Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Documentar > Mobil |   


Autor: Ion Cârstoiu         Publicat în: Ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014        Toate Articolele Autorului

Despre numele Petru
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Despre numele Petru Printre cei 12 ucenici ai lui Iisus s-a numărat Simon, cunoscut mai ales cu numele nou Petru, care a propovăduit noua credinţă în Antiohia, Corint, Galatea, Asia Mică, fiind martirizat la Roma în anul 64, sub împăratul Nero. Biserica catolică îl consideră primul episcop şi papă, bazându-se şi pe numele lui: ,,(Catolicii), fără măsură, înalţă pe sfântul Petru şi prea cu asupră măresc puterea lui şi osebirea de ceilalţi apostoli... ca să aibă de unde trage cu viclenie înălţarea, vâlfa şi monarhia papii cea de linişte şi de dragoste stricătoare (P. Maior, Scrieri, I, B., 1976, p. 4). Numele adevărat al apostolului Petru era Simon. Sfântul Chiril, patriarhul Alexandriei, afirmă: „Iisus nu-l lasă să se mai cheme Simon“ (apud P. Maior, op. cit., p. 6). De ce? Credem că numele Simon i-a părut Mântuitorului un nomen odiosum, deoarece îi amintea de cuvinte cu sens profund negativ ca: fenician Eşmun „zeu păgân al vindecării şi războiului“, gruzin eşmani „demon, drac“, asiatic şaman „vrăjitor, preot păgân al spiritelor rele“. Dar de ce i-a pus numele Petru? P. Maior recunoaşte că nu ştie de ce Hristos i-a schimbat numele: „nici sfinţia sa (Dumnezeu) nu ne-a descoperit pentru ce lui Petru i-au mutat numele“, adăugând că „voieşte să arate că Petru de aici înainte va să fie ucenic lui“. Alţi autori insistă asupra ideii că Simon se deosebea de ceilalţi ucenici prin pasiunea pentru elocvenţă şi acţiune, dar şi printr-o fire instabilă: porecla Kêfa (= Petros) fiind interpretată ca aluzie la lupta lăuntrică, de exemplu, în cazul celor trei lepădări de Iisus. Dar ce spune Biblia? În Evanghelia lui Ioan 1,42 e scris: ,,Şi l-a dus la Iisus. Iisus l-a privit şi i-a zis: «Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa»“. Atât. În schimb, Matei, 16, 18-18 zice: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona,... Şi eu îţi spun: Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea“. Facem precizarea că noul nume Kifa (Kêfa) în aramaică şi ebraică înseamnă „piatră“, ceea ce tradus în greceşte e redat prin Petros, iar în latină Petrus. Aşadar noul nume al lui Simon nu înseamnă altceva decât „piatră“. Logic supranumele acesta nu se potriveşte cu firea instabilă şi lupta lăuntrică concretizată în cele trei lepădări. Ne-am fi aşteptat la tăria în credinţă (tare ca piatra). În definitiv numele nu are legătură cu ce va face persoana respectivă peste mai mulţi ani. Dar Kifa (= Petrus) este un supranume, deci un fel de pseudonim, care e mai motivat decât numele, să zicem, de botez. Noi credem că lisus s-a hotărât să-i schimbe numele de Simon, părut odios, din cu totul alte motive. La popoarele semitice din antichitate numai consoanele contau. În Simon consoanele S, M, N, erau aceleaşi cu S, M, N din Eşmun, eşmani, şaman amintite. Dar în ce limbă aceste sunete însemnau „piatră“? Numai în vechea indiană ASMAN avea sensul de „cer, piatră“, când cerul era văzut ca o „boltă de piatră“ (Gh. Muşu, Din lumea tracilor, B., 1981, p. 14). Aşadar Iisus i-a schimbat numele lui Simon în „piatră“ (Kifa) pentru că doar în sanscrită consoanele s, m, n au sensul acesta, fără rezonanţă negativă. Este foarte răspândit în scrierile sfinte fenomenul amfibologiei intenţionale legat de limbajul secret al creştinilor. Lui Natanail Iisus i-a spus: „Înainte de a te chema Filip, FIIND TU SUB SMOCHIN, te-am văzut“. Ioan, care scrie aceste cuvinte, a arătat foarte clar că Mântuitorul a ştiut să se facă înţeles în cuvinte acoperite, deoarece, în siro-aramaică „smochin“ e tina, iar în aramaică thina însemna „zel, emulaţie pentru Dumnezeu“; În altă parte „luptător împotriva romanilor, zelot“ e thanono în siro-aramaică, destul de apropiat de tina „smochin“. Aşadar când i se spune lui Natanail că a fost văzut sub smochin trebuie să înţelegem „la o adunare tainică a zeloţilor“. O altă amfibologie intenţională se referă la emre'h de 'loho „Mielul lui Dumnezeu“ prin confuzia dintre imera „cuvânt“ şi immera „miel“ în siro-aramaică. Iată o altă paronomasie: „Ce-aţi venit să vedeţi în pustie? Au trestie bătută de vânt?“ Trestie e „qanio“ în aramaică şi acelaşi qanio însemna „zelos“, adică membru al sectei iudaice a zeloţilor ce luptau cu arma în mână împotriva stăpânirii romane. Aceste jocuri de cuvinte aveau ca scop să indice „într-un fel voalat şi enigmatic sectele iudaice, ale căror nume nu trebuiau pronunţate şi scrise, folosind un limbaj cifrat“ (C. Daniel, Scripta aramaică, p. 57). Într-un mod similar a procedat şi Iisus schimbând numele fiilor lui Zevedei în „fiii tunetului“ şi pe cel al lui Simon în Kifa (= Petros = Petrus) adică „piatră“. De altfel în mai multe limbi cer=piatră, ca şi asman în sanscrită: -engl. heaven „cer“~ aram. 'even „piatră“; asiro-babil. anu faţă de egipteanul „piatră“; iranic minu „cer“ şi „piatră“, breton men „piatră“; scit. abra „cer“, ţig. bar „piatră“; arab. sama „cer“ ~ ainian suma „piatră“; v. ind. kha „cer“ ~ kamy, kammo, kö, kar, kifa, kaya, toate „piatră, stâncă“ în sl., finl., magh., arm., ebr., turcă; chin. tien „cer“ ~ germ. Stein „piatră“; proto-hittit kap „cer“ ~ dialecte iranice kup „piatră“, acesta fiind cel mai apropiat de kifa cu u > i şi p > f, ca ebr. pe „gură“, arab. fam „gură“. Oare gr. lithos „piatră“ (etim. necunoscută) e legat de ciuvaş pelet „cer“'? Dar a cunoscut Iisus sanscrita? Ce a făcut mântuitorul de la 12 ani până la 30? A fost la mănăstirile din Qumran, cum susţin unii cercetători? În acele lăcaşuri sfinte Iisus a căpătat cunoştinţe temeinice şi trainice de limbi ca sanscrita, iranica, familiarizându-se şi cu tainele religiilor orientale din India şi Iranul vechi? „Se spune chiar că Iisus ar fi trăit o vreme în India“ (Marius Radu, Adevăratul chip al lui Iisus este în noi, în „Formula As“ din 27 apr. 1998, p. 11). Aşa s-ar explica faptul că religia creştină se apropie de budism, de brahmanism şi de hinduism prin misiunea mântuirii şi credinţa în trinitate (Kernbach, DMG, p. 120). Se pare că textul lui Ioan este autentic şi că adăugarea din Evanghelia lui Matei „şi pe această piatră îmi voi zidi Biserica mea“, pe care se bazează catolicismul pentru a-şi justifica pretenţia de întâietate asupra ortodoxiei, este mai târzie, poate şi ca rezultat al unei activităţi de falsificare prin crearea unui „lobby“ intelectual speculat cu abilitate în secolele următoare de adepţii mondialişti ai catolicismului. Pe englezeste Petru se zice Peter. Dar ca verb peter inseamna „a seca” (despre un râu) cu etimologie necunoscută. Propunem să ne gândim la faptul că prin evaporarea apei se văd pietrele: apa trece, pietrele rămân şi astfel ne întoarcem la sensul etimologic al lui Petru “piatra”. Şi mai ciudat peter are sensul “penis” în argoul englez, explicat cu probabilitate prin prezenţa silabei pe în peter şi penis. Să nu aibă legătură cu armeamul kar “piatra” si ţig. kar ‘penis'? Profesor, Ion Cârstoiu
Referinţă Bibliografică:
Despre numele Petru / Ion Cârstoiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1271, Anul IV, 24 iunie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Cârstoiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Cârstoiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!