Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Vocatii > Mobil |   


Autor: George Baciu         Publicat în: Ediţia nr. 136 din 16 mai 2011        Toate Articolele Autorului

IOSIF IVANOVICI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Puţini din cei de azi ştiu faptul că cel căruia valsul „Valurile Dunării” i-a adus celebritate în toată lumea este Iosif Ivanovici, cunoscut şi ca Ion sau Ivan Ivanovici, clarinetist, dirijor şi compozitor român de muzici militare şi muzică uşoară. Valsul acesta a fost cântat pretutindeni pe glob şi a fost publicat de peste patruzeci de edituri, între care: Doblinger, Schott, Bosworth, Ricordi, National Music şi altele. Această „minune” nu s-a mai întâmplat cu niciun alt compozitor român, indiferent de valoarea operei, de genul ei sau de perioadă (exceptând prezentul). 
  
Ivanovici s-a născut la Alba Iulia în anul 1844 (1845?) unde a trăit până în anul 1858, urmând şcoala primară şi gimnazială. În copilărie, a primit în dar un flaut pe care a învăţat să îl mânuiască de unul singur. Rămas orfan a îndurat lipsurile şi nedreapta asuprire a stăpânirii habsburgice.La vârsta de 14 ani (în anul 1858) s-a înrolat în armată, copil de trupă, la fanfara militară a Regimentului 6 Infanterie din Galaţi. Aici ia lecţii de clarinet sub îndrumarea lui Alois Riedl. Se dovedeşte a fi unul dintre cei mai talentaţi interpreţi din regimentul său şi este încurajat să studieze muzica la Iaşi, unde se va afla sub îndrumarea pedagogului Emil Lehr. Ulterior, va fi numit dirijor al mai multor formaţii de muzică militară. 
  
Ivanovici rămâne aproape întreaga viaţă în Galaţi, ajungând la gradul de ofiţer. Interesul pe care îl manifestă pentru muzicile militare culminează cu numirea lui în funcţia de inspector general al muzicilor militare din România, în anul 1900. 
  
Cariera desfăşurată de timpuriu în jurul ansamblurilor militare i-a sădit interesul pentru compoziţie, genul abordat pendulând între muzica uşoară (dansurile) şi scriitura în caracter marţial (piese pentru fanfară, marşuri). Este integrat generaţiei de compozitori de vals vienez, al cărei exponent de prim rang este Johann Strauss-fiul; de altfel, dicografia sa îl surprinde în această ipostază cel mai adesea, numele său fiind regăsit pe compilaţii de gen mai curând decât pe discuri proprii. 
  
Afirmarea artistică a compozitorului coincide cu deceniul 1870-1880, deceniu când s-a înfăptuit independenţa României. Activitatea sa are o semnificaţie particulară în cadrul muzicienilor legaţi de preocupări locale. Celebritatea unui George Enescu sau Dinu Lipatti de mai târziu nu era posibilă în etapa de acum un secol a realităţilor internaţionale şi a nivelului muzicii culte româneşti. De altfel, maiorul Ivanovici avea o pregătire muzicală empirică, dobândind cunoştinţele indispensabile creaţiei printr-o practică îndelungată (dr. Vasile Menzel). 
  
În anul 1880, când avea vârsta de 36 ani, a apărut prin grija editorului său Constantin Ghebauer din Bucureşti, valsul care l-a făcut celebru în întreaga lume "VALURILE DUNĂRII". Succesul a fost atât de mare încât peste 60 de edituri străine s-au întrecut să-i publice acest minunat vals, încât chiar EDUARD STRAUSS l-a introdus în repertoriul Orchestrei Curţii de la Viena. Încă de atunci, revista germană "Die Musik"l-a numit pe acest talentat compozitor "Regele valsului românesc". 
  
"Valurile Dunării", căruia editorul îi adaptase un text scris de C. Sbrob, şi apoi un altul de S. Pappini, devenise la acea dată cel mai popular şi mai îndrăgit vals, care a fost cel mai des cântat în toată Europa, iar în scurt timp faima lui s-a răspândit pe toate meridianele lumii până în America şi chiar în Coreea. 
  
Un alt mare succes al său a avut loc în anul 1889 la vârsta de 45 de ani, când a părticipat la un concurs internaţional pentru realizarea a unui marş de defilare în onoarea ţarului Alexandru al Rusiei, care era şi el prezent la acea expoziţie ce avea loc la Paris. Din 116 compozitori prezenţi în concurs, premiul I şi gloria de laureat i-a revenit românului Iosif Ivanovici (numele lui a fost sârbizat după moda timpului de către biserica din Vârşet şi mitropolia din Carlovitz aşa după cum multe nume bănăţene poartă frecvent terminaţia de "vici"ca numele de Popovici). 
  
A compus peste 350 de piese. Între compoziţiile sale se înscriu valsuri, nenumărate mazurci, polci, cadriluri, serenade, romanţe, piese în stil popular (de pildă, „Sârba moţilor”, care a fost creată pentru a pune în lumină originea ardelenească a compozitorului).  
  
Ivanovici se stabileşte în 1901 la Bucureşti şi moare aici un an mai târziu, la 16/28 septembrie. 
  
*** 
  
Importanţa lui constă în universalitatea bogatei sale opere care se afirmă în cea mai mare parte în forme miniaturale, proprii genului distractiv, „uşor” (...) Deşi încadrat în disciplina militară ca şef de muzică militară la Galaţi, apoi inspector al muzicilor armatei şi şef de muzică la Bucureşti, Ivanovici promova creaţia nouă autohtonă. În creaţia sa se observă tendinţa de a se inspira din evenimentele din jur, de aniversări, sărbători, călătorii, persoane preţuite. Astfel, numeroase lucrări purtau nume de femei, ca Diana, Elena, Amalia, altele: Despărţire de Focşani, Souvenir de Lacul Sărat, unele legate de aspectele vieţii din oraş, cum sunt cadrilul Excentricii, galopurile Telephone şi Trenul la infern, Poker-Polca, dar şi compoziţii cu trăsătură naţională: valsurile Dragoste Românească, Hora de la Predeal, Sârba Moţilor. Toate cântecele sale sunt deosebit de melodioase: aşa se explică circulaţia lor internaţională, iar publicul de pretutindeni a descoperit în Ivanivici o replică inedită la muzica distractivă a ultimilor decenii din secolul XIX. (dr. Vasile Menzel). 
  
__________________ 
  
Bibliografie : 
  
1. Viorel. Cosma, Maiorul I. Ivanovici. Bucureşti : Editura Militară, 1958. I 19.178. 
  
2. Brezeanu, Ioan Brezeanu, Un nume cu rezonanţă mondială. În: Dunărea de Jos, nr. 3, mai 2002, p. 11 : fotogr. P.G. III 919. 
  
3. Dr. Vasile Menzel, I. Ivanovici, un I.Strauss român, No.14 Plus Minus, Contemporary Music Journal, martie 2011, ediţie on-line. 
  
George BACIU 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
IOSIF IVANOVICI / George Baciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 136, Anul I, 16 mai 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Baciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Baciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!