nu înţeleg.  

- Adică şi eu să mă îndrăgostesc de ea. Asta vrea să spună.  

- Ai putea?  

- De unde să ştiu? Tu ai putea s-o faci pentru alt bărbat în afara soţului?  

- Doamne fereşte. Cum s-o fac? Dar dacă mă gândesc mai bine, cine mai ştie ce se poate întâmpla peste o oră? Nu vezi câte surprize se întâmplă în lume? Azi îi crezi cel mai fericit cuplu şi a doua zi afli că au divorţat.  

- Asta cam aşa este. Bine Getuţa, în linii mari cam aşa stă situaţia dintre mine şi colega noastră îndrăgostită.  

- Fericitule!  

- De ce fericit?  

- Cum aşa? Cine se poate lăuda cu asemenea cuceriri? La câţi bărbaţi li s-au mai făcut declaraţii de dragoste de către femei?  

- Vedetelor, pe care le vezi toată ziua pe ecrane şi se laudă că au "fane" de le schimbă ca pe batiste.  

- Noi suntem muritori de rând, nu vedete.  

- Ce contează? Nu locuim sub acelaşi soare?  

- Bine, mai vorbim. Ţine-mă la curent cu ce se mai întâmplă. Uite că-mi soseşte tramvaiul.  

- Ok! La revedere!  

- La revedere, pe mâine!  

Sebastian o ajută să urce treptele tramvaiului şi, făcând cu mâna colegei sale, o însoţi cu privirea până nu o mai văzu. Se întoarse şi o luă liniştit spre casă. În câteva minute se afla în primitorul său living room.  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
IUBIRE INTERZISA - roman, cap. IV - GRIJILE GEORGETEI / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1053, Anul III, 18 noiembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!