Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Strofe > Introspectie > Mobil |   


Autor: Ionel Marin         Publicat în: Ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013        Toate Articolele Autorului

Ionel MARIN - DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

PE ALTARUL CLIPEI

Îmbrăcaţi cu haina clipei,
Ca umbra gândurilor în zori,
Vremea trece peste Noi,
Risipind zâmbete de ceară.
Nu putem dirija ... valurile
Peste poduri de suspine.
Tremurăm la picioarele
Nemuritoarelor anotimpuri!
Pe treptele albe ale zilei,
Valuri de dorinţe spulberă,
Măşti ce deschid răni,
Patimi în neştiute pustiuri...
În amurg şi-n toiul nopţii,
Ochii spălaţi de lacrimi,
În mute cuvinte, deschid ferestre,
Spre visele de lumină.
Două lumi diferite,
Mărgăritare de binecuvântări
Plămădesc cu braţele deschise,
Zborul printre păduri de speranţe.


LIBER ÎN POEM

Te privesc,
Îţi îmbrăţişez inima,
Dincolo de cuvinte
Rupte din taine albastre,
Aştern doruri
Peste acoperişul zilei.

Scânteia, inefabilul,
Să lumineze iubirea,
Peste anotimpuri.
Din clepsidra timpului
Să curgă mereu,
Belşug peste lume,
Măreţia gândurilor Sale.

Scriu cu aripile fiinţei
Versuri ce poate trec în ecouri vii.
Izvoare de amintiri să devină,
Ploi nestinse de iubiri.


ESENŢA LUMII

Suntem punte oscilantă
Între două lumi tumult,
Mărgăritar unic al zilelor...

Vremea în Cetate pâlpâie,
Lacrimile curg pe obraz,
Trec în râuri de tristeţi.

Otrava din interior arunc-o
La gunoi, nu peste... semeni.

Născuţi suntem pentru Viaţă!
Moartea nu va mai călători,
Prin trupul de lut ceresc
Veacurile vor trece praguri sfinte,
Nestricăcioase.

Primeşte şi trimite mereu
Făclie nestinsă de comori
Aripa unui vis de copil,
Să lumineze zborurile...


POETUL

Torent de bunătate,
Trubadur cu rană din iubire,
Poetul,
Vindecător tăcut al clipei,
Aduce dorul mai aproape.

Cu soarele în privire,
deschide ferestrele candorii,
Cu fiorii viselor, ai inimii
Topeşte gheaţa lumii.

Umbră sângerândă, freamăt,
Cascadă de taine şi mistere
Deschide porţi cereşti,
Luminând poteci către altare.

Obsedat nu de Sine,
Nici de templul timpului, ci de
Izvorul bătrân, nesfârşit...
Vibrează cu trupul anilor,
Dăruind armonie, tandreţe.

Poetul pictează pe chipuri
Aripi din cuvinte.
Poetul rămâne ecoul viu,
Umbra fascinantă a... clopotului
Şi neliniştea din cuvânt.


PASĂREA TĂCERII

Încerc cu smerenie să duc
Traista cu vise, amăgiri şi...
Cu poveri ale lumii
Prin hăţişuri nevăzute,
S-ajung la izvorul cel sfânt.

Lacrimile neuscate curăţă
Interiorul de ciulini, spală
Privirea de zgură,
Frumuseţe dând Clipei.

Acesta sunt eu o umbră vie,
Rătăcind pe alei necunoscute,
Un călător grăbit cu vise sfâşiate,
Cu răni cicatrizate de crinii verii


ÎN VALURI DE AMINTIRI

Poveri negre lovesc
Drumurile neuitate
O mână nevăzută şterge lacrimi,
Frânturi de ecouri se întrerup
Peste chipul... plutitor.

Furtuni ale dorului lovesc
Firea palidă a zilei.
Pe trepte s-aşează,
Între mine şi cer-şuvoi de cuvinte.

Cu aripi stranii zbor
Peste ţipătul munţilor,
Prin păduri albe, virgine,
Dincolo de patria zăpezilor.

Un cavaler ceresc trimite,
Prin cercuri de lumină, mesaje ...
Nestinse petale albe, luminând
Tăcute - frânturi de neuitare.

Valuri de aduceri-aminte
Se revarsă cu sărutul aspru
Al zilei încă neîncepute,
Peste norii dorului...


TĂCEREA DIN CUVINTE

În ploaia gândurilor
Păduri de cuvinte se ostenesc
Pe drumuri-ntunecate,
S-aducă vise, speranţe.

Cuvintele merg tăcute,
Spre jertfă sau la nuntă
Cu tainice şi stranii chemări.

Adevărul înalţă, curăţă,
Vindecă rănile din noapte.
Lan de vorbe, mlădiţe de vis
Urcă-n fecioare ale dorului.

Iubirea ţine cuvintele de mână,
Le îmbracă şi le zideşte,
Un templu din tainică lumină.


COMOARA DIN INIMĂ

Ţipăt de şoapte albe,
În inimi ecouri, se topesc
La flacăra dragostei.

Prin arderi de cuvinte,
Cresc muguri de lumină.
Iubirea, aluatul divin,
Renăscând eternul dor al lumii.

Nesfârşite valuri de suferinţe,
Aşezate între mine şi tine,
Deschid cărări de timp azuriu
În haina curăţiei, către
Cetatea dreptăţii sfinte.

De lucrează întru noi
Adevărul curat,
Frumuseţea inimii tale
Naşte scânteia luminii.

Domnul, Începătorul vieţii,
Trimite celor ce voiesc
Belşug de daruri în Zile,
În fiecare inimă comori...

Râuri de bucurie vor arde
Pe cărările timpului-armonia.
Cutează! Fii nemuritor!


RUGĂCIUNE

Şoapte albastre deschid
Drumuri şi cămări cu
Hrană pentru trup şi suflet.

Obosite gânduri şi dorinţe,
Ispite lacome ale desfătării,
Orbesc ochii curaţi ai nopţii.

Zilele sunt lovite de necurăţie,
Visele mor întru lenevire
Farmecul din sine şi din afară
Aleargă către lumina cea sfântă.

Roagă-te suflete, pentru tine,
Roagă-te şi pentru ceilalţi,
Cununa care nu se veştejeşte
Nu vine de la sine, fără osteneală.

La ceas târziu din noapte,
Laudă Păstorul Cel Bun,
Cere şi primeşte Cărările curate,
Ca lumina să rodească iubire.

Candela aprinsă învinge
Întunericul, alungă răni...
Strânge în cămările inimii
Darurile lui Dumnezeu, minuni
Îndreptate spre eterna suflare.


MĂRTURISIRE

Fascinantă frumuseţe,
Coboară cu focul iubirii
Peste văpăile lumii.

Miracol, Omul a fost la-nceput
Îmbrăcat cu haină de lumină,
Rătăcit, apoi, în întuneric
A pierdut haina şi a devenit
Gol şi neascultător.

Sângerează pleoapa anilor,
În valuri curg ploi de suspine,
Iar noi, noi căutăm prin anotimpuri,
Ecoul sărutului inocent.

Căutăm spaţii, decoruri cu îmbrăţişări,
Prin care lumina să poarte
Nestinse mărgăritare sufleteşti.
Drumul îngerului

Clopot de cuvinte vii răsună
Cu scânteia dorului,
Prin oglinda vremii, ecou.

Şoapte nefrânte de gheaţă,
Caută izvorul tainic,
Cu muguri de lumină.

Eterna lume-i mistuită,
De mistere nedezlegate
Revărsate în noianul iubirilor.

Îngerul îşi caută drumul,
Printre lacrimi şi comori
Pentru a găsi drumul spre neuitare.


BRAŢELE ZBORULUI

O frântură de zbor,
Tainice trepte albastre
Cu braţe frânte de dor
Pe urmele timpului, astre.

Agăţat de umerii norilor
De la fereastra cerului
În rostogolirea iubirilor
Apar privirile Lerului.

Cu bulgări de frumuseţe
Ochii din interior se luminează,
Păstorul zborului dă bineţe
Şi tot ce oferă durează.

Înfloritul Duh rodeşte
Mult aşteptata mântuire.
Înţelepciunea păşeşte
Spre eterna-i dăruire.


FERESTRE DIVINE

Sinele, zilele trec şuvoi prin
Rănile zborului, speranţă.
Îmbrăcaţi cu haina viselor
Păşim pe drumuri neîntoarse.

Cătuşe sunt patimile ascunse,
Cicatrici pe chipul anotimpurilor.
Nesmerit, chipul rodeşte
Spinii ce-nţeapă sângele.

Albastrul din inimă nu-l schimba,
În negrul rătăcitor de ecouri
Roua stelară din culorile toamnei,
Să cureţe candela vie.

De la fereastra divină a luminii
Să nemurească clopotul icoanei...
Picuri de timp şi de iubire
Să vindece neputinţele din noi.


POMUL NEMURIRII

Aluat din iubire şi lumină,
Urcăm anevoie pe treptele
Cerescului Templu.

Înveşmântaţi cu vise şi doruri,
Prin strălucirea norilor, căutăm
Nestinsa şi misterioasa Comoară.

În interiorul nostru cresc scântei,
Văpăi, daruri lumeşti şi poate...
Trepte spre izvorul nemuririi.

Pomul nemuririi, Omul, făptură
Cu trup firav şi stricăcios, priveşte
Şi se-ndreaptă cu nesocotinţă
Către lacrimile luminii.


DIN INTERIORUL SINELUI

Aleargă, aleargă... dorul,
Ziua-soarele, noaptea-stelele
Ne zâmbesc ca o minune.

Nu-i suficient timp să iubeşti,
Lumea toată s-o îndrăgeşti.
Necuprinse valuri risipesc
Trăiri, vise, împliniri şi amintiri.

Trupu-i casa sufletului,
Puntea plăpândă spre
Edenuri din alte universuri.

Şi fără bogăţii poţi avea
O lume înflorită la picioare,
Răni şi poveri vei învinge
Cu frumuseţea şi tăria inimii.

Din interiorul Sinelui curg
Tandreţea, armonia şi liniştea.
De cauţi vei găsi, de ceri vei reuşi.

De dăruieşti... vei primi
Sărutul clipei ce naşte bucuria,
Zborul nestins şi nemurirea.


CĂLĂTOR SPRE STELE

Prinţul norilor, zboară
Cu dorurile înfrunzite
În casa luminii, ecou
Tainică făclie cerească.

Candelă vie, de speranţă!

A-ndepărtat frigul clipelor
Plânsul suferinţei, vântul...
Aleargă prin divine întinderi,
Vorbeşte cu stelele, cu luna...

Coboară semne şi umbre la
Plecări şi întoarceri printre
Neuitatele anotimpuri ale iubirii.


CUVINTE ALBASTRE

De la început,
Îngeri cu aripi de lumină,
Peste valuri de lume,
Ne aduc mari speranţe,
Cuvinte, cuvinte albastre,
Ca să-nvăţăm să slujim Luminii.

Domnul ne arată Calea cea vie!

Se va naşte o nouă lume,
Nu va mai fi deznădejde, singurătate.
Dimineaţa ne vor trezi stelele,
Răutatea nu va mai fi printre Noi,
Va dispărea frica, un coşmar al veacurilor..

Călători prin timp, vom desluşi mistere,
Vântul va purta grijile...
Toţi vom fi egali, fraţi de cruce.
Fiecare casă sub boltă de lumină,
Nu va avea hotare şi va fi în legătură cu...
Izvorul nestins de iubire.
Va fi lumină şi pace, înţelegere şi iubire.

Cuvintele, şoaptele cereşti vor umbla
Nestingherite pe cărările Bucuriei.
Nu vor mai fi lacrimi, teamă, răni...
Corbii vor înghiţi ... răutatea.

Gândul nu va mai putea face rău,
Vom călători oriunde vrem, precum
Pasările cerului cu zborul lor fermecător.
Petalele inimii vor înflori prin sărut.
Omul, clipa, drumul vor sorbi lumină,
Din Lumina Cuvântului...

Cu timpul pe umerii noştri, vom
Privi prin ferestrele norilor,
Vom asculta de glasul viu şi minunat,
Al Creatorului divin.
Şoaptele albastre vor rămâne
Ca semn al nemărginitei lumini.


UMBRA MAMEI

A mai trecut un anotimp, rece şi trist,
Un nou mărţişor a revenit, fără mama ...
Dorul a rămas aprins în candela din odaie,
Nestins în inimile noastre.
Mai demult, de sărbătoarea Floriilor,
A plecat să călătorească, dincolo ...
Către binecuvântatul Altar de lumină.
Nu s-a mai întors, nu a mai revenit ...
De Paşti, nu se mai simte
Mirosul aparte de pâine pe vatră,
De cozonaci ori ... pască cu multă brânză.
Ochii sfarmă roua de lacrimi,
Bătrâne vecine
În prag de casă aşteaptă,
Din faţa corcoduşului înflorit ... şoapte dulci
În zorii albaştri, ca o jertfă sacră,
S-a oprit în faţa casei părinteşti
Umbra mamei de lumină.
De la fereastra copilăriei,
Aripi subţiri de gânduri, încărcate
Cu freamăt, ecou ...
Împrăştie raze ale nestinsei iubiri.
A lăsat deschisă uşa sufletului ...
Încă se simt paşii ei calzi,
Tăind la vie în grădină,
Cu palmele bătătorite,
Semănând, îngrijind plantele,
Feciorii şi ... florile.
Nu obosea, lucra ziua întreagă,
Nu cerea ajutor, pomană ...
Lacrima o ascundea în glasul ei, blând.
Dăruia, ştia că trebuie să dăruiască,
Să mângâie clipa şi ...
Vorbe dulci, cu rost ... semăna.
Divinul din Ea a rămas viu!
Au mai rămas urme adânci,
Vlăstare tari cu mlădiţe gingaşe ...
Treaz chipul drag al mamei, azi,
Din interior, priveşte cu speranţă
Către Crini albi ai veşniciei.


LACRIMA SINGURĂTĂŢII

În lacrima tăcerii, clipa însângerată
Deschide răni necicatrizate.
Bulgări de întuneric curg peste
Amintiri cu ramuri uscate de dor.

Neantul creşte în fiecare zi,
Învăluit în dorul unui vis neîmplinit.

Unde aş putea fugi, să mă ascund?
Poate în lacrima darurilor primite,
În clopotul rănit de cuvinte,
În norii albaştri, purtaţi de vântul albastru,
Cu zâmbetul sfinţeniei.


PE POTECILE CERULUI

Inima ar muri,
Ramuri vii ar îngheţa,
Vise s-ar spulbera,
Cerul întuneric ar aduce,
De-am uita cu toţii prima,
Întâia mare poruncă...

Dumnezeu nu are nevoie de somn,
veghează, vede şi ascultă ...
De facem voia Sa, ne primeşte
Cu bucurie sub aripile
Ocrotitoare ale Luminii.

Focul iubirii deschide
Pleoapa dorului, vraja zborului,
Pe potecile nestinsului Cer.

Pe potecile cerului Pleiade,
Constelaţii infinite ale iubirilor ...
Umbra din viitor

Cu mâinile arse de zbateri
Adorm cu rana în piept,
Dorul curge prin gând,
Cu lacrimi uscate de şoapte albastre

Noaptea, deşert al tăcerii, curge
Peste obrazul unei amintiri,
Plouă în suflet cu melancolie,
Semne fermecate apar la fereşti.

Ecouri vii în labirintul vieţii
Topesc întunecate răni,
Reînviind... sfinţenia clipelor.

Roua tăcerii, mireasmă,
Crini ai dorului răspândesc
Curcubee înflorite în simfonii.

Pe aripi de zile coboară
Din altare de lumină, victorios,
Mirele nesfârşitelor... iubiri.


FLĂMÂND DE TINE

Din cer curg picături de raze,
Cuvinte, zvon de şoapte,
Lumina vieţii şi liniştea nopţii.
Curg zile încărcate cu mărgăritare,
Candoare, uneori... tristeţe.

Flămând de Tine, Doamne,
Eterna clipă străluceşte,
Lumina iubirii Tale înfrânge
Moartea, păcatul, răutatea.

Întinde mâna Ta, mă ridică
Din furtunile încercărilor şi
Sădeşte în inima mea...iubirea.


PUNŢI DE NETIMP

Clopote din aer prevestesc
Nemărginirea divinităţii,
Treptele smereniei prin
Valuri de gânduri curăţă
Simţirea, luminează adevărul.

De cauţi cărarea vie, cu şoapte vii,
Răul se topeşte, fuge...
Preasfânta cruce luminează
Altare de lumină neîntreruptă în veac...

Nepărăsiţi la poarta clepsidrei,
Încolţesc chipuri ale dorului
Punţi de netimp înflorind
În sufletul încercat al veşniciei.


SĂRUTUL ZILEI

Suflete al meu cuprinde lumina,
Cheamă din zori armonia,
Înţelepciunea şi adevărul.

Mulţumeşte pentru sărutul
Zilei de ieri, de azi, de mâine, de...
Nu uita că nu eşti stăpân peste
Anii şi darurile primite...

Nu nesocoti căile drepte ale vieţi!

Adună rouă din cioburi de lacrimi,
Spală rănile din fiinţă şi cuvânt.
Lasă aripile să crească pe umeri,
Să-ncolţească pe tărâmul zilei,
Lumina din izvorul cel sfânt.


RECUNOŞTINŢĂ

Ochii văpăilor se rotesc
Prin arderi şi suspine,
Înfricoşaţi privim orarul ... neantului.

De sus curg în valuri subţiri
Cuvinte cu faguri de miere,
Raze de speranţă cresc peste
Potecile din anotimpuri.

Încă privesc fascinat, stelele
Cu chip de oameni, frumuseţea
Căzută din roata vieţii de lumină.

Îţi mulţumesc, Părinte, pentru
Dorul din adâncuri ce mi le-ai sădit,
Pentru miresmele ce-nfioară ...
Darul din cuvinte - înfloresc crinii
În sufletul zbuciumat de ecouri.


PATRIA DORULUI

Cascade de lacrimi nearse
Se răsfrâng cu durere,
Peste chipul trist, slăbit
Umilit al... norodului.

Cârmacii au adus jelanie,
Au rănit Inima cea mare,
Au prăbuşit pe orfani, văduve,
Pe bătrâni şi pe copii...
Ne-au aruncat la neguţători,
În apele tulburi din patru zări.

Din destine curg în valuri,
Lacrimi neosteite de speranţe.
Adevărul e chior, neputincios,
Dar până când?
Ceva se va-ntâmpla cu gloata
Înfometată şi jefuită de noii ciocoi.

Înstrăinaţi de propriile bogăţii,
Sărăciţii şi însetaţii de dreptate vor
Distruge porţile lăcomiei,
La ultimul ospăţ al fărădelegii şi
Va renaşte şansă dreaptă,
Strivind ura şi... mârşăvia.

Zborul clipelor în Cetate,
Va deveni liber şi
Sub preasfânta aripă divină,
Vom purta hainele omeniei.


CRINUL DIN CONSTELAŢIA FIINŢEI

Picături din râuri de zâmbete,
De răni şi lacrimi, curg peste
Anotimpuri, poteci neluminate.

Din Constelaţia fiinţei,
Un crin imperial s-a ridicat
Cu smerenie pe ... umerii cerului.

Gânduri luminate coboară,
Lacrimi uscate de dorul iubirii
Cresc muşcate la fereastră.

Raze din privirea lui nestinsă
Port ziua şi noaptea în gând,
Şi-n suflet, înrouat de speranţă vie.


CAUT O STEA

Dintr-o tăcere târzie am pornit
Un legământ de ascultare,
Ca un copil al Soarelui divin,
Să sparg întunericul, să luminez,
Să dărui cuvinte celeste.
Să caut candela veşniciei, steaua
Cu lumina neînvinsă de timp.
Aş vrea ca sărutul din izvorul cu mir,
Să ne binecuvânteze fiinţa,
S-aducă splendoarea şi
Împodobirea cu sfinţenie a
Sufletelor locuite de Om.


PE DRUMUL IUBIRII

Am răsărit din adâncul iubirii,
Izvorul care dă zâmbet vieţii,
Sălăşluieşte în templul primit ca dar,
Nestinsă adiere a Cuvântului.

Candela cu picături de rouă
Ne arată rostul şi... drumurile.
Multe ecouri au rămas mute!

Peste valuri de spini, curg
Clopote la margini de inimi,
Adevărul sparge neghina din
Cupele pline cu negură.

De vrem o nouă lume,
Dincolo de lacrimi şi dureri,
Cu vise ce se scaldă-n lumină
S-aducem mir şi tămâie,
Jertfă blândă de ascultare.

Umerii cerului vor coborî cu
Nori de lumină peste ramuri,
Zilele se vor îmbrăţişa prin
Mărgăritare ce vor îmblânzi
Pleoapa minunată a veşniciei.

Pe drumul iubiri, nu este rătăcire
Inocenţa şi armonia călătoresc
Cu bucuria sufletului nestricăcios.


GÂNDURI SPRE ADÂNCURI

Din adânc de gânduri rare,
Îmi arunci din ochi scântei,
Ca un fluviu, iubita mea
Pui pe jar inima şi sufletul.
Când eşti cascadă, când vulcan,
Apoi răpuşi de dor, de amor,
Ne aruncăm zburdarnici
Prin lanurile fierbinţi
Ale zilelor împletite cu dorinţi.
Mi-e foame de seninul
Din privirea ta albastră
Ce stârneşte zborul, liniştea...
La început, un vals divin
A unit un destin tulburător.
Apoi spini mari pe cărare
Pe-ndelete ne-au scăldat
În durere şi în lacrimi
Am acceptat durerea ...
Am rămas tot trei.
Vlăstarul de lumină s-a ridicat
La astrul din care a venit.
Şi se întoarce în gând, se tot întoarce,
Privind tenace înapoi, cărarea
Pe care Eternul ne-o arată.


ÎN ZIUA ACEEA DE LUMINĂ ...

Toate trec prin anotimpuri,
Toate vin şi pleacă ...
Himere, ispite şi ... comori,
Surâd ori ne întorc palme,
Ne umblă în carne şi oase.
Parcă-i un blestem prezenţa efemeră,
Vulcan din deşertăciuni.
De multe ori n-am ştiut ce să cer,
Am oferit cât am putut,
Răpus, golit de neputinţe,
N-am reuşit să urc noi trepte,
Vibrând de dor şi de speranţe,
Să cuprind în braţe Paradisul.
Un gând ameţitor cu miros de busuioc,
La început de mileniu, trece
Porţile fecioarelor cu candele înflorite,
Aşteptând pe Atotputernicul Mire
Să deschidă petrecerea luminilor vii...
Numai cei îmbrăcaţi cu smerenie
Pot intra, sunt aşteptaţi, căci
Hotarele sunt păzite de îngeri.
Din înaltul Cerului coboară,
Prin porţi divine, cete de cântăreţi,
Pe nuntaşi să-i veselească.
Ziua aceea de lumină şi bucurie
Aş vrea să nu se termine vreodată.
Spre tine, spre mine, spre voi,
Iubiţilor mei, se aduc în dar,
Nestinsele şi preasfinţitele taine ...


PE RUGUL NEMURIRII
(d-lui Cristian Petru Bălan)

Părticică din rai, picătură din neant,
Gând pribeag în aventura lui Cronos,
Mereu prin valurile încercării-pion,
Rătăcitor prin misterioase infinituri,
Căutător de leacuri salvatoare ...
Uneori arogant şi încrezut şi ...
Nerecunăscător Marelui Stăpân ...
Iartă-ne, Doamne,
Nu ne părăsi!
Ruga noastră din dragoste să renască,
Scânteia tandreţei, tăria armoniilor.
Să nu mai hoinărim orbi prin cerul lumii,
Iubirii să-i spălăm lacrimile, mlădiţele ...
Miresme să ardă-n suflet,
Prin sărut de curcubee să crească o lume nouă.
Sunt oare clopot viu pentru marile chemări?
Azi dimineaţă m-am trezit cu arginţi în păr,
Căutând lumina din vis şi din ... real.
Am rămas în alergare pe pista
Ce duce către tine, către voi, către ...


DINCOLO DE ALBASTRU
(Fam. Gheorghe A. Stroia)

Picături de curcubeu strânse sub pleoape
Cresc muguri ai luminii în izvorul de vise,
Galop prin universul fiinţei.
Gânduri învelite cu stele din cer
Aleargă plângând, aleargă peste măşti de lut.
Dincolo de rănile din Sine,
Pândeşte mitul prins de valuri,
Vâlvătăi de arderi în cascade înfloresc
Neştiute taine, miresme vii.
Ploi de lacrimi strâng în braţe, îngeri-martiri,
Din izvoare nevăzute fulgeră clipe de plumb.
Peste şoapte Cuvântul vibrează,
Lovind cu aripa, prin explozii divine
Zborul însetat de zbor şi de dor nestins ...
Semne ale stelelor din netimp, noi Galaxii,
Clatină paşii nedrepţi ai lumii, răutatea ...
Prin Tine Doamne respirăm aerul,
Coboară peste petale roşii, hrana vie,
Sub pleoape ard lumini nestinse peste,
Ochiul neadormit al Crinului ceresc.
Dincolo de albastrul viselor,
Zilele şi nopţile se logodesc cu
Trupul sfânt, înveşnicit prin iubirea Sa.
---------------------------------------------------
Ionel MARIN
Redactor şef adjunct al revistei „Armonii Culturale”
Focşani
iunie 2013

------------------------------------------------------------
În colecţia LIRIK a editurii ARMONII CULTURALE a apărut, de curând, „DINCOLO DE COLINE ALBASTRE” (versuri) a poetului focşănean IONEL MARIN. Poetul vrâncean, desprins parcă din piatra munţilor săi, deşi îşi declamă cu dârzenie crezul moral şi artistic, nu impune reguli, ci se mărgineşte cu modestie doar să le arate. El arată calea şi finalitatea ei. Preocuparea pentru revelarea adevărului său este atât de vie, încât el subordonează eticului întregul său demers poetic. Pentru el, adevărul ultim este reperul absolut. Către acest reper îşi cheamă el semenii, la lumina liturghiei cinei celei fără de taină. Aşadar, volumul de poezii ''Dincolo de coline albastre'', al poetului Ionel Marin, trebuie citit cu smerenia cititorului de psalmi, dar şi cu râvna căutătorilor de aur sau de perle, pentru că poemele îşi vor dezvălui frumuseţea şi adevărurile lor doar acelora care vor şti să caute dincolo de cuvinte, lumina fără de sfârşit a celei mai mari uimiri: conştientizarea propriei noastre fiinţe şi fiinţări, într-un Univers bulversat de trăiri, de aspiraţii spre un punct final, în veşnicie, eliberaţi definitiv de povara misterului în care ne trăim clipa cea repede trecătoare. – ILARION BOCA







 

 

Referinţă Bibliografică:
Ionel MARIN - DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) / Ionel Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 899, Anul III, 17 iunie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ionel Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ionel Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!