Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

ISPITA (21)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Cu aceste ultime cuvinte, însoţit de acea lumină puternică, cel ce vorbea s-a ridicat şi s-a depărtat. Mergea ori plutea, nimeni nu putea înţelege. Când ajunse aproape de linia orizontului, Fănel şi-a amintit că Iisus a mers desculţ pe valurile mării învolburată de furtună, după cum povestise preotul. În acel moment a început să strige cu voce tare: - Hristoase! Hristoase, nu pleca! Hristoase, nu mă părăsi! Nu a fost auzit ori nu s-a dorit ca EL să se oprească. Fănel a îngenunchat în iarba ce se rărea văzând cu ochii şi a început să plângă amarnic. A înţeles că bradul a fost chiar Fiul Domnului şi s-a arătat lui, dar nu l-a recunoscut. Plângea în sughiţuri şi, plângând, s-a trezit din acel vis de neuitat…  

*  

Capitolul V / 5  

ÎMPLINIRI ŞI DEZAMĂGIRI  


De două săptămâni încheiate era alt om. Evita orice întâlnire cu persoane cunoscute, vecini de bloc ori colegi de muncă. Cu Anca a forţat o împăcare, rugând-o să nu-i pună întrebări şi să-l aştepte până se eliberează în sine pentru a-i vorbi el deschis despre starea lui şi situaţia lor. I-a cerut iertare pentru comportamentul din ultimul timp, dar nu i-a explicat şi cauzele tensiunilor apărute şi depăşite cu greu. O simţea ceva mai aproape şi ar fi dorit ca timpul să se întoarcă. Tânjea după zilele şi momentele în care i s-a părut că a fost fericit şi în aceeaşi măsură, se întrista.
"Doar clipe! Fericirea mea a fost doar de câte o clipă. Clipă efemeră. Iluzie deşartă. Într-un pat sau altul. Nu femeia, ci descătuşarea propriu-zisă prin ea, prin trupul ei. Prologul, acţiunea reuşită ori epilogul au fost clipele de fericire... Reuşita profesională s-a fragmentat şi mai greu în asemenea clipe. După muncă aiurea, tensiuni permanente şi stres zilnic. Iar în afaceri, puţine clipe de fericire am avut. Şi acum se întorc însutit şi mă distrug. Pentru o brumă de bani care să-mi aducă fericirea... Cu ce m-am ales? Cu distrugerea carierei şi a familiei. Am uitat de părinţi. Mare păcat, după spusele preotului. Am distrus căsnicia. Alt mare păcat. Şi banii ăia adunaţi cu greu, ilicit, se vor duce pe apa sâmbetei. În buzunarul avocaţilor... Hm! Să fie ăsta cel mai bun pentru mine? Ce poate face el în plus faţă de alţii? Dar, dacă doamna l-a recomandat, înseamnă că ştie ea ceva".
Doamna l-a ascultat cu atenţie, fără să-l întrerupă. Venise la întâlnire după ce el a rugat-o cu disperare în voce şi cuvinte. În aceeaşi garsonieră şi la fel de grăbită ca prima oară...
- Bine, am înţeles. Te-au trecut la dispoziţia instituţiei. Nimic ieşit din comun. Conform Statutului vostru. Dacă se dovedeşte că faptele tale nu fac obiectul cercetării penale, adică nu sunt considerate ca fiind infracţiuni, se revine asupra acestei dispoziţii. Reintri în toate drepturile. Poţi fi sancţionat disciplinar. Şi fără asta, scuză-mă, nu vei scăpa.
- Da, ştiu. Zilele astea abia sunt chemat în Consiliul de disciplină. După consultarea acestuia primesc sancţiunea...
- Lasă asta. Cunosc. Ce te aştepţi să primeşti? Amânarea în grad ori pierderea funcţiei?
- Nu ştiu ce să zic... Dacă au toate datele, mă pot destitui din poliţie...
- Măi băiatule, îmi pare rău de tine şi nu aş fi vrut să fiu eu primul om care-ţi spune. Faptele pentru care eşti cercetat atrag în mod sigur destituirea.. Cred că ar fi mai bine, pentru tine, să-ţi dai demisia până să se aplice această măsură.
- Chiar aşa, doamnă? Nu se mai poate face nimic?
- Sunt sigură că nu mi-ai destăinuit totul, dar unui avocat bun va trebui sa-i dai absolut toate amănuntele, dacă vrei să te ajute cu adevărat...
- Cu ce mă poate ajuta el, doamnă?
- Să nu uităm că nu este obligatoriu să fii destituit din Poliţie. Chiar dacă împotriva ta s-a început urmărirea penală. După soluţionarea definitivă a cauzei, te poate destitui... Dacă avocatul nu a reuşit să te scoată la suprafaţă şi...
- Şi credeţi că o poate face, doamnă? a întrerupt-o Fănel cu speranţa lucindu-i în ochii măriţi de atenţia acordată spuselor ei.
- Uneori... poate! Dar te va costa, băiatule, a precizat femeia cu siguranţă, dar şi adânc gânditoare în aceeaşi măsură.
- Eu cunosc câţiva avocaţi. Nu ştiu dacă...
- Am să-ţi recomand eu unul. Poate cel mai bun. A scos la suprafaţă mai mulţi poliţişti împotmoliţi în noroi. Notează-ţi adresa...
Fănel a notat numele şi adresa. Ar fi avut şi alte întrebări, dar era conştient că femeia i-a acordat destul timp, deşi era grăbită. Mai avea o nedumerire. Se jena să o întrebe, dar curiozitatea a fost prea mare şi a învins.
- De unde cunoaşteţi toate astea, doamnă? Vă rog să mă iertaţi! De la soţul dumneavoastră?
- Măi, băiatule, măi! El nu este chiar aşa cum îl crezi tu. Poate că în baza declaraţiilor tale o să-i vină şi lui rândul... ca şi prietenului Ulieru... Scap şi eu de o canalie!
- Doamnă, vă rog! a implorat-o Fănel speriat. Nu vreau să ştiu...
- Da, da. Nu trebuia să ştii. Am convingerea că nu vei vorbi niciunde despre asta. Iar eu le ştiu pentru că sunt judecător, băiatule...
- Dumneavoastră?! Fănel era uluit cu adevărat. Eu... eu, iertaţi-mă, nu ştiu cum...
- Lasă! Nu trebuie să-ţi faci probleme. Mi-a fost milă de tine acolo, la restaurant. Şi am eu de plătit nişte poliţe... Ai grijă de tine. Du-te la cel recomandat de mine. Şi cooperează cu anchetatorii. Altfel...
Recapitulând întregul dialog, Fănel a ajuns, între timp, la adresa indicată de doamna Mia. A privit clădirea cu multă atenţie şi s-a apropiat. Citind cele înscrise pe firmă s-a convins că a ajuns unde trebuie. A inspirat adânc aerul rece şi s-a hotărât să intre. A bătut la uşa avocatului ignorând persoanele aflate în sala de aşteptare. Precum intuise, a pătruns în anticameră. Două secretare erau aplecate asupra unor maldăre de dosare şi hârtii care aproape că îngropau computerele alăturate pe birourile lor. Una dintre ele, fără să-l privească, l-a întrebat grăbită:
- Domnul este programat la această oră? Cum vă numiţi, vă rog?
- Doamnă, nu sunt programat. Nu ştiu cum se procedează aici. Vreau să vorbesc cu domnul avocat Victor Deleanu. Mă numesc Nicolae. Ştefan Nicolae... ofiţer de poliţie...
- Getuţa, lasă-mă să mă ocup eu de domnul Nicolae, te rog, a intervenit cealaltă secretară care, de la primele cuvinte ale lui Fănel, se făcuse mică în scaunul său şi asculta cu ochii aţintiţi într-o hârtie ce-i tremura uşor în mână. A întors încet capul pentru a-l privi şi a ridicat din sprâncene surprinsă de emoţia ce se citea pe chipul acestuia.
- ... doamna... domnişoara Mariana, sărut mâna! a rostit Fănel cu greu, în timp ce-şi trecea greutatea corpului de pe un picior pe altul şi o privea plin de uimire. Te-am căutat... nu am ştiut şi nimeni, cum să spun...
- Nu e nimic deosebit, domnule. M-am angajat ca secretară... Peste o lună, cu ce am învăţat aici şi cu ajutorul Domnului, voi fi avocat. Tot aici voi lucra, l-a lămurit Mariana, scurt şi direct, ridicându-se de pe scaun şi apropiindu-se. Reuşise să-şi stăpânească emoţia şi vorbea cât de cât liniştită. În ochii ei mari, senini, se citea bucuria revederii. Era mulţumită că-l surprinde cu ceea ce a spus despre ea.
- În interes de serviciu, domnule Fănel, ori alte probleme au...
- Nu-s în interes de serviciu, Mariana, a întrerupt-o el îmbujorându-se subit şi plecându-si privirea. Am necazuri mari. În legătură cu serviciul şi vreau să apelez...
- Am înţeles, l-a întrerupt şi ea. Stai puţin, te rog, să vorbesc cu domnul avocat. Poate că te primeşte acum.
A intrat uşoară ca o adiere şi a dispărut dincolo de uşa capitonată. Câteva minute liniştea a pus stăpânire pe încăpere. Secretara îl privea cu coada ochiului. " Fercheş bărbat şi când este supărat. De unde o cunoaşte oare pe Mariana? A cam căzut cerul pe el când a văzut-o. Doamne, dar ce priviri i-a tras! Ăsta e precis îndrăgostit de ea. Hai să-i ofer un scaun. Poate vorbeşte ceva...".
Intenţia bună a secretarei i-ar fi prins bine lui Fănel. Părea că abia se mai ţine pe picioare. Norocul a fost de fapt tot de partea lui. A apărut Mariana cu privirea strălucind a victorie.
- Poftiţi, domnule inspector, domnul avocat vă aşteaptă!
A însoţit invitaţia oficială cu o uşoară reverenţă ce amintea de vremea în care el o admira şi curta la restaurant. Când a trecut foarte aproape de ea, l-a îndemnat în şoaptă, zâmbindu-i: "curaj şi sinceritate, nu uita!". L-a privit lung în timp ce trecea pragul şi a închis uşa, încet, după ce Fănel a intrat în birou...
 

*  

În următoarele două-trei săptămâni, timp în care toamna şi-a intrat deplin în drepturi, fie că ploua, bătea vântul ori era senin şi rece, Fănel făcea doar trei drumuri. Cunoştea traseele atât de bine încât ar fi putut merge şi cu ochii închişi.
Un drum era cel obişnuit. La serviciu. Nu era pe placul lui, dar cui să se plângă şi cui să ceară o activitate care să-i convină? Era obligat să joace exact cum i se cântă. Nu avea muncă de teren. Practic, nu lucra operativ şi nu i se permitea să-şi bage nasul în dosare, să facă investigaţii ori să-şi dea cu părerea. Executa serviciul de zi pe unitate şi, cel mai nesuferit aspect, era acela că trebuia să poarte banderola pe braţ şi să dea raportul în fiecare dimineaţă unor şefi pe care-i considera mai slab pregătiţi decât el şi chiar mai corupţi. "De la unii ca ăştia am învăţat eu să mă lăcomesc şi să încalc legea... Aproape mi-au impus să procedez ca ei. De unde să le dau tainul periodic şi mesele la restaurant? Din salariu? Absurd! Banii unui funcţionar public abia ajung pentru un trai aproape decent. Trebuia un alt venit. Suplimentar. Am vrut să am şi eu maşini ca ei. Sa-mi fac casă de vacanţă la munte. Să-mi duc nevasta în concedii în străinătate. Ei, uite că eu nu ştiu cui să împing ceva acum ca să scap. Ei au ştiut să umple portbagaje, poate şi conturi, la cei din corpul de control. La asta nu m-au mai învăţat. Ori nu am prins eu firul. Dar, am grad şi funcţie. Adică... le-am avut până acum câteva zile. Retrogradarea a fost pe placul unora. Să fie ei cei mai cinstiţi? Bine ar fi... Dacă nu le aveam pe astea, făceam oare toate tâmpeniile care m-au compromis şi mă distrug acum? Cred că nu. Nu de alta, dar nu era loc de întors... Poate! Ca subofiţer am făcut doar găinării. Să fiu în ton cu ăia mai vechi. Să fiu ca ei. Să am prieteni...".
Al doilea traseu era cel ce ducea la biserică. De trei ori pe săptămână se întâlnea cu preotul. Deşi nu se spovedise după toate tipicurile duhovniceşti, acesta cunoştea deja tot zbuciumul din sufletul lui Fănel şi multe cauze ale suferinţei sale provocate de greşelile făcute, chiar dacă unele s-au consumat fără rea intenţie. Acolo se liniştea, se calma şi învăţa să se cunoască. Învăţa să se descopere pe sine. Aşa a ajuns să poată aprecia el însuşi ce a greşit şi din ce motiv. Acolo a învăţat să regrete şi, cel mai important, a învăţat să ierte. Pentru că, între timp, a înţeles cât de important este să respecţi şi să iubeşti. A învăţat, chiar dacă încă nu a reuşit să pătrundă în profunzimea problemei, ce presupune cu adevărat să fii fericit, ce înseamnă fericirea.
Aici, în biserică, a înţeles ce mare durere a provocat părinţilor şi a hotărât să plece la final de săptămână acasă pentru a-i linişti. Obţinuse deja aprobare pentru părăsirea garnizoanei şi pregătise „ţinuta de oraş” în acest sens. "Chiar dacă nu-mi convine să mă îmbrac aşa, trebuie să fiu curat, călcat la dungă şi elegant. Pentru liniştea mamei, în special, dar şi pentru tata. Să vadă că sunt în activitate. Altfel, în mod sigur, nu mă crede. În plus, vecinii trebuie să mă vadă în uniformă. S-a vorbit după percheziţia aceea, nu se poate altfel. În oraşele mici oamenii se cunosc bine şi veştile circulă rapid de la unii la alţii. Mai ales bârfele... De ce să-mi privească părinţii cu milă amestecată cu dispreţ? Nu ei au greşit, ci eu. Îmi va fi greu, dar merită şi ei liniştea pe care doresc din tot sufletul să le-o aduc, chiar dacă este şi minciună în ceea ce fac. Poate mă iartă Dumnezeu, că vreau să fac bine, nu rău...".
Traseul cel mai plin de încărcătură nervoasă şi emoţională, de teamă, grijă şi ruşine, a fost şi încă mai era bătătorit de Fănel către birourile celor care îl cercetau şi către avocat.
Ofiţerul din cadrul Inspecţiei interne, însărcinat să efectueze cercetarea prealabilă, s-a limitat la două declaraţii luate de la Fănel în intervalul a patru zile. Era evidentă grija lui de a nu implica şi alţi lucrători din sistem în afara a doi agenţi, subordonaţi ai lui Fănel, despre care a obţinut, cu ajutorul criminaliştilor, dovezi că au participat direct la afacerea cu maşina "abandonată" de hoţi în pădurea Băneasa. În plus, ei au fost recunoscuţi de un ajutor de ospătar care i-a văzut în maşină şi, mai apoi, printre poliţiştii care făceau cercetarea la faţa locului. Nu a făcut presiuni asupra lui Fănel, dar nici nu a reuşit să afle cine a furat, concret, acea maşină din parcare şi care a fost rolul ofiţerului în cauza respectivă. Oricum, în baza concluziilor înscrise în cercetarea făcută de el şi un reprezentant al Corpului Naţional al poliţiştilor, s-a luat măsura trecerii intr-o funcţie inferioară şi, pentru că erau suficiente indicii că abaterile disciplinare sunt fapte prevăzute de legea penală, au fost sesizate organele judiciare.
Cu ofiţerul de cercetări penale au fost purtate, în prima fază, discuţii libere. Acesta adâncea cercetarea cu paşi mici, dar siguri. Era convins că Fănel ştie mult mai multe decât relatează. A trecut la declaraţii scrise. A verificat datele obţinute şi a cules altele, suplimentare, în teren, punându-l apoi pe cel audiat în faţa unor fapte pe care el nu le-a amintit şi nu le-a recunoscut. Se cercetau aspectele descoperite la şcoala de şoferi unde Fănel fusese acţionar principal.
La intervenţia dură a procurorului militar, Fănel s-a pierdut de moment, apoi a refuzat să dea date noi. S-a declarat nevinovat şi a cerut prezenţa avocatului.
Discuţia cu avocatul a fost lungă, greoaie şi apăsătoare în partea de început. Până când Fănel a căpătat încredere şi a fost convins că numai adevărul îi poate îmbunătăţi, cât de cât, situaţia. S-a plâns de felul în care procurorul a iniţiat şi desfăşurat prima parte a anchetei.
- Şi ce aşteptai de la el? l-a întrebat cu voce blândă avocatul Deleanu. Nu ai ştiut că procurorii militari sunt mult mai agresivi decât cei civili? Îşi face datoria. Pentru asta este plătit. În plus, fără a te supăra, te rog, dacă dumneata ai fi în locul lui, nu te-ar enerva faptul că tocmai un poliţist, un funcţionar plătit pentru a veghea la respectarea legii, încalcă grosolan prevederile legale şi se aliază cu infractorul?!
- Eu,... dacă, să zicem... Ce să mai zicem, aveţi dreptate, a răspuns Fănel destul de încurcat de întrebare.
- Te-a jignit, a dat în dumneata ori te-a înjurat? a continuat avocatul.
- Nu, nici una nici alta. E ameninţător în atitudine, mă priveşte cu ură şi dispreţ... Spune că mă bagă în puşcărie ani mulţi. Loveşte cu pumnul în birou şi ţipă, nu vorbeşte...
- Domnule, sunt caractere şi caractere... Sunt metode şi metode, ce să mai zicem. Nu înseamnă că este imposibil de înţeles şi de abordat...
- Adică? Ce încercaţi să-mi spuneţi, domnule avocat? l-a întrerupt Fănel surprins şi cu oarecare speranţă în voce.
- Nimic din ce ţi-a trecut acum prin minte. Îl cunosc bine pe domnul procuror. Se poate trata cu el. Ne înţelegem de minune. Să nu uităm, domnule, rechizitoriul procurorului este, aproape în toate cazurile, definitoriu pentru judecător. Ştii şi dumneata treaba asta la fel ca mine, bănuiesc. Dacă l-a convins pe judecător prin tot ce are la dosar, acesta nu mai dispune alte verificări şi judecă imediat cauza. Ba chiar însuşeşte şi susţine opinia procurorului...
Au stat mult de vorbă. Avocatul a intrat în posesia tuturor datelor referitoare la faptele penale ale clientului său. A obţinut amănuntele de care avea nevoie. Pe ani, luni, zile sau ore. A reţinut nume, funcţii, localităţi, numere de înmatriculare şi multe altele. A stabilit ca Fănel să nu dea nicio declaraţie fără să discute împreună, în prealabil, despre conţinutul ei. Şi a ţinut să facă multe precizări, cerând a fi respectate.
- Deja am informaţii că problema se va extinde. Mai mult decât îţi imaginezi. Cred că ai fost doar un pion oarecare într-o reţea pe care nu ai cunoscut-o şi ai cărei capi vor fi o surpriză şi pentru dumneata... Stai şi ascultă-mă, nu mă întrerupe, l-a oprit avocatul pe Fănel, observându-l că s-a ridicat încetişor de pe scaun şi a deschis gura năucit de cele auzite. Drept urmare, perioada cercetărilor se va lungi foarte mult. Poate până dincolo de anul nou... Ei bine, într-un fel, acest aspect te avantajează ori îţi agravează situaţia.
- Nu înţeleg! a izbucnit Fănel. De ce să-mi agraveze mie... Oricum sunt pregătit şi hotărât să declar tot ceea ce cunosc. Sunt gata să-mi recunosc faptele prin care am încălcat legea. De ce să-mi agraveze situaţia o aşa atitudine?
- Pentru că zilele astea votăm, domnule. Un nou guvern şi lideri politici noi în toate structurile de conducere imprimă alt suflu în toate. Fotolii înalte îşi schimbă ocupanţii... Ordinele, hotărârile şi deciziile se formulează, se interpretează şi se aplică în alt mod decât cel în care suntem obişnuiţi. Inclusiv în Justiţie. Luând în consideraţie şi aceste aspecte, va trebui ca dumneata să „conduci” ancheta procurorului…
- Cum? Eu să-l conduc pe el? Am impresia...
- Ai răbdare, domnule! Pe dumneata te interesează propria dumitale soartă. Vei scrie declaraţii şi vei face reveniri şi completări la cele anterioare, dacă este cazul, numai în legătură cu faptele al căror autor eşti. Nu ştii ce au săvârşit alte persoane, decât dacă faptele lor au legătură directă cu ale dumnitale. Adică, dacă le-aţi săvârşit în complicitate şi premeditat. Te vei feri ca dracul de tămâie de orice înseamnă asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni. Ai făcut un ceva în nume personal, din întâmplare. S-a ivit o situaţie favorabilă, fără să gândeşti, fără să o prevezi, fără să doreşti neapărat un câştig ilicit. Ca şi când te-ai fi distrat...
 

*  

 

Referinţă Bibliografică:
ISPITA (21) / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 276, Anul I, 03 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!