Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Ion I. Părăianu         Publicat în: Ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014        Toate Articolele Autorului

O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI 
  
Într-o zi, pe la jumătatea lui iunie, plec cu noaptea în cap, pentru că trebuia să ajung tocmai în Hârtop, urmând să mă întâlnesc cu Marian, pădurarul de canton şi brigadierul Bencheş Ni- colae, să-mi delimiteze suprafaţa de pădure şi să marcăm câteva lemne uscate. 
  
După ce trec de ultima casă, o tai drept prin fânul până la genunchi spre Cuculie. Deşi aveam cizme, mă luase tremuratul, pentru că eram ud de rouă până la coapse. Pe cer nu se zărea nici urmă de nor. În plopişul de Su Dos fluierau nişte mierle, iar mai sus întru-un vârf de fag uscat un cuc se striga pe nume. Pe creste, către satul Păsărei, apăreau primele raze de soare. 
  
Ocolesc pe o potecă, pe la Fântâna lui Bobu, urc şi ies într-o poieniţă în Valea cu Viile. Mă opresc şi ascult dacă pe drumul forestier se aude vreo maşină. Nici un sunet. La câţiva paşi, sub o leasă de măceşi, mişcă ceva. Un fior îmi trece prin corpul inert din călcâie până în creş- tetul capului. Părea a fi o trupină putredă, dar ce; trupina poate mişca? 
  
Mă apropiam cu sfială, călcând ca un motan care vrea să prindă o vrabie. Soarele se ridicase peste pădure, iar o boare de vânt adia uşor. Câteva fire de iarbă câinească sunt aplecate şi sub 
  
măceşi văd un cap de căprioară. Spaima a dispărut. Pun toporul jos, îngenunghez, dau iarba în care-şi găsise ascunzişul la o parte şi-i iau bine seama ca un vechi vânător ce sunt. 
  
Mă simte, mişcă picioarele din spate şi dă să ridice capul, dar nu poate. Îl iau în căuşul pal- melor şi mă uit atent în ochii ei. Auzisem că pe retină, când mor, rămâne imaginea ucigaşului. 
  
Gândeam că cineva n-a ţintit bine şi doar a rănit-o. Botul catifelat şi umed îi tremura uşor. La coada ochilor lacrimile umeziseră genele. În obraz simţeam aerul cald refulat pe nările dilatate 
  
Piciorul stâng din faţă părea un ciocâlteu de lemn uscat frânt şi aşezat lângă corp. Era fractu- rat.Se ţinea numai în piele. Celălalt nu se vedea; era sub pântec, pentru că era întinsă pe burtă. Aşa căzuse. Era pe moarte. Am întins mâna, s-o trag de sub leasă la soare. S-a încordat să se întoarcă şi a mugit stins. Pe sfârcurile ţâţelor se prelingeau picături de lapte. Din părul scămo- şat ieşeau aburi. Corpul era moale ca de moluscă. Lacrimile, acum, curgeau de-a binelea. Ge- mea greu. Mi-am dat seama că era lăuză de una- trei zile. Iezii erau prea mici s-o apeleze: „Hiii, hiii!”, iar ea nu putea să le răspundă. Să-i cheme nicidecum!  
  
Am controlat-o cu atenţie, să văd unde a fost lovită. Pielea nu era perforată de plumbi. De pi- ciorul drept, de sub pântec, era înfăşurată o sârmă ca o coardă de ţambal în nota RE.  
  
Cu siguranţă dăduse într-un laţ pus de cine ştie ce flămând, lacom de carne. 
  
În cazul de faţă avem un alt Labiş - vânătorul. Acesta, în condiţiile date, e un braconier ver- sat. Trebuie să răspundă în faţa Legii, pentru că e altă circumstanţă, o altă moarte a căprioarei.  
  
Soarele se ridicase şi încălzea binişor. Pe drumul forestier cobora o maşină. Era un ARO pe motorină după mersul motorului. Era maşina brigadierului Bencheş.  
  
Lângă leasă nu trebăluisem zece-cincisprezece minute. Am luat toporelul, l-am băgat la brâu sub curea şi mă grăbeam către Hârtop; locul nostru de întâlnire. 
  
I-am găsit. Brigadierul avea marca în mână, iar pădurarul o agendă. Am făcut cu diligenţă cele necesare. Ne-am omenit cum se cuvine şi ne-am despărţit. 
  
La întoarcere am dat pe la leasă, să văd starea în care se mai află căprioara. N-am mai găsit-o. Se târâse la o distanţă de două-trei sute de metri de o lizieră de salcâmi. Era ghemuită. Numai gâtul era întins şi ţeapăn; capul era într-o parte cu vârful limbii stâns între dinţi, iar ochii, deşi năpădiţi de muşte verzi-albăstrii şi furnici, sclipeau în soare. Primise moartea fără să vrea, săr- mana! 
  
M-am aşezat la umbră şi mă gândeam unde pot fi iezii... le-or fi foame...şi deodată îmi fulge- ră prin minte ideea: Aici, în liziera de salcâmi trebuie să fie. Presupunerea mi-o indicase că- prioara. Încercase, aşa muribundă cum era, să se târască în desişul de salcâmi, să-i alăpteze. 
  
Am pătruns cu greu printre crengile dese şi încurcate până aproape de un izvor, deasupra că- ruia era o vatră de nisip galben şi mărunt. Am stat nemişcat cu urechile ascuţite. Nimic. Am început să imit din gât cu mâinile făcute pâlnie la gură glasul căprioarei. După o pauză de câ- teva minute repet aceeaşi chemare o dată, de două ori şi iar fac pauză. De data asta am făcut o pauză mai mare.  
  
Undeva, mai sus de vatra de nisip, sub un păducel bătrân, dar stufos, se aude un scâncit slab de tot. Am crezut că mi se pare, dar nu; era aievea. Am urcat într-un suflet. Minune mare! Doi iezişori ca din pluş, puţin vărgaţi şi pătaţi din loc în loc cu petale de măr văratec, parcă, erau bot în bot, se ligeau unul pe altul şi aveau picioruşele împreunate, ca de îmbrăţişare. 
  
I-am învelit în pulovăr şi i-am dus lângă căprioară în poieniţă. Cred că le-au mirosit laptele matern, că încercau să iasă din înveliş.  
  
Cu părere de rău, am luat-o de lângă ei şi am târât-o de picioarele din urmă până la un ududoi aproape. Să n-o devoreze ciorile, coţofenele, vulpile sau câinii prea repede, am băgat-o sub mal şi am surpat pământ peste ea. Vântul din frunze de arbori intonează marşul funebru. 
  
- Rămâi în Împărăţia Naturii, veşnic să fii mângâiată şi să ai deplină linişte, că odraslele tale au ajuns pe mâini bune, i-am zis. 
  
Urc piscul, leg pulovărul cu cureaua, îl iau în braţe ca pe un prunc înfăşat şi apuc alt drum către casă.  
  
Ce bucurie pe nepoţele, când or vedea ce le aduce tataie! Sunt sigur că de azi o vor ajuta pe mamaia să mulgă caprele.  
  
ION I. PĂRĂIANU 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI / Ion I. Părăianu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1273, Anul IV, 26 iunie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion I. Părăianu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!