Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Ion Ionescu Bucovu         Publicat în: Ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014        Toate Articolele Autorului

PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichităţii  

 

Poetul Ovidiu, un mare amator al artei amorului, la 18 ani era un dandi care se plimba prin Orient, vizita Sicilia, Athena şi Alexandria, admirând frumoasele vestale dar şi femeile din saloanele nobililor. După ce a călătorit pe Nil şi a rămas uimit de piramidele faraonilor, s-a întors în ţară cu o enormă bogăţie sufletească.  

Roma pe timpul lui devenise splendidă, pe Palatin se ridicase faimoasa Domus Augusta şi Templul de marmură al lui Apolo, urmat de Statuile Danaidelor. Se clădise măreţul Panteon, termele lui Agrippa, Porticul Octaviei şi frumosul teatru al lui Marcellus. El frecventa adesea bazinul de apă al luptătorilor, teatrele, circurile, dar şi localurile de noapte, reuniunile moderne, citind adesea din poezia lui erotică.  

În aceste împrejurări, probabil, s-ā îndrăgostit el de o femeie- totam cantata per urbem- adică cântată în toată Roma- ascunsă sub numele de Corina. Scria versuri pe un lectulus încărcat cu perne, seara în grădina sa, pe Via Sacra şi Via Flaminia, grădină întinsă pe câteva coline pline cu flori.  

Spuneam că a fost un dandi, prima căsătorie pentru el n-a rezistat, îi fugeau ochii după frumoasele Romei, a dat greş şi cu a doua şi cu a treia căsătorie. Dar i-a rămas fidelă fiica sa, Perilla, care sub supravegherea lui a cultivat tot artele.  

Viaţa lui a luat o întorsătură neaşteptată în anul 8, luna august, era noastră, când Împăratul August îl exilează la Tomis, cetatea mercantilă grecească de pe coasta Mării Negre, unde îşi va petrece toată viaţa.  

Născut la 20 martie 43 î.e.n. la Sulamona, într-o familie bogată, a îndrăgit încă de mic Poezia, deşi tatăl său îl întrebase : „De ce încerci o meserie nelucrativă ? Homer însuşi n-a lăsat nicio avere !” Idolii lui erau poeţii elegiaci. Ovidiu a declarat că acea care l-a inspirat întâia dată a fost o femeie „totam cantata per urbem”- cântată în toată Roma, ascunsă sub numele de Corina. August, pentru a da satisfacţie aristocraţiei tradiţionale, care cerea reînvierea vechilor virtuţi republicane, dădu o serie de legi puritane, împotriva luxului, a adulterului, a celibatului şi chiar a sterilităţii, care produse o reacţie violentă. Între timp, Iulia, nepoata lui August, face demonstraţii de viaţă libertină. În cercul curtenilor se afla şi Ovidiu.„Ars Amatoria”, opera de dragoste a lui Ovidiu de care nimeni nu făcuse caz până acum, e declarată operă corupătoare. Pare-se că o văzuse pe Iulia fără veşminte, făcând aluzie la Acteon, care a surprins pe Diana nudă. Unii cred că se făcuse vinovat de ”lenocinium”, înlesnind pe culpabili. Atât i-a trebuit Împăratului. Pe Iulia a exilat-o, undeva, într-un loc secret, iar pe Ovidiu la Tomis. Pe la sfârşitul lui noiembrie, anul 8 e.n., după ce mai contemplă pentru ultima dată cerul cu lună şi cu stele al Capitoliului, poetul porni în îndelungatul exil cu câţiva sclavi. În decembrie poetul naviga pe Adriatica, pe Marea Ionică, cu multe peripeţii, apoi Corintul, iese prin Bosfor şi trece în Pontul Euxin, stabilindu-se la Tomis. Acum începe marea lui decepţie. Clima aici e foarte aspră, iarna un frig cumplt, vara o căldură înăbuşitoare. Pe străzi geţii bărboşi şi pletoşi, păşesc înfăşuraţi în cojoace şi iţari. Locuitorii vorbesc o gracă împestriţată cu getică şi sarmată. Peste tot vede paragină, bordeiele sunt sub pământ,rar se văd pluguri arând şi vite păscând.  

Tomitanii l-au primit cu plăcere, l-au scutit de impozite şi l-au numit poetul lor.  

„Dacă la Roma încă vreun ins mă ţine minte  

Sau numele meu singur trăieşte înainte  

Să ştie că acolo unde începe ghiaţa  

Printre barbari Ovidiu îşi iroseşte viaţa.”  

 

Operele lui în care a cântat dragostea, ,, Ars amatoria” şi ,,Ars amandi” sunt un fel de istorie spirituală a dragostei unui păgân care a văzut în femeie cel mai graţios animal.Ovidiu cunoaşte ideea divinităţii femeii şi a eternităţii dragostei. „Darul meu este de a nemuri prin cântece/ Femeile care au binemeritat : aceea pe care am ales-o devine ilustră prin arta mea /.../ Faima pe care o vor hărăzi cântecele va fi veşnică.”  

Elegiile erotice ale lui sunt întemeiate pe elementul senzual. Ovidiu nu cunoaşte castitatea. Iată o elegie : E vară. Soarele este la amiază. Poetul se întinde în pat. Ferestrele sunt pe jumătate deschise, lumina intră în odaie ca într-o pădure. Atunci Corina apare cu părul desfăşurat pe umeri şi poetul îi admiră ca un sculptor trupul gol. Alteori momentul este suav, e revărsatul zorilor, la ceasul când aerul e răcoros şi privighetoarea cântă. O altă elegie reprezintă un bilet trimis odată cu un inel. Poetul ar dori să fie inelul însuşi ca să fie dus la buze atunci când puella îşi sigilează tabletele, să alunece în sânul ei, sau să intre cu ea în baie.  

„Amores” cântă în versuri elegiace dragostea ca sentiment ideal. Este adresată Corinei, femeie iubită pe care o exaltă în versuri înălţătoare. Aceste elegii i-au făcut pe contemporani să-l numească „tenerorum lusor amorum”, adică cântăreţ al iubirilor gingaşe. „Heroides” este o colecţie de scrisori care povestesc romanul unor celebre pasiuni erotice: Hero către Leandru, Penelopa către Ulise etc. „Metamorfozele” reprezintă opera de căpătâi a poetului şi înşiră mulţimea legendelor despre transformările Universului, începând cu geneza şi până la schimbarea lui Cezar într-o stea. „Toate calităţile înăscute ale lui Ovidiu, precum şi toate câştigurile pe care le datora profesorilor săi, frecventării saloanelor şi satisfacţiile vieţii romane, se regăsesc în „Metamorfoze”. Expresia e căutată, pitorescul şi plastica sunt foarte apăsate, adesea gradate în chip fericit, mergând până la un realism brutal”( J. Bayet). „Tristele” sunt elegii în care poetul îşi deplânge amarul zilelor petrecute în exil, apăsat de singurătate, de dorul după cei lăsaţi acasă, de cerul veşnic senin al Italiei. În acestă operă este primul poet care descrie trecutul nostru, meleagurile, clima, oamenii şi pe vechii sciţi. De aceea eu consider că orice Istorie a literaturii române ar trebui să înceapă cu acest mare poet.  

Ovidiu rămâne totuşi poetul iubirii.  

El a dat lecţii contemporanilor cum să aleagă şi să cucerească o femeie, cum să păstreze iubirea şi cum să se poarte femeia cu iubitul. A fost un expert al psihologiei feminine şi un rafinat în estetica corporală şi vestimentară.  

Spicuim câteva idei din opera lui.  

Femeile trebuie duse la plimbare- zice el- la teatru, la circ, discuţiile cu ele trebuie să poarte o notă elegantă, cu cuvinte alese, să se lase sfiala rustică la oparte, iubitul să i se destăinuie, să-i admire faţa şi picioarele. Amantul trebuie să joace teatru, să plângă, să fie amabil, să-şi arate gelozia. La însuşirile fizice trebuie să se alăture şi însuşirile psihice. ,,Amorul plăcut se ademeneşte cu cuvinte dulci! Râzi când râde ea, plângi când plânge ea. Încălzeşte-i la sân mâinile îngheţate! Nu-i reproşa iubitei defectele! Află un nume măgulitor pentru fiecare defect. Nu întreba de ani, nici sub ce consul s-ā născut.”  

El dă şi sfaturi femeilor. Zice că cine refuză un cavaler va tremura babă în patul ei pustiu. ,,Şarpele îşi schimbă pielea, cerbul înnoieşte coarnele, tinereţea femeii nu mai vine înapoi.! Femeia să fie elegantă,să uzeze de toate mijloacele ei pentru ā atrage un bărbat. Femeia cu capul prelung să-şi facă pieptănătura la mijloc, cea cu capul rotund să-şi strângă pieptănătura într-un nod în creştet, lăsându-şi urechile descoperite. Ia seama la culori, negrul stă bine blondelor, albul oacheşelor, să nu-ţi miroase subsuorile sau picioarele, foloseşte dresurile cu măsură. Ascunde-ţi viţiile, piciorul urât, gâtul pătat, pieptul diform, nu deschide gura mare, râzi cu măsură, cântă şi dansează gratios”  

Naso magister erat…  

A murit în anul 17 d. Cr. la Tomis, plâns de toată lumea.  

Cea mai tristă dintre „Tristele” lui, de un umanism adânc sunt distihurile care şi le-a compus ca epitaf, la moartea lui :  

„Al gingaşelor amoruri cântăreţ, ce zace-aicea,  

sunt răpus, poetul Naso, de al meu sublim talent.  

Trecător, dacă vreodată ai iubit, cumva ferice,  

Zi lui Naso, n-ai sfială, odihnească-şi osu-n pace !”.  

 

Bibliografie :  

Călinescu- Scriitori străini, editura pentru Literatura Universală, Bucureşti,1967, pag.113-152 ;  

Mic dicţionar-Scriitori greci şi latini ;  

N. Lascu- Ovidiu, omul şi poetul, Cluj, Dacia,1971.  

 

 

Prof. ION IONESCU-BUCOVU  

Referinţă Bibliografică:
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII / Ion Ionescu Bucovu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1292, Anul IV, 15 iulie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Ionescu Bucovu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!