Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 596 din 18 august 2012        Toate Articolele Autorului

Ion Onuc Nemeş-Vintilă: POEME HAIKU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Articol de prof.D. Păsat 
  
Motto: Copilul: „Când zăpada se topeşte, albul unde se duce?” 
  
-Intrebare (2) din „Cuvinte în labirint”, pag. 61 de: 
  
Ion Onuc Nemeş -Vintilă: Poeme Haiku 
  
Ion Onuc Nemeş s-a născut la 12 iunie 1946 în satul Sâncraiul Almaşului, judeţul Sălaj. Intr-un interviu acordat Lilianei Moldovan la 27 februarie 2012, pentru „Aşii Români”, Onuc mărturiseşte că „ ... în satul natal (..) Astra a fost cea de a doua religie. Prin instituţiile pe care le-a creat, Astra a ridicat satul meu la statutul de sat model, ceea ce echivala cu un grad ridicat de emancipare economică, culturală şi spirituală.  
  
Aveam în sat: Casă naţională, Bibliotecă populară, Şcoală ţărănească, Monografie, Teatru popular, Cor renumit, organizaţia „Şoimii Carpaţilor” Întreaga mea copilărie s-a hrănit din poveştile legate de ceea ce a însemnat Astra pentru satul meu” 
  
In perioada 1964-1971 este student al Universităţii „Babeş-Bolyay” din Cluj-Napoca, coleg de generaţie, dar în ani diferiţi de studii, cu poeţii Ion Alexandru şi Ana Blandiana, perioadă de „dezgheţ” cultural total, când sunt scoşi de la Index scriitorii şi oamenii de cultură cenzuraţi în timpul regimului Gheorghiu-Dej. 
  
În primii ani de carieră lucrează ca redactor la „Năzuinţa”, Zalău (1970-1978), la „Tribuna Sibiului” (1980-1985) şi la „Tribuna” (1990-2004) Activează ca lector asociat la Facultatea de jurnalistică a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu (2001-2004), iar între 2004- 2011 a fost directorul Bibliotecii Astra din Sibiu. 
  
Dintre lucrările publicate amintim: „Zidind iubire, urci în icoană ”, Ed. Imago, 2003, Dialoguri cu IPS dr. Antonie Plămădeală, mitropolitul Transilvaniei; mini-albume „Tradiţii populare din judeţul Sibiu” (2000),,”Icoane din colecţia de Icoane pe sticlă din Sibiel” (2003); „Ace de urzici”; poeme haiku”, Sibiu, Ed. Imago, 2006; „Suspinul umbrei”, poeme haiku, Ed. Imago, Sibiu, 2006; volumul tematic „Constantin Noica şi Sibiul - Documente în patrimoniul Astra”, 2007; „Lacrima fadoului”, poeme haiku, Sibiu, 2008; „Cuvinte în labirint”, poeme într-un vers, Sibiu, Ed. Imago, 2009; „Nisipul umbrelor”, poeme haiku, Ed. Limes, Cluj – Napoca, 2012. In prezent, este membru în Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului, răspunzând de probleme culturale. 
  
Am amintit doar o parte din lucrările publicate de Onuc Nemeş, dar trebuie să precizăm că este un foarte cunoscut şi apreciat pictor de icoane pe sticlă, însă, ceea ce-i conturează spiritul ales de înaltă ţinută artistică, sunt poemele haiku. 
  
HAIKU, haiku-uri, s.n. – Poezie japoneză alcătuită din 17 silabe dispuse în trei grupe. (definiţie dată în Dex., la pag. 442) 
  
Haihu-ul este un gen de poezie fixă, care are, după cum se ştie, o tradiţie ilustrată în cultura japoneză. Primele forme ale unui haiku apar în secolul al XIII-lea, genul ajungând la perfecţiune în secolul al XVII-lea, prin maestrul Matsuo Basho, care elaborează un adevărat program estetic – iconic şi lingvistic – al genului. 
  
La noi, în România, există Societatea Română de Haiku, înfiinţată de Florin Vasiliu, ulterior afiliată la Asociaţia Internaţională de Haiku din Tokio. 
  
Florin Vasiliu, născut la 11 martie, 1929 în judeţul Botoşani, decedat în 2001, de profesie inginer chimist, angajat al Ministerului Apărării Naţionale, face un sejur de câteva luni, în interes de serviciu, în Japonia, care îi schimbă destinul, făcând din omul de ştiinţă un om de cultură. 
  
Fascinat de Japonia, publică mai multe cărţi de popularizare a civilizaţiei şi culturii japoneze, printre care şi „Interferenţe lirice – Constelaţia Haiku”, Ed. Dacia, 1989. 
  
In martie, 1990, Florin Vasiliu a fondat revista de interferenţe culturale româno-japoneze HAIKU, revistă care fiinţează şi azi şi din al cărui colegiu de redacţie a făcut parte şi scriitorul Marin Sorescu. Iată documentul care atestă afirmaţia de mai sus: 
  
„Societatea Română de Haiku, 12 iunie, 1992 
  
Domniei Sale Domnului  
  
Marin Sorescu 
  
Avem deosebita plăcere să vă facem cunoscut că Adunarea generală a Societăţii de Haiku din 3 februarie a.c. v-a ales membru de onoare al Societăţii. Societatea a luat fiinţă în anul 1991, în vederea continuării tradiţiei haiku din ţara noastră. Considerăm că după începutul făcut de Al. I. Stamatiad, Traian Chelariu şi Aurel Geoege Stino, această tradiţie se continuă azi datorită unui grup de poeţi din care faceţi parte şi dv. 
  
Societatea are un cerc haiku în Bucureşti, care îşi desfăşoară şedinţele lunar, pentru perioada următoare, începând cu septembrie. Ne-am bucura dacă aţi avea posibilitatea să ne onoraţi cu prezenţa dv. la cercul nostru. 
  
Cu cele mai bune gânduri, 
  
Preşedinte, Florin Vasiliu” 
  
(cf George Sorescu şi Emil Istocescu: „M.Sorescu – în scrisori şi documente inedite 
  
( vol.III), Ed. Tiparg, Piteşti, 2011, pag. 145) 
  
Florin Vasiliu a publicat singur sau în colaborare primele antologii de haiku românesc în Editura Haiku: „Umbra libelulei” (1993), „O sută de catarge”(1997), „Caligrafiile clipei” (1999), „Luna în ţăndări” (2000). 
  
Ion Onuc Nemeş debutează ca autor de poeme haiku în 2006, cu volumul „Ace de urzici” cu un Cuvânt înainte semnat de Mircea Tomuş, coperta şi ideogramele de Ikuyo Watanabe (Japonia), Ed.Imago, Sibiu, 2006. Volumul, întins pe 144 de pagini, cuprinde 119 poeme haiku dedicate „Celor ce cred în puterea de germinaţie a Cuvintelor” 
  
Un poem haiku este tipărit pe o pagină, iar „în oglindă” – pagina alăturată – este aşezată ideograma lui Ikuyo Watanabe, ideograme lingvistice japoneze traduse în limba română (De exemplu: în limba română „Scaunul gol / La marginea mării / sufletul pustiu”; ideograma în limba niponă; „mare”; în limba română; „Ochiul vânătorului / şi atătea păsări ucise! / Cuiburi goale în copaci.”, iar în traducere prin ideogramă niponă: „vânător”. 
  
Pentru a sugera frumuseţea şi inefabilul acestor poeme exemplificăm:  
  
„Chipul Tău, Doamne, / Deasupra întrebărilor / - livadă înflorită”(Ideogramă japoneză: Titlu: Dumnezeu, pag. 82); 
  
„Copacii goi, / pădurea fără cuiburi, / doar vântul - / simfonie.”(Ideograma japoneză: Titlu: Simfonie, pag. 96); 
  
„Dinspre miazănoapte, / către miazăzi / cocorii – ecoul verii” (Ideograma japoneză: Titlu: Cocorii. 
  
Iată cum este apreciată această poezie de către criticul şi istoricul literar Mircea Tomuş: 
  
„Structurată astfel, poezia picturală din această frumoasă carte numeşte şi înfăţişează elementele şi dimensiunile fundamentale ale lumii: pământul, cerul şi marea, întunericul şi lumina, aştrii tutelari: luna, soarele şi stelele; stihiile eterne: vântul, ploaia, curcubeul, apoi, păsările, peştii, spicele, arborii, iarba, omul (bărbatul şi femeia) şi celelalte. 
  
Reprezentarea este nu atât picturală, cât iconică, înţelegând prin aceasta că, sub conturul fizic, versul surprinde sufletul tainic, forma fiind nu înfăţişarea propriu-zisă, cât mai ales semnul, hieroglifa cu care alfabetul esenţial al înţelegerii profunde marchează componentele lumii; deasupra tuturor, dar şi în toate, Fiinţa Supremă. Exerciţiul de iconar al domnului Onuc Nemeş se prelungeşte şi se completează în vers, întregind un sentiment congener cu veneraţia şi rugăciunea.”(Coperta IV) 
  
Tot în 2006, la aceeaşi editură, Imag, îi apare volumul „Suspinul umbrei”, care cuprinde poeme haiku, cu un „Cuvânt înainte” de Rodica Braga, coperta şi ilustraţiile de Ştefan Orth. Volumul este dedicat „Memoriei părinţilor mei, umbra lacrimii” 
  
Pe cele 107 pagini ale volumului sunt tipărite 98 de poeme haiku, cu scrierea cursivă a poetului, ilustrate la un interval de 2-3 pagini cu desene în alb-negru realizate de Ştefan Orth, desene care sugerează - pictural – gândul poetic al poemului. 
  
De exemplu, la pagina 60 este poemul: „Dimineaţa devreme,/ pe pajişte un cal alb / paşte stele din rouă”, iar la pagina 61, în faţa poemului este desenat în alb şi negru un cal în două picioare, cu gâtul cabrat, cu coama vâlvoi, care adulmecă stelele dinprejur. 
  
Şi această grafică dă volumului valoare estetică, încântă ochiul şi sufletul cititorului. 
  
Prefaţatoarea volumului, Rodica Braga, consideră că „Haiku-urile lui Ion Onuc Nemeş vin spre noi cu acele simple haruri ale spiritului rănit şi îmbucurat în egală măsură de frumuseţe, ca şi de urâciune, de durere, ca şi de bucurie, vin să ne crească lumina interioară, deoarece vorbesc despre adevărul şi profunzimea unui om ce ştie să facă din orice, dar mai ales din nelinişte şi disperare un zâmbet”(pag.8 ). 
  
Se pare că volumul „Lacrima fadoului”, cu poeme haiku, este scris sub puternica impresie a unei călătorii în Africa, în Tunisia, ţinut exotic cu profunde rezonanţe istorice. Iată ultimul poem al volumului (pag.95): 
  
„Urnită din port / tristeţea fadoului / oceane lăcrimând” Cartagina, Tunisia, aprilie, 2007. De fapt, pe pagina de titlu scrie; „Ciclul marine, Lacrima fadoului, poeme haiku, Cuvânt înainte de Liliana Ursu, coperta şi ilustraţiile de Ştefan Orth, Editura Tribuna, Sibiu, 2008.  
  
Multe din cele 84 de poeme au primul vers astfel: „Şi marea scrie” (pag. 37); „Marea cea mare”(pag. 40); „Valuri albe” (pag. 67); „Marea răzvrătită” (pag. 71); „Vapoare grele” (pag. 86) 
  
Da!. Marea Mediterană e extraordinară! „Et in Arcadia ego!” Si eu am fost în Tunisia, dar am făcut doar fotografii. Onuc Nemeş a făcut fotografii în cuvinte! Superbe! Imaginile marine umplu sufletul gol al poetului năpădit de greul lacrimei, de durerea de a nu mai avea părinţi: 
  
„Plânsul greu al mamei / umple pământul de apă” Desenul lui Ştefan Orth acompaniază simfonia de umbre şi lumini a acestei cărţi. 
  
Cea mai recentă apariţie de poeme haiku a lui Onuc Nemeş este, în acest an, 2012, de data aceasta, cu traducerea lor în limba japoneză, limba originară a acestor sublime, esenţializate, inefabile poeme. Pagina de titlu conţine şi traducerea în limba japoneză a titlului volumului: „Nisipul umbrelor”, făcută de Maria Bozan. Traducerea poemelor în limba japoneză e făcută de Ikuyo Watanabe, fiind aşezată pe pagina alăturată, cu ideogramele specifice limbii nipone. 
  
Volumul a apărut la Editura Limes, din Cluj-Napoca, în anul 2012, şi conţine 98 de poeme. Profesorul universitar dr. Ioan Mariş, care prefaţează volumul, cu titulatura „Ideogramă şi haiku”, notează: 
  
„Trecerea de la pictură şi poezie (a poetului I.O.Nemeş, n.n.) s-a făcut firesc, spontan. Experienţa picturală l-a ajutat să înţeleagă mai bine sintaxa haiku-ului cu accentele puse pe vizual şi muzical deopotrivă ( ... ) Motivele lirice care structurează tematic morfologia haiku-urilor din volumul „Nisipul umbrelor” sunt: norii, curcubeul, fulgii de nea, pescăruşii, cerul, păsările călătoare, lebăda, ploaia, pădurea, copacii, luna, stelele, corăbiile, resentimentul morţii la plecarea celor dragi: „In casa goală / pereţii mă apasă. / Mor anii mei” 
  
Haiku-urile lui Ioan Onuc Nemeş sunt semne ale antroposului, caligrame ce interoghează natura noastră ontologică în adevărate broderii de cuvinte. ( ... ) Poetul, publicistul şi artistul iconar Ion Onuc Nemeş ( ... ) creator de haiku-uri, răspunde şi orizontului de aşteptare al unui cititor grăbit al zilelelor noastre, inducându-i o stare de linişte, de contemplaţie, de bună situare în cumpăna vremurilor” 
  
Prof.D. Păsat 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Ion Onuc Nemeş-Vintilă: POEME HAIKU / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 596, Anul II, 18 august 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!