Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Reportaj > Mobil |   


Autor: Ion Iancu Vale         Publicat în: Ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

Ion IANCU VALE - ODĂ SFINXULUI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Poarta Bucegilor”, oraşul Buşteni, ni s-a „deschis”, în acel glacial 28 noiembrie 2013, zi în care, după cum se ştie, în fiecare an, deasupra Sfinxului românesc Soarele creează o piramidă energetică asaltată de ceaţă şi de un vânt înspicat, supărător. Deloc încântaţi, dar nu dezarmaţi, noi cei trei Profesorul, Inginerul şi Poetul am purces cu telecabina către Sfinx survolând pădurea imensă de conifere, înzăpezită, pe care o ghiceam înfrigurată şi ea.  
 
Cabina urca în zumzetul sacadat al rolelor ce o antrenau pe cablurile groase de oţel, plină de turiştii ce ne gândeam temători la ce va sa fie sus acolo pe platoul Bucegilor, când, ca la un semnal, aproape de penultimul stâlp al telefericului am intrat, parcă, într-un alt fel de spaţiu. Cerul s-a luminat brusc şi soarele a năvălit în interiorul cabinei printr-o puzderie de săgeţi calde, binefăcătoare, producând în interiorul rece, instantaneu, un murmur general de neaşteptată şi plăcută surpriză.  
 
Ieşind din staţia telecabinei, am pornit voiniceşte şi în linişte la drum, singurul zgomot care ne însoţea fiind, scârţâitul zăpezii sub bocancii noştri. Înaintam fără grabă, dar eficient, în pofida raniţelor ce le purtam în spinare.  
 
La un moment dat am zărit cuşma dacică a Sfinxului, relevându ni-se în continuare, pas cu pas, pe măsură ce înaintam, profilu-i grav şi hotărât. După ce am depăşit Babele, ne-am oprit, în sfârşit, la câţiva metri de megalitul impunător, misterios, controversat şi unic. Eram lângă Sfinx. Era cald, bine şi o pace ca de început de lume. Vântul adia, aici, blând şi soarele dogorea ca vara, scânteind feeric în zăpada ce acoperea întinsurile, munţii, văile, tronând majestuos din înaltul cerului imens transparent si albastru. Mi-am scos fularul şi căciula năpădit de senzaţii vechii, răvăşitoare - de poet, de om al muntelui şi prospector geolog adevărat, convins şi loial - senzaţii ce le credeam atrofiate de mediul nociv, otrăvitor al ,,civilizaţiei'' citadine, în care rugineam de peste două decenii, şi care mă năpădeau, iarăşi, aproape fluide.  
 
Duhul Muntelui era, din nou, cu mine şi în mine, în creierul şi în inima mea frumos, mândru, invincibil etern şi patern. Noi cei trei, veniţi din Cetatea Chindiei, am fost printre primi care am ajuns la Sfinx, dar pe măsură ce timpul trecea se adunau tot mai mulţi oameni, veniţi de cine ştie unde, bărbaţi şi femei în vârstă, tineri şi copii. Am văzut printre ei şi câţiva invalizi şi am admirat performanţa acestora de a fi ajuns in acest loc. Fiecare şi-a căutat un loc, s-a aşezat, s-a întins cu faţa in sus, ori pur şi simplu a rămas în picioare, contemplativi. Fiecare privea spre Soare, spre acelaşi Soare pe care, dincolo de Timp, îl scrutează şi Sfinxul , fără contenire. Dar, mai ales, fiecare tăcea cu gândurile cu problemele si cu dorinţele lui. Se tăcea, ca intr-un templu!  
 
Cineva spunea că „O rugăciune adâncă înseamnă o tăcere adâncă!”. La un asemenea moment eram martor acum, in acest templu natural fără coloane, ziduri ori acoperiş şi în care nimeni nu vocifera, nimeni nu perora. Şi, Doamne, câtă diferenţă intre fiestele de import, procesiunile sau demonstraţiile zgomotoase, impregnate de vulgarităţi, chiote, vaete şi lozinci ipocrite - cu care, cotidian, suntem bulversaţi din ce ce în ce mai des şi pe multiple căi - şi această odă de adulaţie, închinată cu sinceritate şi speranţă Creatorului, Soarelui şi Sfinxului...  
 
La plecare, într-un impuls de moment, am dislocat, de la baza magicului şi sfânt conglomerat, câteva, mici, fragmente de rocă... din care am dăruit şi tovarăşilor mei de drum. Un domn distins şi alb în cap, văzând acest lucru, m-a apostrofat zicându-mi cu reproş „Dacă ar face, la fel, toţi, care vin pe aici...?” Nu am făcut nici o remarcă, am bâiguit doar, vinovat, câteva cuvinte neinteligibile şi pe loc am parafrazat, în gând, o „rugă” foarte cunoscută nouă: „Sfinxule, Măria Ta/ Te rog nu te supăra/ Dacă-ţi iau o piatră, ţie/ Sacră pavază să-mi fie/ Cât trăesc, şi-n veşnicie.!” Şi sunt sigur că Măria Sa, Sfinxul, nu s-a supărat.  
 
Ion IANCU VALE  
3 ianuarie 2014  
Târgovişte  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Ion IANCU VALE - ODĂ SFINXULUI / Ion Iancu Vale : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1102, Anul IV, 06 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Iancu Vale : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Iancu Vale
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!