Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   



Istoria decojită a neamului românesc
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
TRECUTUL ESTE GARANŢIA VIITORULUI DACIA STRĂBUNĂ (fragment din “Istoria decojită a neamului românesc” de Gheorghe Şerbănescu 05/09/2004)  
 
Se porneşte de la ideea greşită ca dacii au fost un popor de păstori sau de munteni, un fel de triburi, iar civilizaţia şi latinitatea le-au dat-o romanii, prin romanizare.  
 
Nimic mai utopic, nimic mai neadevărat, deoarece romanii sunt un produs al dacilor, o ramură din trunchiul dac şi prima lor civilizaţie au primit-o de la daci, după cum vom vedea! Nu loviţi!  
 
Elementul autohton dacic a rămas pe loc, în aşa-zisa Dacia Felix, care a fost “felix” pentru romani, nu şi pentru daci.  
 
Când ne gândim la fracţiunile dace: moldoveni, blaci (valahi), letini, pelasgi, etrusci, osceni (osci), maramuri şi ştim că aceştia au dat civilizaţia lumii, te cuprinde revolta gândind cât de greşit au desluşit unii istorici realitatea faptelor.  
 
Vergiliu vorbind despre Daci, îi numeşte genus antiqum terrae (cel mai vechi popor de pe pământ) şi terrae filli (fii pământului) (Eneida, VI, 580). Şi Servius spune acelaşi lucru.  
 
În Orient, dacii iau numele de Titani sau Giganţi. Mai mult, Homer îi numeşte “zei Titani” (Hymn în Apoli, 335, Hesiod, Theogonia, 630-668). Iar în Iliada, tot Homer le spune “protopărinţii zeilor” şi ai oamenilor distinşi, sau protopărinţii părinţilor noştri (Homer, Iliada, XIV).  
 
“Şi era peste tot pământul o singură limbă”” (Moise, Cartea I) dar nu o numeşte.  
 
Psametus, unul dintre cei mai culţi faraoni ai Egiptului, care a trăit cu şapte veacuri î.e.n. spune:  
 
“Am făcut multe experienţe în viaţa mea, ca să aflu cel mai vechi popor pe pământ şi ce limbă vorbea acel popor; în sfârşit am ajuns la convingerea că limba cea mai veche a fost a frigienilor, adică a pelasgilor şi prin urmare acesta este cel mai vechi popor” (Herodot, Cartea II).  
 
Dar cine sunt pelasgii?  
 
O spune Diodor Siculo:  
 
“Eu sunt pelasg, născut din pământul negru al Daciei” (Diodor Siculo a fost strănepotul Istrului şi al Tisei, născut în Carpaţi).  
 
De la pelasgi ia numele fracţiunea de popor dac, care a ajuns mai târziu şi în Italia.  
 
Pelasg a fost o divi Avem noi construcţia lor de frază?  
 
Avem noi pe: uş, îs, os şi verbul la sfârşit, aşa cum aveau romanii?  
 
Nu, vorbim aşa cum am vorbit de când ne găsim pe pământul acesta.  
 
Noi păstrăm întreaga tradiţie, pe care alte popoare de aceeaşi origine nu o mai au.  
 
Italienii nu au tradiţia noastră şi nici folclorul pe care-l avem noi. Se cunoaşte că este un popor nou.  
 
Şi dacă lucrurile stau astfel, cum poate să gândească cineva ca oamenii aceştia, a căror rasă şi limba era bine determinată, au amuţit şi au surzit, trebuind să aştepte 1.000 de ani, până au venit peste ei romanii să-i vindece de muţenie şi să-l înveţe limba romană?  
 
Să aruncăm o privire la romani cine le sunt conducătorii:  
 
235-238 de origine tracică MaximinTracul din Moesia, vorbea latină cu accent tracic.  
 
249-251 de origine traco-ilira Decie (C.Messius Decius).  
 
267-268 de origine traco-ilira Mărcuş Acilius Aureolus.  
 
268-270 Mărcuş Aurelius Valerius Claudius din Sirmium.  
 
270-275 Aurelian Lucius Domitianus Aurelianus din Sirmium.  
 
272-282 Probus M. Aurelius din Sirmium.  
 
...  
 
293-305 Constantinus Chlorus tatăl Sfântului Constantin Cel Mare.  
 
305-337 Sfântul împărat Constantin Cel Mare, fiul lui Constantinus Chlorus şi  
 
Al Sfintei Elena-daca de origine.  
 
Constantin cel Mare, Sfântul Constantin Cel Mare, a fost şi rămâne una dintre cele mai mari personalităţi ale Istoriei. Etnic şi spiritual a fost straroman în cel mai clasic sens al cuvântului.  
 
Sau, cu alte cuvinte, el este primul? Şi probabil cel mai mare? Domnitor roman.  
 
Crescut pentru a sluji şi - posibilitatea nu se excludea niciodată în marile familii - pentru a conduce Imperiul Roman, cu multiple legături tracice - atât de sânge cât şi spirituale -, convertit la Ortodoxie dar păstrând în permanenţă o linie diplomatică necesară, totuşi fără a se depărta de Dumnezeu, sinteză a geniului diplomatic şi organizatoric roman şi a entuziasmului şi misticismului traco-ilir, Sfântul Constantin Cel Mare rămâne o pildă de neegalat în toată istoria Imperiului Roman şi a celui Bizantin de limba greacă.  
 
El s-a născut la Nis şi a crescut în complexul mediu al traco-romanilor şi protoromanilor aflaţi la putere în Imperiu. Ca sugestiv exemplu al sus-amintitei complexităţi este faptul că a trebuit, atunci când tatăl avid de putere şi-a abandonat soţia, pe Sfânta Elena, să se obişnuiască a trăi între mama vitregă, fiică a lui Maximianus Hercules (deci tot traco-romana) şi mama să adevărată. Este de mirare cum, în aceste condiţii vitrege, a izbutit să devină creştin, cu o asemenea impresionantă dimensiune spirituală.  
 
Mă opresc aici şi întreb: unde/cine/care sunt conducători străini?  
 
Ce zici tu falsificator de istorie a neamului:  
 
"Cert este că poporul a avut mereu un stăpân şi aceşti stăpâni au fost întotdeauna din alt neam. Să nu săriţi în sus şi să spuneţi ca "boierii români" au fost.. Nu au fost boieri români. Boierii Români sunt o apariţie târzie în viaţa poporului român şi ei au provenit la rândul său în marea majoritate din stăpânii de neam străin care au fost asimilaţi de români."  
 
Afirmaţii fără acoperire!  
 
(va urma)  
 
Bibliography:  
 
Herodot: Historiarum Liberi IX edidit Henri Rudolph Dietsch. Ediţio altera Curavit H. Kellenberg vol. I Lipsiae, în Aedibus, B. G. Tenbueri, 1885;  
 
Herodot: Traducerea româneasca publicată după manuscrisul găsit în manastiirea Coşula, de N. Iorga, Vălenii de Munte. Tip. Neamul Rom. Şoc. Pe acţiuni, 1909, p. 553;  
 
Dione Cassius: Historia romana, vol. I-V, Leipzig, Taubner, 1864;  
 
Hoefer, tomes I-IV, ed. ÎI, Paris, Hachette, 1865;  
 
W. Froehner: La Colonne Trajane d'après le surmoulage exécuté à Rome en 1861-1862;  
 
Salomon Reinach: La Colonne Trajane, Paris, Leroux, 1886;  
 
A.D. Xenopol: Istoria Românilor din Dacia Traiana, ed. III, vol. I-IV, Iaşi;  
 
A. D. Xenopol: Materiale arheologice, vol. I şi ÎI;  
 
Ph. Le Bas: Histoiire romaine depuis la fondation de Rome jusqu'à la chute de l'empire d'Occident, vol. ÎI, p. 558, Paris, Didot, 1846;  
 
Gr. G. Tocilescu: Dacia înainte de Romani, Tip. Acad. Rom, 1880, p. 594;  
 
N. Densusianu: Dacia preistorica, Buc. Instit. De Arte Grafice, Tip. Carol Göbl, 1913, p. 1152;  
 
Teohari Antonescu: Lumi uitate. Studii liiterare şi arheologice, Iaşi, Tip. Edit. Dacia, P. Iliescu şi D. Grossu, 1901, p. 214  
 
Columna lui Traian, vol. I-III, Iaşi, Tip. Goldner, 1910, p. 271  
 
Dionisiu Fotino: Istoria generală a Daciei. Trad. G. Sion, Tom I, Buc., Impr. Nat. Rom., 1859;  
 
Teohari Antonescu: Cetatea Sarmisegetuza reconstituită, Iaşi, Tip. Goldner, 1906;  
 
Anton D. Velcu: Contribuţii la studiul creştinismului Daco-Roman sec. I-IV d. Chr., Imp. Nat. Buc.;  
 
Vasile Pârvan: Dacia. Recherches et découvertes aechéologiques, vol. I/1924, vol. ÎI/1925. Buc. Cultura Naţională  
 
Cine se teme de suferinţă... va suferi de teamă.  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Istoria decojită a neamului românesc / Gheorghe Şerbănescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1073, Anul III, 08 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Şerbănescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gheorghe Şerbănescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!