Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Ionel Cadar         Publicat în: Ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014        Toate Articolele Autorului

O POVESTE DE VIAŢĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
"C ând mâncam la cină alături de soţia mea în seara aceea, am luat-o de mână şi i-am spus că trebuie să o anunţ ceva. M-a ascultat cu tăcere, continuând să mănânce. Am descoperit cu stupoare că nu puteam nici măcar să deschid gura, însă am făcut un imens efort, pentru că trebuia să-i spun ce aveam în minte. I-mi doream un divorţ, aşa că i-am spus asta în mod direct, pe un ton calm. N-a părut să fie deranjată de cuvintele mele, însă m-a întrebat care era motivul. Am evitat să dau un răspuns, iar asta a mâniat-o. A aruncat tacâmurile cu care mânca şi mi-a strigat că nu sunt bărbat. In noaptea aceea, n-am vorbit unul cu celălalt. A plâns. Ştiu că voia să afle ce se întâmplase cu căsnicia noastră, însă nu i-am putut da un răspuns satisfăcător. Mă îndrăgostisem de o altă femeie, Jane, iar pe soţia mea nu o mai iubeam. Mi-era doar milă de ea. 
  
Cu un adânc sentiment de vinovăţie, am redactat o înţelegere de divorţ prin care i-am lăsat casa, maşina noastră şi 30% din compania mea. S-a uitat pentru o secundă la document, după care l-a rupt în bucăţi. Femeia alături de care îmi petrecusem zece ani din viaţă devenise o străină. Mi-a părut rău pentru timpul pe care îl pierduse şi pentru energia pe care o investise, însă nu puteam da înapoi, pentru că o iubeam pe Jane. In cele din urmă, a plâns în hohote în faţa mea, fapt la care mă aşteptasem încă de la început. Pentru mine, criza ei de plâns a fost ca o eliberare. Decizia de a divorţa, care mă obsedase timp de câteva săptămâni, a căpătat dintr-o dată un contur mult mai pronunţat. 
  
Ziua următoare, m-am întors acasă foarte târziu şi am găsit-o scriind ceva la birou. N-am mâncat cina şi m-am dus direct la culcare, pentru că eram obosit după o zi întreagă petrecută cu Jane. Când m-am trezit, ea era tot la birou, scriind. Mi-a prezentat condiţiile ei pentru acordarea divorţului: nu voia nimic de la mine, însă mi-a cerut o lună de zile înainte să divorţăm. Pe parcursul acestei luni, trebuia să ducem o viaţă cât mai normală cu putinţă. Explicaţia ei era simplă. Fiul nostru avea un examen destul de important intr-o lună şi nu voia să-i ocupe mintea cu problemele legate de căsnicia noastră eşuată. 
  
Condiţiile mi-au convenit, însă mai voia un lucru. Mi-a cerut să-mi amintesc cum am trecut-o pragul în dormitorul nostru în ziua în care ne-am căsătorit. Mi-a cerut ca pe parcursul întregii luni să o duc în braţe din dormitor până la uşa de la intrarea locuinţei. Am crezut că înebunise, însă am acceptat cerinţa ei ciudată deoarece am vrut ca ultimele noastre zile împreună să se scurgă într-un mod cât mai liniştit. 
  
I-am spus şi lui Jane despre condiţiile impuse de soţia mea. A râs în hohote şi le-a catalogat drept absurde. "Orice trucuri ar aplica, va trebui să accepte acest divorţ" a spus cu dispreţ. Nu avusesem nici un contact fizic cu soţia mea de când am anunţat-o de hotărârea mea de a divorţa, aşa că atunci când am purtat-o în braţe în prima zi ne-am comportat amândoi într-un mod stângaci. Băiatul nostru ne-a văzut şi s-a amuzat şi bucurat de gestul făcut de mine. Reacţia lui mi-a cauzat un sentiment dureros. În timp ce o purtam în braţe, a închis ochii şi mi-a spus să nu-i spun fiului de divorţul nostru iminent. Am lăsat-o din braţe în faţa uşii. S-a dus să aştepte autobuzul, iar eu m-am dus singur cu maşina la muncă. 
  
In cea de a doua zi, ne-am comportat mult mai natural. S-a sprijinit pe pieptul meu, aşa că am putut să-i miros parfumul. Mi-am dat seama că n-o mai privisem cu adevărat de foarte mult timp. Am realizat că nu mai era tânără. Pe faţa ei se putea vedea riduri fine, iar părul ei încărunţea. Căsnicia noastră îşi pusese amprenta asupra ei. Pentru câteva clipe, m-am gândit la ceea ce îi făcusem. 
  
In cea de a patra zi, Când am ridicat-o în braţe, am simţit un sentiment de apropiere între noi. Era femeia care îmi oferise zece ani din viaţa ei. In zilele a cincea şi a şasea, sentimentul de intimitate a devenit tot mai pronunţat, însă nu i-am spus lui Jane. Pe măsură ce luna a trecut, mi-a fost tot mai uşor să o port în braţe. Poate că "antrenamentul" zilnic mă făcuse mai puternic. 
  
Intr-o dimineaţă, alegea din dulap ce rochie să poarte. A oftat, spunând că toate îi erau acum mari. Am realizat dintr-o dată că slăbise foarte mult. Acesta era motivul pentru care mi-era tot mai uşor să o duc în braţe. Dintr-o dată, am realizat câtă durere şi amărăciune se adunase în inima ei şi m-am cutremurat. In mod inconştient, am întins mâna şi am atins-o pe cap. In clipa aceea, fiul meu a intrat în dormitor şi mi-a spus că era momentul să o port în braţe pe mama. Pentru el, acest gest devenise o parte importantă a vieţii sale. Soţia i-a făcut semn să se apropie de ea şi l-a luat în braţe. Nu m-am uitat, pentru că mi-a fost teamă că aş putea să renunţ la decizia luată pe ultima sută de metri. Apoi am luat-o din nou în braţe. Mi-a pus mâna pe după gât într-un mod tandru şi natural. I-am ţinut trupul strâns în braţe, ca în ziua nunţii. 
  
Era însă mult mai uşoară, iar asta m-a făcut să fiu trist. In ultima zi, am luat-o în braţe şi n-am fost în stare să fac un singur pas. Fiul nostru plecase deja la şcoală. Am ţinut-o strâns în braţe şi i-am mărturisit că n-am realizat cum ajunsesem să ne îndepărtăm unul de celălalt. Am condus maşina repede spre birou, temându-mă că orce secundă pierdută m-ar fi făcut să mă răsgândesc. M-am dus apoi la Jane, am urcat scările şi, după ce Jane a deschis uşa, i-am spus că nu mai voiam să divorţez. S-a uitat la mine uimită, după care m-a atins pe frunte. M-a întrebat dacă aveam febră. I-am spus că îmi dădusem seama că mariajul meu devenise plictisitor pentru că nu preţuiam detaliile din viaţa noastră, nu pentru că nu ne mai iubeam. Realizasem că dacă am purtat-o în braţe în ziua nunţii trebuia să o păstrez alături de mine până ce moartea ne va despărţi. Jane mi-a tras o palmă şi mi-a trântit uşa în nas. M-am suit în maşină şi, în drum spre casă, am cumpărat un buchet de flori pentru soţia mea. 
  
Am intrat în casă, am alergat pe scări la ea, însă am găsit-o fără suflare pe pat. Soţia mea se luptase cu cancerul în ultimele luni, iar eu fusesem atât de prins cu Jane încât nici măcar nu observasem asta. Ştia că urma să moară în curând şi nu a vrut să mă pună într-o lumină negativă în faţa fiului nostru. Cel puţin, în ochii lui, am fost un soţ iubitor până în ultima clipă. 
  
Micile detalii sunt cele care contează într-o relaţie. Nu vila, nu maşina sau conturile din bancă. Ele crează un mediu propice pentru fericire, însă n-o pot genera. Fiţi prietenii partenerilor voştri şi faceţi gesturi mărunte, dar frumoase, care să vă menţină apropiaţi unul de celălalt. Să aveţi căsnicii fericite dragi cititori!.  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
O POVESTE DE VIAŢĂ / Ionel Cadar : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1272, Anul IV, 25 iunie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ionel Cadar : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ionel Cadar
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!