Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Ion I. Părăianu         Publicat în: Ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014        Toate Articolele Autorului

IEZII DE CĂPRIOARĂ - Partea a II-a
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
IEZII DE CĂPRIOARĂ – Partea a II-a 
  
Cum spuneam la începutul povestirii, întâmplarea se petrecea pe la jumătatea lunii iunie, când elevii se află deja în vacanţă. Aşa că, nepoţelele mele: Cristina şi Georgiana, deşi locu- iesc în Craiova, cartierul Catargiu, la casă, în ziua nenorocitei întâmplări, e vorba de moartea căprioarei, se aflau la mine. Erau cu părinţii. Singure nu vin şi nici nu stau la noi. Sunt adu- late, răsfăţate de mami şi tati din cale afară!  
  
Cea mare, Cristina, e mai mofturoasă. Eu fiind mai exigent, aşa cum am fost dintotdeauna ca dascăl timp de peste patruzeci şi patru de ani, nu i-am intrat în graţii. O rugam să rămână la noi, că ne era dragă, dar n-am reuşit niciodată. Eu am iubit copiii de mic. Îi luam în braţe, îi pupam... pe mulţi şi nespălaţi. 
  
Mama tot îmi spunea: 
  
- Tu n-o să ai parte de copii, că prea ţi sunt dragi! Până la urmă Dumnezeu mi-a dăruit o fată. 
  
Fata de atunci, Rela, e mami lor de acum.  
  
- Stau la voi, dacă rămâne şi mami cu tati, zicea Cristina cu ochii în lacrimi. O momeam cu 
  
de toate. Degeaba.Leşina plângând. 
  
Soţia-mi spunea: 
  
- Las-o, mă, dacă nu vrea, că te face de-i prinzi pe-ştia până la Craiova.  
  
Cealaltă fiind mică, diferenţă de nouă ani, nu prea ştia bine să aleagă. Ba mereu îmi spunea: 
  
- Tataie, eu sunt Părăianu întreagă. 
  
- Cum adică? 
  
- Aşa mi-a zis mamaia Iulica de la Craiova. Că sunt ambiţioasă, ordonată, milităroasă (eu am trecut prin Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza, fostul raion Câmpina, regiunea Ploieşti) ca matale. Şi să ştii că îmi place şi cartea! La grădiniţă sunt la grupa mare şi ştiu să scriu şi să citesc. 
  
- Bravo, dar tu rămâi acum la mine? 
  
- Eeeei, şi cu matale... Dacă rămâne şi sori meu. 
  
De data asta, când au văzut iezii de căprioară, au negociat cu mine. Că ele se duc la mamaia Iulica, pentru că ea le-a crescut şi mă scapă şi de iezi, că-i iau ele la Craiova. 
  
- Păi, sunt mici, tataie, trebuie hrăniţi cu biberonul. Le trebuie lapte... 
  
- Le cumpără mami. Eu îngrijesc fetiţa şi Cristina băiatul. 
  
- Ce vorbe sunt astea? De unde le ştii? 
  
- Ne spuse mamaia Viorela că sunt pereche: fetiţă şi băiat. Nu vezi că le puserăm fundiţe la gât? Fetiţei - fundă roşie, iar lui fundă albastră, să-i cunoaştem. Ba îi şi botezarăm. 
  
Pe fetiţă o cheamă Georgi ca pe mine, iar pe el, arătând către ied, Cristinel, de la Cristina. 
  
- Nu pot să vi-i dau, pentru că trbuie să-i declar la Poliţie..., la Ocolul silvic..., la paznicul de vânătoare... Nu-i poţi ţine în captivitate, cum credeţi voi. Trebuie declaraţi. Şi după ce se fac mari, trebuie eliberaţi, duşi în pădure, în lumea lor, unde se simt, cum vă simţiţi voi la Craio- va cu mami, cu tati şi cu mamaia Iulica. 
  
- Dacă nu ni-i dai, rămânem la voi, tot suntem în vacanţă.Ajutăm pe mamaie să mulgă capre- le şi îngrijim noi de ei, că mi-e drag de ei, că prea sunt frumoşi! 
  
- După ce-or pleca ai tăi, să nu te pui pe mârâit, că, apoi, schimb foaia... 
  
- Ce zice, mami, de foaie? 
  
- Că vă bate. 
  
- Nu ne bate, zice el aşa. Ştia că eu nu cert şi nu bat copiii. Le spusese maică-sa că niciodată n-am bătut-o. O mai certam din an în an. 
  
Iezii se cuibăriseră într-o lădiţă pe un aşternut.Viorela avea nişte biberoane luate de mult de la Daniela–veterinara. A pus lapte călduţ în sticluţe de plastic de un sfert de litru, le-a pus bi- beroanele şi a încercat să le dea să sugă. Dădeau din cap, smuceau, nu vroiau să ia biberonul în gură. Până la urmă Georgiana, să dea dovadă de curaj, încalecă pe Cristinel, îl strânge cu genunchii, îl apucă de urechi şi îndeamnă: 
  
- Hai, mamaie, acum! Nu vezi cum l-apucai? 
  
Când iedului i-a fost băgat biberonul în gură şi a simţit gustul de lapte şi flămând de cine ştie cât timp, nu s-a mai zbătut şi a început să sugă cu lăcomie de făcuse spume la gură ca nişte clăbuci de săpun. Pentru burtica lui laptele din sticluţă a fost puţin, dar nu i-au mai dat, să nu facă diaree. A urmat fetiţa la rând. La început aceleaşi mici smucituri până când i-a ve- nit laptele în gură. Mandibula îi mişca într-un ritm sacadat de doime muzicală. 
  
Rela, fiică-mea, între timp îşi făcuse bagajele. Nelu, ginerele, le cărase la maşină. Fetele o- cupate cu iezii n-au băgat de seamă şi când s-a apropiat oră plecării, Georgiana şi Cristina au întrebat dacă le-au luat şi lucrurile lor. 
  
- Păi nu ziserăţi, mă, că rămâneţi la tataie, să vă jucaţi cu iezii? le răspunde mami. 
  
- Nu. Mergem acasă la noi. 
  
De frică să nu rămână, nici nu s-au mai uitat la iezi, au fugit în maşină pe bancheta din spa-te şi n-au mai ieşit, nici la revedere să ne luăm.  
  
La poartă Rela a mai zăbovit cinci-şase minute cu maică-sa, în timp ce Nelu claxona la în- demnul fetelor, să plece mai repede. 
  
Când şi Rela şi-a pus centura de siguranţă şi maşina a început să ruleze, nepoatele ne făceau cu mâna ca semn de „La revedere!” I-am petrecut cu privirea, până au cotit la dreapta, să ia- 
  
să la şoseaua principală.  
  
Noi le-am mai dat iezilor câte o sticluţă de lapte, întregindu-le tainul. De data asta am avut o mare satisfacţie, pentru că iezii n-au mai făcut mofturi. Sugeau cu capul ridicat, cu ochii închişi, dând mărunt din codiţe ca o mulţumire de masa primită. 
  
În fiecare zi, după ce dam hrană la porc, la capre şi la câine; grăunţe la păsări, ne ocupam de Georgi şi Cristinel. Am încercat să-i dăm la capre, să sugă. N-am reuşit. Îi împungeau.  
  
După două-trei săptămâni le punem laptele într-un castron mare ca Bozan al lui Sahia. 
  
Mâncau singuri. Alături, în alt castron, le-am pus uroaie amestecate cu puţină sare. Le plă- cea şi limpăiau din ce în ce mai des. Beau şi apă. 
  
De la Craiova eram întrebaţi zilnic ce fac iezii.  
  
Când s-au întremat de-a binelea, i-am băgat în ţarcul în care ţineam noaptea iezii caprelor, să nu sugă, să le mulgem dimineaţa.  
  
În ţarc le puneam trifoi crud şi proaspăt. Înfulecau alături de ceilalţi ca de frica morţii.  
  
Se puteau hrăni singuri; puteam să-i duc în pădure, dar nu se puteau apăra de duşmani. 
  
Pe la sfârşitul lui august, cu maşina Ocolului silvic Lădeşti, însoţit de Şeful de ocol, ing. Zărnescu Ion şi Marian Nica, pădurarul de canton, am dus iezii în adâncul pădurii, unde, de mult, instinctul îi ademenea. 
  
Când Marian i-a dus în braţe, pe rând, la o distanţă de câţiva zeci de metri, iezii s-au în- tors după el şi şi-au rezemat capul de piciorul meu, frcându-şi gâtul ca o mângâiere de mulţu- mire. Trist de acestă despărţire neaşteptată, dar şi bucuros că am putut să-i aduc în lumea lor, în libertate, i-am ferit de maşină, m-am urcat lângă inginer şi am demarat. În oginda retrovi- zoare am văzut iezii alergând după noi. M-au podidit lacrimile. Până la coborâre n-am scos un cuvânt. Mă gândeam la vorbele mamei. 
  
Când am intrat pe poartă, pe un scăunel, soţia plângea cu capul plecat, cuprins între palme. M-a întrebat unde am lăsat iezii, că se duce să-i ia înapoi, că dădu telefon fetelor la Craiova şi se tăvălesc, şi plâng, de nu le mai poate opri nimeni. 
  
Am înmărmurit. Nu ştiam cum să ies din încurcătura asta. 
  
Am pus capul pe pernă, să meditez, dar am adormit. 
  
ION I. PĂRĂIANU Romaneşti, 30 iunie, 2014. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
IEZII DE CĂPRIOARĂ - Partea a II-a / Ion I. Părăianu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1277, Anul IV, 30 iunie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion I. Părăianu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!