Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Marian Malciu         Publicat în: Ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

ISPITA (12)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Capitolul III / 5  

ACŢIUNI ŞI REACŢIUNI  

 

Anca a ieşit din spital cu faţa îmbujorată încă şi se abţinea cu greu să nu râdă. Dar zâmbea. Şi zâmbea frumos! Uimirea întipărită pe chipul doctorului Dobrescu în acel moment de rămas bun, nu-i dădea pace. "Stătea ca un copil care a văzut, pentru o clipă, zâna preferată! Mi-a răspuns? Nu, nu a zis la revedere... Ha, ha! Nu se aştepta la gestul meu. Dar, nici eu nu am gândit că-l pot face. A fost instantaneu. A plecat aşa, din mine, din adâncul fiinţei mele. Ei, nu-mi pare rău, dar să nu-şi facă el iluzii. Nu vreau să-l rănesc ori să-i provoc vreo suferinţă. Sub nicio formă... Oare nu depăşesc eu nişte limite? O, nu!... Nu cred că sunt îndrăgostită. Îmi face plăcere să-l văd, să lucrez cu el. Mă simt bine şi când trăncănim la o cafea... Hm! Atenţie, Anca, vezi ce faci, că te spun poliţistului...!".
Tot drumul până acasă s-a simţit uşoară ca un fulg. Toată lumea era a ei. Nu vedea nimic pe străzi ori în mijloacele de transport în comun care să o deranjeze. Şi ce aglomeraţie era!
Contrar obiceiului, se dezbrăca trecând dintr-o cameră în alta şi lăsa în fiecare câte ceva din îmbrăcăminte, în neorânduială totală. Dorea să facă duş şi apoi să doarmă. Era obosită. Dar o oboseală suportabilă, chiar plăcută.
Când era complet goală, a trecut în baie şi s-a văzut în oglinda mare cât uşa. S-a oprit zâmbindu-şi cu graţie şi a urmărit liniile corpului frumos cu privirea. După câteva momente, a mers cu vârful degetelor pe aceleaşi linii. S-a răsucit încet spre stânga, apoi spre dreapta. Nicio cută, nicio urmă a depunerilor de grăsime. S-a oprit la sâni, i-a săltat uşor, i-a palpat şi le-a zâmbit mulţumită. A aranjat câteva bucle răzleţe, şi-a scuturat capul şi cu ambele braţe a desfăcut şi acoperit gâtul şi umerii cu părul bogat, bine întreţinut. "Încă sunt frumoasă! Şi sexi! Aş putea merge la un concurs de frumuseţe... M-ar strânge Fănel de gât! Ha, ha, ha! Ce mutră ar face să-i spun treaba asta!... Oare e gelos? Nu s-a manifestat până acum. Dar nici ocazie n-a avut... Uf! Hai la o ţigară şi pe urma la duş...!".
A îmbrăcat din mers un halat uşor şi a intrat în bucătărie. A pus apă pentru cafea şi a mers la frigider. Pe uşa acestuia, sub o lalea elegantă fixată cu magnet, o coală de hârtie. " O, iubitul meu soţ îmi lasă scrisori de dragoste!". A renunţat la suc şi a citit: "Draga mea, iartă-mă că nu am dat telefon. E o problemă nasoală, am să-ţi spun eu, cu toate telefoanele. Fă tot posibilul ca vineri să nu pici de serviciu în schimbul doi şi trei. Am mare nevoie de tine. Mergem la restaurant. Ne întâlnim cu alte persoane. E vorba de o onomastică. Încerc să vin şi azi cât mai repede ca să-ţi dau detalii. Odihneşte-te! Te sărut, Fănel".
Anca a rămas năucită, intrigată, cu foaia în mână. Nu înţelegea prea bine mesajul. Fănel nu mai procedase în acest fel vreodată. Toata bucuria ce o însoţise în acea dimineaţă s-a risipit, transformându-se într-o suită de întrebări fără răspuns. A recitit mai atentă, a ridicat din umeri şi a căutat telefonul. A renunţat imediat. "A scris că e ceva cu telefoanele...". A lăsat hârtia pe masă şi a plecat la baie.
Stropii de apă călduţă curgeau ca într-o mângâiere pe umerii ei frumoşi. A încercat să schimbe şirul gândurilor, să se lase în voia plăcerii ce o cuprindea de fiecare dată la duş. Nu a reuşit. "... Am mare nevoie de tine... Ce vrea să spună cu aceste cuvinte? Un anume ceva nu este în regulă. Până acum nu a avut nevoie de mine? Nu i-am fost alături întotdeauna? Am fost un străin? De ce acum e nevoit să mă roage?... Trebuie să mă calmez. Trebuie să-l ascult mai întâi, nu să-mi fac gânduri aiurea... Răstălmăcesc toate cuvintele şi nu e bine... Of! Mâine după amiază este tura mea... Trebuie să mă gândesc cum să fac să fie bine".
Anca nu a mai zăbovit în faţa oglinzii ca de obicei. Şi-a uscat părul grăbită şi s-a îmbrăcat sumar, într-o fustiţă şi tricou. Deja luase o hotărâre...
- Alo! Sunt Anca... Oooo! Ce repede m-aţi recunoscut!... Da, da, fără probleme... Am o mare rugăminte la dumneavoastră, domn’ doctor... Da, cum să spun... am nevoie să fiu liberă mâine... Da, da, toată ziua, vă rog!... Schimbul doi, după planificare, da... Da, vin eu sâmbătă în locul... Sigur, mulţumesc mult! Mulţumesc, rămân datoare... O zi bună şi dumneavoastră, la revedere!
Ceva mai liniştită, a format alt număr şi s-a aruncat cu telefonul în mână pe un fotoliu, încercând să se relaxeze.
- Hei, ce faci?... Mi-a trecut somnul. Am o problemă... Hai măi, lasă... Vii la mine, sau... Bine, dar trebuie să vorbim între patru ochi… Gata, în cinci minute ajung, pa!
Gabi a întâmpinat-o cu braţele deschise şi i-a reproşat în glumă:
- Dacă nu aveai "o problemă", nu veneai, iubito! Vezi cum eşti?
- Hai tu, lasă-mă că nu sunt într-o dispoziţie prea bună. Unde putem vorbi să nu...
- Sălu mâna...! a răsărit ghiduş Dănuţ. Ne-am jucat cu nenea...!
- Fugi de aici în camera voastră! Nu v-am spus să nu mă deranjaţi, răilor? a intervenit Gabi şi l-a împins cu blândeţe pe uşă în timp ce Anca făcea semne să-l lase.
- Cu care nenea, draga mea? Ce a vrut piticul să spună?
- Uite, cu soţul tău...
- Cum? Cu Fănel? Cu ce ocazie? Unde...?
Anca era cu adevărat mirată şi curioasă. Parcă uitase de ce venise la prietena ei şi a insistat să-i povestească totul. Iar Gabi, deşi era la rândul ei nerăbdătoare să afle care-i "problema" Ancăi, a trebuit să-i facă pe plac. Cu lux de amănunte, a relatat cum s-a desfăşurat întâlnirea întâmplătoare cu Fănel.
Anca a ascultat fără să o întrerupă. Nu-i venea să creadă că Fănel a purtat băiatul pe umeri. Nu l-a văzut niciodată în aşa postură şi nici nu-l putea imagina cu un micuţ în braţe... "De când îndrăgeşte el copiii? Mi-a impus tot timpul să iau măsuri să nu rămân însărcinată. Ce naiba se întâmplă? Să aibă legătură cu biletul?". Aceste noi întrebări fără răspuns i-au amintit motivul vizitei şi, oarecum speriată şi jenată, a scos hârtia mototolită din buzunarul bluzei. Degetele au început să-i tremure în timp ce încerca să netezească coala. Gabi o privea în tăcere. Observase schimbarea bruscă pe chipul Ancăi. Devenise atât de palidă încât s-a îngrijorat şi a întrebat-o:
- Fată, tu te simţi bine?
- Da, aproximativ... Citeşte! i-a răspuns ea întinzându-i hârtia...  

*
"Am întins coarda prea mult, oare? Hm! A rămas atât de surprins de răspunsul meu, că nu a scos o vorbă... De răspuns ori de plecarea mea intempestivă? De fapt, cam amândouă au fost jignitoare pentru el, marele patron, unul din grangurii capitalei... Mă poate concedia din motivul ăsta? E foarte posibil. Unde naiba să-mi găsesc repede un loc de muncă? Şi când mă gândesc pentru cine va fi să am eu necazul ăsta, îmi vine să..."...
Ciocnindu-se cu cineva, Mariana a ridicat speriată ochii. Era aproape de intrarea în sala mare a restaurantului. Măcinată de gândurile legate de discuţia cu "şeful cel mare", mergea supărată, cu privirea în jos, fără să vadă pe nimeni.
- Ce ai? Nu mai vezi pe unde mergi? s-a răţoit şeful de sală la ea.
- Ei! Văd dar nu eram atentă...
- Cum a fost? De ce eşti aşa tulburată?
- Ascultă! Dumneata ştiai de ce mă cheamă?
El s-a uitat atent în toate părţile, a prins-o de încheietura mâinii şi i-a spus aproape poruncitor:
- În separeul 4 nu este nimeni. Vino peste cinci minute acolo să discutăm. Să nu ştie nici cerul, nici pământul...
- Da... bine, a îngăimat Mariana cu voce stinsă, speriată şi a intrat în sală. L-a căutat cu privirea pe ospătarul care o înlocuise. L-a rugat să mai rămână o jumătate de oră.
- Ştie şeful de treaba asta, nu-ţi fă probleme, a adăugat ea la întrebarea mută din ochii lui şi a plecat grăbită la grupul sanitar. S-a spălat pe ochi, s-a şters şi s-a uitat în oglindă. Era atât de albă, că s-a speriat. "Ce să fac, să-mi dau palme? Deci, patronul se ocupă de treburi murdare. Pe care, după cum înţeleg, le face cu ajutorul nostru... De la noi ştie tot. Să mă înşel? Ar fi bine. Dar despre Fănel, de unde şi ce anume ştie? De ce este interesat, oare? Şi nea Vasile, ce hram poartă? Uf, au trecut cinci minute!", a exclamat în gând şi s-a grabit către sală. Până la separeu a salutat câteva persoane, a îndreptat o faţă de masă şi a aşezat câteva scaune, ca să nu atragă atenţia. Nea Vasile, şeful de sală, o aştepta.
- Stai jos, a îndemnat-o el arătându-i cu privirea scaunul.
- Aş vrea să...
- Vorbesc eu, tu ascultă! a întrerupt-o el cu vorba şi privirea. Te-a chemat să-i spui ce hram poartă poliţistul. Ai dat din tine ceva?
- Eu nu, nea Vasile! Ce să ştiu eu despre omul ăsta?
- Şi dacă ştiai, vorbeai?
- În niciun caz. Drept cine mă iei?
- Nu-l cunosc pe poliţistul tău. Nu sunt prietenul lui. Patronul e beton în relaţii cu oameni de sus. Pentru că nu este curat! a şoptit nea Vasile cu obidă.
- Dacă se ştie că nu este, de ce nu-l arestează? a încercat Mariana să afle, trecând peste expresia „poliţistul tău” pe care nu a agreat-o.
- Pentru că au nevoie de el. Şi Poliţia şi alţii... Oameni de afaceri cu mafia lor împuţită! E un vândut şi trebuie să vândă pe alţii. E clar?
Mariana înlemnise. Ceea ce afla şi felul în care-i vorbea şeful de sală, cel puţin de moment, au redus-o la tăcere. Simţea o teamă nelămurită în suflet şi se ghemuise toată în scaun. Îl privea pe nea Vasile cu ochi mari, speriată. Iar el a continuat să vorbească şoptit, dar clar şi apăsat. Se mai liniştise puţin.
- Cei care au vorbit, după un timp, au fost daţi afară de aici. De aia te-am prevenit, nu de altceva.
- Dar eu... de ce pe mine..., a încercat ea să se lămurească.
- De când ai venit şi până azi, tu nu ai făcut prostii. Ai fost cuminte şi cinstită. Mai rar am văzut fete de vârsta ta aşa serioase la un restaurant... Am aflat că nu ai tată... Dacă te dă afară, unde te duci?
- ... Nu ştiu, nu am unde, de moment... Voi vedea, dar crezi că asta mă aşteaptă?
- Dacă nu ai vorbit, nu are motive.
- Nu înţeleg. Cum vine asta?
- După ce se foloseşte de om, îl concediază la puţin timp. Găseşte el nod în papură. Merge după deviza că dacă a turnat pe un oarecare, îl trădează şi pe el! Înţelegi? Nu-i e teamă. E maestru în şantaj, la o adică... Nu pricepi!
Nea Vasile se uita în ochii ei foarte atent şi ea-l privea plină de nedumerire. Chiar nu înţelesese mare lucru. I se părea totul ciudat şi încâlcit.
- ...Ce poate turna un ospătar? a întrebat ea după o pauză prelungită.
- Multe. Aici vin oameni de afaceri. E un local retras şi nu sunt văzuţi de toată lumea... Vorbesc. Fac planuri. Pronunţă nume de politicieni pe care-i sprijină cu banii lor. Şi pe care-i trag de c...e, scuza-mă, când nu le fac jocul. Nu te uita ca proasta-n târg la mine!
- Încerc să înţeleg... Dar poliţistul nu...
- Da! Dar dacă patronul este interesat, înseamnă că cineva i-a dat ordin. Cum i-am spus că a omul a rezervat un...
- De la dumneata ştia! De ce i-ai spus? a sărit Mariana ca arsă.
- Sunt obligat să-i comunic. Ăsta-mi e serviciul. Am şi eu îndatoririle mele... Dar nu vând oameni, a răspuns nea Vasile în doi peri. Chiar dacă aud şi văd multe aici, a continuat el ridicându-se. Hai, vezi-ţi de treabă şi încearcă să uiţi!
Mariana a ieşit buimăcită, cu senzaţia că duce o povară prea grea pentru umerii ei. A încercat să facă anumite legături între momente, gesturi şi expresii la care participase cândva ori doar le observase. Şi-a amintit de scena cu telefonul. Lângă draperia trasă, a rămas intenţionat câteva secunde. A auzit destul de bine că el a cerut o întâlnire şi a înţeles că cealaltă persoană punea condiţii. "De ce oare nu era de acord să vină cu soţia? Ce are de ascuns?... Da, după cum se adresa acelei persoane, în mod sigur era un şef... Adică un poliţist cu funcţie mai mare... Iar patronul vrea să ştie ce vor discuta ei aici! Şi eu ce să fac? Cred ca va trebui să-l avertizez. Pe naiba! Nu am număr de telefon, nu am adresă...".
Comenzile şi doleanţele clienţilor au scos-o, puţin câte puţin, din starea de zăpăceală şi nelinişte ce pusese stăpânire pe ea. A început să se mişte ca de obicei: vioaie şi graţioasă, cu zâmbetul profesional pe buze şi excesiv de amabilă...

*  

Referinţă Bibliografică:
ISPITA (12) / Marian Malciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 267, Anul I, 24 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Marian Malciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!