Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Ion Nălbitoru         Publicat în: Ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014        Toate Articolele Autorului

LINIŞTE SUFLETEASCĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!


Se întunecase de-a binelea. De undeva dintr-un colţ al cimitirului, ascunsă de după nişte lilieci înfloriţi, se desprinse o umbră. Era o bătrânică gârbovită ce se mişca greoi sub povara anilor şi a amărăciunilor care apăsau mai mult pe bâta cocârjată decât pe firavele-i picioare. Se strecură ca o umbră a nopţii până la un mormânt ca nu cumva să-l deranjeze pe „domnul paznic”. Acesta ocrotit de morţii din morminte încuiase poarta uriaşă de fier a cimitirului pe la ora 19 şi se tolănise pe un mormânt neîngrijit pe care năpădiseră ierburile. Sta cu capul pe o cruce şi sforăia liniştit deranjând oarecum stafiile din cavourile vecine. Omul era conştient că morţii nu-i fac nici un rău, iar dacă vreun hoţ, colecţionar de verighete şi dinţi de aur, sărea gardul, cu siguranţă se speria aşa de tare de sforăitul său, că a doua zi îl găsea înţepenit cu vreo cruce în braţe, cu ochii holbaţi de spaimă şi părul vâlvoi de groază. Ca recompensă patronul cimitirului poate îi va da vreo primă sau… un şut în fund!
Bătrânica ajunse la mormântul căutat şi începu să plângă iar printre suspine abia şoptea:
- Cum de ne-ai părăsit, dragul nostru! Uite în ce hal am ajuns noi bătrânii. Ăştia ne mănâncă zilele şi ne amărăsc sufletele… Ehe, de ce nu ieşi tu din mormânt să dai nişte decrete la tâlharii care ne-au furat şi vândut ţara! Să le iei mamă şi cenuşa din vatră!
- Cu cine vorbeşti, bătrânico? - răsună o voce-n noapte.
- Vai de mine tovarăşul preşedinte, ce om deştept eşti dacă mă auzi de sub lespezile de piatră!
- Bătrânico, ţi-ai pierdut minţile!? Şi acum mă mai cauţi sub pământ după atâţia ani?
Băbuţa care crezuse că doar i se năzări vocea preşedintelui, deodată încremeni de spaimă, apoi îşi zise: „ Mai rău decât o duc acum nu poate să fie!”şi întoarse încetişor capul.
Alături zări un bărbat într-un costum gri cu şapca trasă pe ochi.
- Eşti chiar dumneata în carne şi oase! - exclamă uimită.
- În oase da, în carne mai puţin! - râse bărbatul.
- Să nu mă sperii mamă că sunt bătrână şi nu pot să fug.
- Dar ce vânt te aduce aici?
- Ehe, zilele grele şi amare făcute de aşa zisa democraţie. Ăştia şi-au bătut joc de noi cum au vrut… Dar de unde ai apărut?
- Din rai!... Am o permisie de câteva zile şi am venit să-mi revăd locurile natale şi să mă bucur de prosperitatea ţărişoarei mele dragi pentru care mi-am jertfit viaţa şi familia.
- A prosperat mamă, a prosperat spre coadă!
Şi aşa se aşezară la taclale până aproape către orele dimineţii.
- Gata cu taifasul! Acum eu dau o raită prin ţară prin marile centre industriale, apoi pe plaiurile mioritice să admir holdele. Ne mai auzim deseară.
- Iar eu după o noapte nedormită mă odihnesc puţin pe mormântul tău. Tu mi-ai dat serviciu să-mi cresc copiii, i-ai şcolit, le-ai dat locuinţă şi o meserie, iar mie o pensie bunicică din care mi-au tăiat nenorociţii de la putere. Actualii guvernanţi ne-au luat totul… Să te întorci mamă şi deseară că de mult, să fie vreo douăzeci de ani, n-am mai stat cu cineva la un taifas aşa de plăcut.
- Rămâi cu bine mătuşico! - o încurajă năluca şi dispăru.
Trecu ziua şi sosi seara. Mătuşa îl aştepta nerăbdătoare dar treptat-treptat se făcu târziu şi tovărăşelul nu mai apărea. Începu să plângă deznădăjduită.
- Dragă tovărăşele, m-ai părăsit şi tu sau te-au prins iarăşi neiprăviţii ăştia şi te-au împuşcat din nou.
Între timp lângă ea apare o femeie înaltă într-o pelerină neagră şi cu glugă pe cap. Sta zvealtă şi neclintită în faţa mormântului.
Bătrâna îi simţi prezenţa şi continuând să stea în genunchi în faţa crucii îi zise:
- Of, Doamne! Şi tu eşti vreo amărâtă ca mine… Ce bine că ţi-ai găsit liniştea lângă compatriotul nostru. Dacă nu te grăbeşti o să vină şi până dimineaţă vom sta la taclale împreună, apoi aproape de răsăritul soarelui îţi fac loc pe mormânt aici lângă mine, iar la iarnă o să ne încălzim una pe alta.
Cea de lângă ea nu se mişca şi nu zicea nimic. Nici răsuflarea nu i se auzea.
- Dar tare tăcută eşti draga mea… Se vede cât suferi de mult sau poate săraca de tine eşti oarbă şi surdă sau poate chiar mută… Of, câtă amărăciune… Şi eu o duc rău de tot… Of, şi tovarăşul nu mai vine. Ori i s-a întâmplat vreo nenorocire, ori ne-a părăsit din nou. Oricum alături de mormântul său mi-am găsit liniştea sufletească… Dar tu de ce nu zici nimic?... Uf, că tare singură mai sunt pe acest pământ, luam-ar moartea să mă ia!
Deodată arătarea de lângă ea întoarse capul şi cu un glas răguşit rosti:
- Nici aici n-am loc de voi?... De când cu privatizarea n-am odihnă nici zi nici noapte!... Am venit aici pentru un scurt răgaz… Tovarăşul era cumsecade. La el aveam măcar o sâmbătă liberă pe lună şi puteam să-mi fac de cap pe unde vroiau muşchii mei, prin ţinuturi sălbatice şi îndepărtate, unde nu era ţipenie de om.
- Nu te supăra dragă…
- Nu mă supăr, dar, mă rog, să nu te refuz tocmai pe tine că şi aşa eşti destul de oropsită. Haide cu mine!
Bătrânica îşi ridică privirea în noapte şi la lumina lunii văzând straniul chip al personajului de alături exclamă înţepenind:
- Tu eşti moartea!
- Grăbeşte-te! Pe urmele mele sunt DNA-ul şi mascaţii!


 

Referinţă Bibliografică:
LINIŞTE SUFLETEASCĂ / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1218, Anul IV, 02 mai 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!