Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Pamflet > Mobil |   


Autor: Ion Nălbitoru         Publicat în: Ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014        Toate Articolele Autorului

REÎNTOARCEREA LUI CEAUŞESCU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Într-una din acele zile minunate cu linişte deplină, în loc de odihnă, în loc de verdeaţă, când sufletul lui Nea Nicu zburda prin grădinile înflorite ale Raiului alături de sufleţelul Lenuţei, tovarăşul este chemat la ordin de Sfântul Petru.
- Iubiţel, nici aici n-ai scăpat de atribuţiuni. Data trecută ai ridicat iadul pe cele mai înalte culmi ale civilizaţiei drăceşti, apoi când ne-au mutat în Rai am crezut că în sfârşit o să avem parte numai de intimitate şi repaos deplin.
- Iubito, mă tem că s-a întâmplat iar vreo nenorocire pe Pământ. S-a tot dat vina pe vechile regimuri până au ajuns la Adam şi Eva.
- Dragule, urmaşii tăi la tron n-au nici un Dumnezeu!... Dar să-i lăsăm pe dânşii!... Tu ai mare trecere la Poarta Împărăţiei Cereşti! De data asta poate îmi obţi o permisie de câteva zile, că tare dor îmi este de locurile natale!
Şi sufletul lui Nea Nicu se prezentă de urgenţă la Poarta Raiului.
Sfântul Petru îl privi la început grav, dar apoi făcându-i-se milă rosti cu blândeţe:
- Nicuşoare, ai cam dat de belea! Ai o nouă reclamaţie la Stăpânul nostru...
- Sfinte, nici aici n-am liniştea cuvenită?
- Data trecută când, pentru un comportament exemplar, te-am recompensat cu o permisie de trei zile în ţărişoara ta, n-ai avut de lucru şi te-ai întors cu elita politică a României şi i-ai încredinţat lui Scaraoschi.
- Am făcut-o ca să salvez ţara de la dezastru.
- Băiatule, au tras iadul în faliment! Şeful dracilor s-a supărat aşa de rău că le-a dat un şut în fund şi i-a trimis de unde au venit!
- Vai de mine, ce dezastru a cuprins România!
- Şi dracii au părăsit acele meleaguri! E de datoria ta să descurci ce au încurcat urmaşii tăi la tron că nici diavolii nu mai pot descâlci!
- Totuşi, românii sunt un popor credincios, trimite-le, te rog, în ajutor sfinţi şi îngeri protectori care să-i salveze de urgia politicienilor demonizaţi.
- Aşa m-am gândit şi eu! Tu şi Lenuţa sunteţi sfinţi în comparaţie cu conducătorii de acolo! Ia-ţi consoarta că vă reîntrupez ca în anii tinereţii, iar peste trei zile să-mi sosiţi cu ultimele veşti de pe acel tărâm şi cu un program de reabilitare bine pus la punct.
- Oh, câtă bunăvoinţă pe Împăratul Ceresc dacă o lasă şi pe Lenuţa să-şi revadă plaiurile natale! - îşi exprimă bucuria fostul Tovarăş.
- Întotdeauna Stăpânul nostru a fost înţelegător, darnic şi blând cu noi. Dar nu vă bucuraţi prea mult că vă reîntoarceţi în patria voastră că s-ar putea să vă blestemaţi zilele... De data asta voi renaşteţi din suferinţa poporului vostru!
Şi astfel fostul cuplu prezidenţial însoţit de un înger protector coborî din grădinile Edenului pe pământul românesc.
Îngerul protector îi lăsă într-un cartier cu vile care mai de care mai somptuoase şi luxoase, cu grădini şi piscine, dar şi cu dulăi şi matahale care le păzeau porţile imense.
- Vai, Lenuţa, aşa ceva n-am văzut la noi până acum! Nu cumva îngerul păzitor a greşit planeta?
- Dragă Nicule, ăştia vorbesc româneşte!
- Ai dreptate! Sfântul Petru şi-a bătut joc de noi spunându-ne că-i dezastru în ţară!
- Iată, dragă, un cetăţean în negru prin curte. Strigă-l la poartă şi întreabă-l despre traiul compatrioţilor!
Nea Nicu se apropie de zăbrelele imenselor porţi din oţel de cea mai bună calitate: -Hei, tovarăşul!
Doi dulăi negri şi fioroşi se năpustiră la gard lătrând gros. Pe dată doi vlăjgani parcă ciopliţi în piatră se proptiră în faţa tovarăşului.
- Valea! - rosti unul dintre ei etalându-şi muşchii.
- Pretene, doresc să discut cu stăpânul casei...
- Valea!
- Măi băiatule, tu chiar nu mă recunoşti?
- Nu mă interesează cine eşti! Aici este un cartier privat! Părăsiţi strada că altfel plecaţi între patru scânduri!
- Nu ne speriem! Suntem obişnuiţi că am mai fost odată între scânduri! - exclamă Lenuţa strângându-şi bărbăţelul de braţ.
- Hai dragă să plecăm că ăştia-s nebuni, - rosti omul supărat.
- Dar cum îşi permite să înfrunte un preşedinte? - se nedumeri furioasă femeia.
- Exact aşa cum au făcut-o în 89 când ne-au împuşcat!...
Şi porniră agale la braţ pe trotuar.
- Dar au construit ăştia nu glumă! A evoluat societatea românească mai ceva ca pe vremea mea! - zise plin de satisfacţie.
Dar cum la oraşul privat nu-i băgă nimeni în seamă se îndreptară către provincie. Dacă în mediul citadin s-a pierdut din ospitalitatea neamului, în cel rural spera ca ţăranul să-şi mai păstreze din bunătatea sufletească specifică din moşi strămoşi.
Şi merseră la braţ cale lungă şi-n drumul lor întâlniră contrar aşteptărilor numai privelişti înspăimântătoare. Sate părăsite, case dărâmate, blocuri gata să se prăbuşească, familii sărace cu copii slabi şi înfometaţi, guri de canal din care ieşeau cerşetori odată cu revărsatul zorilor şi se ascundeau de golani odată cu apusul soarelui, gropi de gunoaie populate nu numai de câinii maidanezi dar şi de făpturi umane care se prelingeau printre miasmele reziduurilor ca nişte umbre ale nopţii. Nimeni nu recunoscu cuplul ex-prezidenţial căci oamenii de rând erau aşa de bătuţi de soartă că-şi târau existenţa de pe o zi pe alta, blestemându-şi viaţa mizeră pe care societatea le-o oferea. În schimb politicienii şi bogaţii chefuiau şi se veseleau fericiţi de propriile realizări pe spinarea prostimii.
Nea Nicu şi Tanti Lenuţa vizitară pe rând fostele combinate şi fabrici din care rămăseseră doar ruine asemănătoare castrelor romane părăsite şi neîngrijite.
Cutreierară apoi Bărăganul în lung şi-n lat unde ciulinii luaseră locul lanurilor de grâu şi porumb.
De supărare cuplul prezidenţial se întoarse a doua zi la Poarta Raiului. Aici îi întâmpină impunător şi cu chipul dur Sfântul Petru:
- Sunteţi învoiţi trei zile, aşa că n-aveţi voie să pătrundeţi mai devreme. Porţile Raiului au un regim special de funcţionare şi nu se deschid la cheremul oricărui muritor!- îi dojeni cu asprime sfântul. Totuşi, pe Lenuţa fiindcă-i femeie o las să intre. Tu întoarce-te şi abia mâine seară să fi prezent în faţa mea cu ultimele noutăţi!
- Să ai grijă de tine, dragul meu! - apucă să mai rostească femeia dispărându-i trupul iar sufletul pătrunse plutind spre fericirea veşnică.
Amărât şi îngândurat tovarăşul făcu cale întoarsă. În zori se trezi pe un vârf de munte pleşuv. Îşi roti privirile de jur împrejur cu milă, apoi o luă agale la vale pe o cărăruie. În zare, pe golul alpin, zări o stână părăsită. Trecu de ea şi coborând prin arşiţa soarelui spera să pătrundă în curând în pădurea deasă de brad să se răcorească şi să-şi potolească setea cu apă rece de izvor. Dar spre surprinderea sa pădurea era defrişată alan-dala. Puţin mai la vale văzu un lac şi se grăbi ca să facă o baie. Dar cu cât se apropia cu atât un miros de cianură se răspândea în jur. Se rătăci prin acea sălbăticie creată de forţa umană cu bună ştiinţă şi de durere şi jale pierdu noţiunea timpului. În cele din urmă nimeri cărarea ce duce spre Împărăţia Cerului. Ajunse la Poarta Raiului şi ruşinat de veştile pe care le aducea bătu uşor. Deodată în faţă îi apăru sobru şi neînduplecat Sfântul Petru care ca o furtună îl certă pentru comportamentul său.
- Era vorba de trei zile iar tu îndrăzneşti să-mi vi în a patra zi? Este o încălcare gravă a principiilor ce domnesc în Împărăţia noastră! Fiindcă ai întârziat nu te mai poţi întoarce în Rai!
- Cum? - tresări Nea Nicu consternat. Iar mă trimiţi în iad?
- Acolo-i prea uşoară pedeapsa! Te trimit pentru un cincinal înapoi în România! Ai poruncă de la Împăratul nostru al tuturor să-i redresezi economia, să-i plăteşti datoriile, să ridici nivelul de trai al locuitorilor şi s-o readuci pe culmile culturii şi civilizaţiei căci altfel piere sub copitele jefuitorilor!
Ca bătut de furtună şi viscol se întoarse Ceauşescu pe plaiurile natale şi se aşeză amărât şi neputincios pe un trunchi de copac răsturnat sub o salcie pletoasă din care picăturile de rouă se scurgeau ca lacrimile unei mame îndurerate de atâta chin şi jale că nu-şi poate creşte copilaşii într-un mod decent şi să le ofere o copilărie fericită. Sta şi medita ca o nălucă pe malul acelui pârâiaş care se scurgea melancolic la vale.
Între timp se apropie tiptil o vietate. Întoarse uşor capul şi zări un maidanez care se gudura la picioarele sale cu ochii plini de tristeţe.
- Ce ai păţit, dobitoc înfometat şi amărât? Şi pe tine te-a abandonat Domnul? Unde-ţi e stăpânul? - şi-l mângâie cu milă pe cap.
Câinele se apropie şi mai mult şi lăsându-se pe burtă îşi puse botul pe genunchii acelui necunoscut cerând parcă îndurare să nu-l gonească şi el. Omul nu-l alungă şi continuă să-l mângăie îndurerat de suferinţa sa. Două lacrimi se scurseră din ochii sărmanului animal, erau lacrimi de speranţă şi bucurie că în sfârşit şi-a găsit un prieten protector şi nu mai este huiduit, bătut şi alungat.
- Amândoi, fantoma unui mort şi-un câine vagabond, trebuie să redresăm România. Dar de unde să începem? Care-i capul şi care-i coada?


 
Referinţă Bibliografică:
REÎNTOARCEREA LUI CEAUŞESCU / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1196, Anul IV, 10 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!