Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Comemorari > Mobil |   



Ion Urdea, profesorul şi directorul nostru!...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Şut, gol, ghiol, doi!”, o întâmpinare graseiată ca o dojană părintească la intrarea din spate a şcolii, unde se posta întotdeauna „ochelaristul” având ascunsă la spate o nuieluşă „croită” pentru fundurile noastre şi pe care „ai noştri” de acasă o „aplicau” „sever şi metodic” la o „adică” ... El, însă, niciodată! 
  
O măscară evacuată de o voce baritonală, prelinsă printr-o percuţie sonoră care înlemnea „gaşca neascultătoare” şi făcea să tremure până şi clinchetul clopoţelului la intrarea la ore, dozată însă cu o ironie subţire pe care noi nu o pricepeam atunci şi căreia îi eram adversari înverşunaţi şi neputincioşi - echivalentă, pentru bieţii de noi, cu o apropiată furtună gata să stârnească o ploaie de lovituri ce urma să se abată asupra noastră şi pentru care ne „strângeam” scrâşnind pielea ciupinând-ne în neştire în părţile ei moi, adesea tăbăcite de dragostea părintească (unde dă mama, creşte!).  
  
Pe care el, însă, n-a atins-o niciodată!... 
  
Alături de „e-on, dua, troa, catrî!... căreia-i adăuga pe dată, pentru tâlcuire şi răspăr „Ioane, dă-i la troacă! - zice-se pentru echivalenţă prozodică, erau expresiile favorite ale dascălului de română şi franceză Ionică Urdea, cu care îşi acompania de fiecare dată „favoriţii” şi „rupătorii de ţurloaie” când aceştia erau „poftiţi” tacticos să „se lepede de miuţă”, să poftească repejor şi să se alinieze pentru intrarea la ore, iară noi - îndrăcind „rostogolirea-n recreaţii” pe patrulaterul gloduros de lângă gardul lui Popaniţa a unor ghemotoace de cârpe, vinilin, resturi de vatelină de la furnituri, învelite toate în „anvelopa” mirifică a unei „băşti cu paratrăznet” (ce se asemuia cu o râmnită „mingie cu şiret”), furată de la cine ştie ce şea de bicicletă „Tohanu”, răzimată de lucrători întârziaţi seară de seară la vreo cârciumă din sat - tot ne codeam şi vroiam să păcălim timpul ... Însă el, ne stătea pavăză ... chiulului De mici eram învăţaţi astfel, să nu pierdem decât pe mâna noastră, cu materialul nostru şi niciodată pe cel al clientului. Era cerinţa supremă a respectului de sine, onestitatea pe mâna căreia unii, zic, au pierdut mai târziu !? Azi, se pare că învăţătura se dă tot aşa, dar se aplică viceversa!... Şi, cine ştie unde vom ajunge ... Cam asta era „mica păruială” pe care şi-o permitea să ne-o tragă dascălul nostru de română şi franceză, căruia nu-i plăcea deloc fotbalul ( o pierdere de vreme!), dar care considera condiţiile minime de confort ale unui şcolar silitor obligatoriu asigurate – fie şi numai prin excluderea disconfortului fizic indus de leorcăiala trupului, zdrenţuirea şi ruperea încălţărilor, hăinuţelor şi multe altele date de alergatul extenuant de pe maidanul din curtea şcolii. Se înţelege că avea, de fiecare dată, consimţământul pe de-a-ntregul al părinţilor. Întoarcerea şcolarilor la „chin şi obidă” (a se citi lecţii!) era însoţită de o tăcere complice şi atingea vârful critic al părerilor de rău bine mimate (dar şi al păsuirii şi clemenţei adevărate) când vinovaţii îşi etalau silit, pe scena sălii de spectacol a şcolii, siluetele încovoiate de povara „dulcelor umilinţe” la care erau supuşi, în văzul celorlalţii colegi şi a întregului corp didactic ... .  
  
Ion Moiceanu, Ghică Ţigău, Nelu Cernatoni, Vasile şi Nuţă Odoleanu, Ghică Şerb, Bujor Olteanu, Sandu Moşoiu, Fane Dicu, None Nistor, Ion, Gheorghe, Dane şi Stelică Pătran, ori cei ceva mai marii – Paul Nedelcu, Ion Murăruş, Dan Popescu, Tache Ţâru, Ion Pâslă, Moise Hermeneanu, Nae Benga alcătuiau în recreaţii adevărate „echipe de şoc” care „speriau v( r)estul” , împărţiţi pe uliţe, cartiere sau clase, („Josenii cu Susenii” ulterior Lunca, erau cele mai tari prinsori!), criterii care ascuţeau orgoliile şi te făceau să simţi că trăeşti, că eşti viu şi că nici o cauză nu e pierdută dinainte de a o dovedi în luptă (indiferent de mijloc, conta scorul!) iar finalul era întotdeauna acelaşi, sfârşea în acelaşi decor şi era manevrat de acelaşi „tartor” regizor şi scenarist : scena sălii de spectacole, dascălul de română şi director totdeodată, Ionică Urdea.  
  
Peste ani, când unii dintre noi îi vom deveni colegi de cancelarie sau de profesie (care pe unde) şi-i vom reproşa colegial tendinţele de „zbir” de odinioară ne va răspunde invariabil cu aceeaşi fermitate : „Fără acele oprelişti, ce-aţi fi fost voi astăzi, măi pezevenghilor?!” Şi tot el, ne sugera un răspuns: „Cine ştie ce târâie brâie !” ...  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Ion Urdea, profesorul şi directorul nostru!... / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 195, Anul I, 14 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!