Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

ISPITA (2)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Cap. I/2  

ÎNDOIALA  

În acei câţiva ani mai grei, Fănel a resimţit destul de puternic şocul suferit de părinţii săi, atât în plan economic cât şi moral. Veniturile lor, în scădere evidentă, erau direct proporţionale cu atenţiile materiale pe care le primea feciorul şi acest aspect i-a dat destul de mult de gândit.
Era pentru prima oară în viaţă când Fănel se gândea la el şi la viitorul său. Era în ultimul an de liceu şi se pregătea, în paralel, pentru bacalaureat şi admiterea în învăţământul superior. Îşi clădise un anumit vis, pe o anumită direcţie în viaţă, un vis în care îndrăznea să creadă că va fi fericit.
Nu relatase nimănui despre gândurile ce-l munceau tot mai vizibil. Nu-i spusese nici chiar maică-sii, care, ca orice mamă, simţise că se petrece ceva. Şi oricât de mult încercase ea să stea de vorbă cu băiatul, să-l provoace la o discuţie apropiată, ca de obicei, să-l facă să spună ce are pe suflet, nu a reuşit.
- Ce e, puiul mamii? Ce este cu tine de te-ntuneci pe zi ce trece?
- N-am nimic, ţi se pare ţie, mamă!
- Crezi tu că nu te simt? Crezi că nu observ că ţi-e gândul plecat cu sorcova?
- Cu sorcova? My God! Ha, ha! Nici nu poţi înţelege cât de mult am început să gândesc şi să observ de când văd că nu sunteţi în stare să mai realizaţi nimic...
- Dar ce ne lipseşte, dragul meu?
- Multe! Colegi de ai mei au maşini noi, moderne, vin la şcoală eleganţi şi voi nu mai puteţi ţine nici rabla aia. Păstraţi-o ca semn de mândrie naţionala. Atâta ştiţi!
- Cum poţi sa gândeşti în felul acesta, copile? Cu rabla aia, cum o numeşti tu, am văzut toată ţara. Cine ţi-a băgat aşa idei în cap?
- My God! Nu realizezi că văd foarte bine ce se petrece în jurul meu? Voi v-aţi ramolit şi alţii, pe care-i consideraţi neîmpliniţi sau proşti, prosperă...
- Fănel, nu-ţi permit să...
- Ce nu-mi permiţi? Să spun adevărul? Să spun că sunteţi depăşiţi? Nu ai vrut să ştii ce mă preocupă? Ei bine, printre altele şi asta. Dacă n-ai ştiut, află!
Fănel ridicase tonul fără să-şi dea seama. Nu era în firea lui să-şi jignească părinţii, dar simţea nevoia să se descarce, să se elibereze de gândurile ce apăruseră făcând comparaţii între starea materiala a familiei sale şi a familiilor unor colegi de şcoală.
- Bine, de acord, asta am dorit, răspunse biata femeie surprinsă de privirea lui acuzatoare şi, surprinzător de evident, ostilă...
Era prima oară când descoperea în vocea fiului dispreţ şi chiar ură. Oare să i se fi părut? Lacrimi stăteau gata să curgă şi, în sforţarea de a se abţine, înghiţindu-si nodul ce parcă-i oprea respiraţia în gât, nici nu a reuşit să articuleze prea bine primele silabe când, aproape şoptit, a reluat ideea încercând să liniştească atmosfera.
- ... Repet, asta am dorit, dar felul în care vorbeşti, mă sperie, dragul meu copil.
- Niciun copil! Sunt destul de matur la vârsta mea şi ştiu cum voi proceda să fiu fericit în viaţă.
- Dar despre asta doresc să vorbim, despre căi şi mijloace care să-ţi asigure fericirea, despre condiţiile care....
- Cunosc, cunosc! Nu am nevoie de lecţii de filozofie ori de etică. Nu te-ai săturat să le repeţi la şcoală?
- Doamne, Dumnezeule! Cum poţi vorbi în felul ăsta, copile? Ce este cu tine? Ce s-a întâmplat? Vorbeşte şi te ascult cu toată inima şi sufletul, nu mă mai chinui!
- Ce să vorbim? Voi nu puteţi înţelege. Nu puteţi ieşi din tiparele în care aţi fost turnaţi. Şi nici nu mă înduioşezi cu lacrimile ce le ţii în gât. Dă-i drumul, plângi!
Conştient că întinsese coarda prea mult, surprins şi el de propria-i furie ce creştea fără să o poată stăpâni, Fănel a lovit cu pumnul în masă, s-a ridicat printr-o mişcare violentă în picioare şi a ieşit ca o furtună pe uşa ce-a tras-o după el scăpând printre dinţi ca o ameninţare:
- Vorbim după bac. O să vedeţi voi...  

*

"Biata mamă! Cât de mult am necăjit-o atunci şi de atunci cam mereu", gândea Fănel în timp ce ducea al doilea pahar de votcă la gură...
"Cred ca a avut dreptate, în felul ei, dar nu mă poate înţelege. Nici pe mine şi nici pe tinerii de azi. Altă generaţie, alt fel de a privi lumea şi transformările ei logice. Alte opţiuni şi alte posibilităţi de afirmare. Păcat că le-a turtit comunismul ăsta la amândoi gândirea! Erau oameni inteligenţi, capabili, dornici de afirmare şi acum le tremură c...l de teamă să nu-şi piardă şi amărâtele astea de servicii... Iar babacul, hm! Mă îndoiesc să pot aprecia valorile despre care mi-a vorbit, chiar dacă sunt convins că el a crezut cu adevărat în ele. Trăirile în care crede atât sunt fleacuri de moment. Şi sentimentele se duc dacă nu ai bani să le întreţii. Ce familie poate fi liniştită şi fericită în lipsa banilor? Dacă nu-mi urmam calea, ce dracului eram eu acum? Un terchea-berchea de profesoraş ori vreun funcţionar prin birourile unui privatizat ce nu m-ar fi băgat în seamă, limitat şi legat de mâini şi de picioare cu un salariu minim pe economie. Şi cu ce mă alegeam? Şi... de fapt, cu ce m-am ales acum? Nu este suficient să pot fi fericit şi nici nu am cu cine. Cu Anca?! Hm! Face eforturi, recunosc, dar parcă nu mai simt nici din partea ei dragostea aceea din primii ani şi plăcerea cu care se oferea la începuturi. A cam părăsit-o entuziasmul. Să cunoască ea o altă dragoste?! Oare este în stare să mă înşele? Sau eu nu mai sunt în stare să întreţin relaţia ca la începutul căsniciei?"
- Doriţi să mâncaţi, domnule? Ce preferinţe aveţi, vă rog?
Întrerupt brusc din şirul gândurilor ce-l năpădeau, Fănel
s-a uitat lung la ospătarul ce apăruse lângă masă fără să-l observe, parcă aşteptând să-i explice ce căuta el acolo. A încercat să descopere o fereastră pentru a vedea lumina zilei. Nu a reuşit.
- Cât este ora?
- Este numai 19,30, domnule.
- Mda, este timp, a şoptit pentru sine şi a continuat cu voce gravă, lăsându-şi capul pe spate: Cotlet de porc, salată verde, vin de Cotnari...
- Garnitură...?
- Cartofi prăjiţi. Nimic în plus.
- Am înţeles, domnule. În cinci minute totul este gata...
- Nu! Mai întâi adu-mi 100 grame brânză de vaci, câteva grame salam de vară, două roşii şi un ardei gras. Şi încă o votcă!
- Da, domnule, imediat!
Nu avusese de gând să cineze aici dar, pentru că ştia bine obiceiul Ancuţei, a hotărât să rămână la restaurant. Putea să se gândească în voie. Nevasta îl plictisea cu poveştile ei despre momentele hazoase ori tragice consumate în secţia de ortopedie în care lucra. Şi, dacă se declara nemulţumit, începea să povestească scene din ultimele telenovele vizionate. După ce spăla vasele avea poftă de un "Alexandrion" pe care să-l bea împreună în pat şi după aceea... trebuia să-i facă plăcerea de a se purta ca un îndrăgostit ce încă nu gustase din trupul fierbinte al femeii iubite. În primii doi ani, poate chiar trei, Fănel savura aceste momente, le aştepta cu nerăbdare şi devenea chiar nervos când vreun musafir întârzia la ei şi-l lipsea de timpul ce trebuia să-l dedice Ancăi de care părea a fi permanent îndrăgostit.
Erau şi zile în care, dacă ea nu avea chef să pregătească ceva de mâncare, mergeau la vreun restaurant şi acolo el nu avea voie să privească spre mesele la care se aflau şi femei! Anca era, printre altele, puţin geloasă.
„Cred că aici i-ar face plăcere să meargă”, zâmbi Fănel. „E un local îngrijit, chiar elegant, cu serviciu ireproşabil până în momentul de faţă…şi nu prea e frecventat de femei. Dacă ar avea şi muzică, în mod sigur ar fi pe gustul ei.  

*  

Nu era Anca prima femeie pentru Fănel. Până la ea mai cunoscuse multe, adevărat, dar nu cu gând de căsătorie.
Încă din ultima clasă de liceu, parcă forţat de atitudinea colegilor şi încurajat de invitaţia directă a câtorva colege, cunoscuse trupul femeii, descoperise o parte din tainele femeii şi se înfruptase, puţin câte puţin, din delicioasele daruri ce numai o femeie le poate oferi când iubeşte. După mai multe experienţe, a fost surprins că nu s-a îndrăgostit de niciuna din fetele în cauză. A descoperit doar plăcerea, dar nu şi sentimentul. De altfel, nici nu era tipul de băiat care să-şi îndrepte atenţia numai asupra relaţiei cu o femeie sau alta.
Încă prefera să citească, să se informeze destul de atent, să culeagă date din diferite domenii ale vieţii şi nu să-şi consume timpul liber în discoteci, în camere de hotel, prin moteluri ori la iarba verde, ascunsă de copaci înalţi şi desişuri compacte în care nu pătrundeau privirile trecătorilor. Folosea calculatorul zilnic, pentru studiu. Nu l-au atras nici filmele porno şi nici invitaţiile în diferite spaţii virtuale.
Destul de rar, pentru relaxare, intra în programul de jocuri. Le alegea pe cele ce le considera utile. Cele ce-i foloseau în formarea sau dezvoltarea unor deprinderi practice ori cele ce-i antrenau gândirea şi-i dezvoltau atenţia. Era foarte grijuliu când îşi alegea domeniul, jocul, spaţiul virtual cu toate ofertele sale care mai de care mai seducătoare şi recunoştea meritul ambilor părinţi în această chestiune. Învăţaseră împreună să lucreze pe calculator. Şi a fost foarte greu până au reuşit să cumpere un al doilea computer, pentru copil, ca ei doi să-l folosească pe primul. L-au cumpărat în rate, împreună cu aragazul şi frigiderul de la "Flanco", pe care urmau să le plătească în cinci ani. Dobânda era destul de mare, dar nu-şi permiteau să le cumpere pe toate cu bani gheaţă.
Mai apoi, după bacalaureat şi, în special, după eşecul suferit la examenul de admitere la facultatea de informatică, Fănel a început să frecventeze săptămânal un bar în care se întâlnea cu foşti colegi de liceu. Discutau despre prezent şi viitor la un păhărel de votcă, whisky ori coniac cu pepsi, în funcţie de banii pe care-i aveau.
Îl prefera, de regulă, pe Valentin, proaspăt student al facultăţii la care şi el ar fi dorit să fie. Nu-l privea cu ciudă din această cauză şi chiar îl admira pentru felul deschis în care se manifesta şi pentru cultura vastă ce îi permitea să conducă aproape toate conversaţiile grupului. El a fost singurul care i-a tratat de la egal la egal pe el şi pe alţii doi care rataseră admiterea la facultate. Ceilalţi, declaraţi admişi în diferite facultăţi şi centre universitare, au început să-i privească de sus pe cei trei, să facă glume de prost gust pe seama lor şi să-i marginalizeze încet, puţin câte puţin, până le-au întors spatele...  

*  

Referinţă Bibliografică:
ISPITA (2) / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 257, Anul I, 14 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!