Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Portret > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

Irina Tebeică. La
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Licorile din pahar, care nu se torn peste digul gurii ca la o secetă, ci se topesc strop cu strop în suflet, au gustul catifelat al iubirii. Nu se beau în singurătate pentru că iubirea nu-i a gheţii sau pietrei. De aurul fluidizat din ţâţele pământului, izbucnite pe araci, ori de argintul mărgelelor cazanului, te poţi bucura numai în locul în care vin prietenii, căci prieteniei, paharul îi e crainic.  

Nu mai sunt azi localurile de altădată unde era o atmosferă anume a locului de popas, pe care drumeţii şi le fixau în amintire, ca să se mai întoarcă vreodată! Fiecăruia îi e dor de el, cel de odinioară încât, toată viaţa lui, omul caută locurile unde-i aşteptat de amintiri. Abia de mai întâlneşti la oraş restaurantele de altădată, cu separeuri, sau hanurile de la crucea drumurilor. Azi, parcă oamenii stau la mese în mijlocul străzii: dinăuntrul restaurantelor se poate panorama oraşul, iar de afară răzbate înăuntru nesuferitul zgomot stradal. Intimitate nu mai există astăzi între cer şi pământ! Farmecul de altădată al localurilor era tocmai acela că afară palpita o lume, iar înăuntru alta. Acum peste tot e aceeaşi!  

Şi totuşi, la Bacău, în zona Autogării, „la Irina” a reînviat întrucâtva povestea hanurilor şi hangiţa însăşi s-a întors! Acum se călătoreşte din ce în ce mai mult, căci s-au înmulţit maşinile, ca nisipul. Albastrul de sus, rar îl mai zăresc oamenii pentru că înaintea ochilor, ei au şi prin somn maşini. Autogara de la Bacău e o poartă prin care trec, venind sau plecând, călători fără număr. Cât cuprinzi, maşinile vin, se opresc şi pleacă iar, încărcate cu ei. Dintre toţi, puţini-s acei care nu au trecut măcar o dată pragul restaurantului Irinei, din nucleul în care se strânge şi se împrăştie o lume de tot felul şi de prin toate orizonturile Bacăului, României, Europei…, Autogara. Aici e un han modern. „Hangiţă” e, de fapt, Irina, frumoasa fată, cum nu şi-o poate închipui nimeni, dacă nu o vede! Noi, în săraca Românie, apăsată tot mai greu, nimic altceva nu avem mai mult decât barurile şi restaurantele. Ele sunt la tot pasul, la marginea a toate drumurile. Dar ca în Autogara Bacău, la Irina, puţine-s! Oricât ar umbla prin gări, autogări sau răscruci, nimic nu se aseamănă cu ce va găsi călătorul aici, la frumoasa Irina, unde totul pare proaspăt, curat, liniştit, intim, ca un zăvoi ieşit la soare din adâncul apei.  

Aici se ospătează şi se petrece ca altădată, la hanuri, aici zi cu zi se ţes poveşti. Unele de iubire! Nu-i este bine cuiva să-l pătrundă prin inimă ochii Irinei, pentru că mult timp de acum încolo, sforile somnului nu-i vor mai coase ochii decât spre dimineaţă.  

În lungile lor turnee prin ţară, mulţi artişti au găsit şi găsesc şi acum la hanul Irinei, locul de popas, măcar pentru o clipă, departe de luminile rampei şi dincolo de întinderile cenuşii ale şoselelor. Există un cerc fabulos al artiştilor, în lumea lor romantică şi cu atmosfera grăuntelui de ardoare a exclusivului. Dar, veniţi la Irina, chiar dacă îi cuprind pe clienţii de acolo, de mirări cu totul mari, ei nu au pe faţă aerul misterului sau, cu atât mai puţin al epatării. Mărgăritarul trandafiriu din obrajii Irinei este mai clar şi catifelat de zâmbet, când vin artiştii. Primindu-i cu acest chip, Irina arată o dată mai mult cât de aproape de floare este omul frumos şi primitor! Mulţi dintre artiştii noştri au poposit vreodată la hanul Irinei. Cei care nu se numără şi nu se vor număra niciodată printre ei, niciodată n-au să ştie ce au pierdut!  

Pluteşte la Irina o aromă a călătoriilor, ospeţiilor şi petrecerilor de altădată. Este adusă vârsta frumuseţii statorniciei altui timp, în ambianţa civilizaţiei moderne de acum. Miresmele culturii ţărăneşti, ale tradiţiei petrecerilor - nunţi, cumetrii, ori obşteşti rânduieli creştine - nu sunt rupte de armonia unui loc specific de popas, cu un design modern, de interior, prin dotările care conferă confort şi decenţă. Aici, nu poate fi separat noul, de atmosfera hanurilor vechi ce încadrează o nesfârşită forfotă, un du-te, vino alert al oamenilor ce vin şi pleacă.  

Cine să treacă pe la Irina, ca să nu îşi spună: „am trăit să intru la Hanul de poveste şi să revăd o hangiţă care mi-a furat minţile”! Acest loc de popas mirific, rustic şi deopotrivă modern, ambele într-o atmosferă armonioasă şi pe potriva plăcerii tuturor, e „hanul artiştilor”…! Se numeşte Restaurantul „Irina” şi e clădit întru binele soartei drumeţilor, chiar alături de peroanele Autogării din Bacău!  

 

Glorie vinului  

 

Buchet de voluptăţi, sursă de inspiraţii dezlănţuite, vinul e o sonatină de Chopin. Păstrat în corn de zimbru, în vechime, apoi în amfore smolite, iar mai târziu în poloboace, vinul a fost, în toată vremea, agoniseala cea mai risipită, şi aşa va fi, cât timp în lume va exista frumuseţe, ochi să o vadă şi inimi să i se dăruiască, dacă se soarbe pentru desfătarea gustului şi se bea pe îndelete, într-o hămesită şi frivolă plăcere de uitare şi delir.  

Vinu-i seducător ca o iubire! Vinul trebuie să stingă virulenţa urii şi tot ce e perimabil în lume, pentru că numai moartea secondează viaţa, apoi nu mai e nimic pe pământ. Şpriţurile, chiar acompaniate de simplităţi inepte, dau puls polemicilor, uneori înfierbântate, dar, fără îndoială că, dacă toţi cei care beau vin s-ar duce în iad, atunci raiul ar rămâne gol!  

De aceea, cât de culpabil poate să fie pentru un om, a gusta, în această viaţă finită, din voluptăţile pământeşti?!  

Vinul e şi al beţivanului morcoviu, iubitor de butelcă, ce poate să aibă mai multe neveste, o droaie de copii şi nicio iubire, dar şi al omului cumsecade, cumpănit. Nimeni nu caută drumul spre o viaţă cvasiascetă, cât timp nu se usucă rugul de vie. Şi-atunci, cum să nu-şi dorească omul să se rupă custurea care taie viţa de vie?… căci, dacă ar cunoaşte veselia, chiar şi fiara din scorbură ar râvni strugurii!  

Vinul e pricina amânării multor fericiri până la culesul viilor. Dacă vine primăvara şi nu înfloresc viile, pot să se usuce toporaşii şi narcisele!... Iar dacă veţi fi citit aceste file, sorbind din ele dragostea, visul şi amintirea, gustaţi dintr-un vin care nu poate fi mai rău decât apa cea mai bună, căci vi se vor părea mai mângâietoare cântecele!  

Dar gustaţi Cotnariul căci e bun ca viaţa, gustaţi Cotnariul că-i bun ca Raiul, gustaţi-l la Irina că-i frumoasă ca viaţa, gustaţi-l la Irina, că-i frumoasă ca Raiul!...  

Şi dacă vă veţi duce la Restaurantul Irina de la Autogara Bacău unde-i frumoasa de fată, de dragul căreia mulţi beau acolo şi uită urâtul, nu veţi suferi că aţi cheltuit banii, câtă vreme la restaurantul Irina nu banii vă sunt prădaţi, ci durerile. Vi se iau pe loc şi când veţi aduna altele, în răstimpuri, tot pe la Irina să treceţi căci la ea durerile dispar! Vă încarcă viaţa cu altele...! Şi, la Irina, înapoi! Altceva nu-i de făcut!...( Aurel V. ZGHERAN-aurel.vzgheran@yahoo.com)  

 

Referinţă Bibliografică:
Irina Tebeică. La Hanul artiştilor / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1097, Anul IV, 01 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!