Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Documentar > Mobil |   


Autor: Ion Cârstoiu         Publicat în: Ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014        Toate Articolele Autorului

Etimologia cuvantului Craciun
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Etimologia cuvântului Crăciun 
  
În decembrie 2011 am publicat un articol despre originea termenului Crăciun. Aminteam principalele ipoteze formulate şi anume: derivarea din calatio “convocarea poporului” (Papahagi, V. Pârvan, S. Puşcariu); creatio “creare” propusă de Aron şi Ovid Densuşianu, dezvoltată acad. Al. Rosetti şi Al. Graur; etimonul crastinum al marelui B.P. Hasdeu, Christi Jejunium etc. Au mai fost aduse în discuţie sl. korociun ce desemna solstiţiul de iarnă şi se referea la perioada 12 nov. – 24 dec. şi un alt cuvănt slav kraciati, “a păşi”.  
  
Autohtoniştii au propus origine dacică prin comparaţie cu alb. kerciu “lemn, ciot, buturugă”. Astăzi este acceptată ca fiind cea mai plauzibilă ipoteza ce pleacă de la creatio, însă respinsă chiar de oamenii bisericii pentru motive teologice. În 2001 am adus în discuţie termenul scit khursun “soare” reluată în lucrările următoare şi în articolul din 2011. Nu am scris niciodată că vorba dacică ar fi din limba sciţilor ci numai făceam comparaţie. Sciţii vorbeau un idiom iranic. Rude ale lui khursun sunt: pers. khor, khur, khores, sl. hor toate cu semnificaţia astru diurn. Un element ajutător în explicarea rom. Crăciun este pluralul crăci al lui cracă fără a ne referi în mod special la crăcile de vâsc. În conceptia oamenilor de acum mii de ani soarele murea în jur de 21 – 22 decembrie şi trebuia ca oamenii să facă focuri cu crăci pentru a-l ajuta să renască. Şi în ziua de azi oamenii din satele româneşti respectă obiceiul rostogolirii pe dealuri a unor roţi de foc, pregătirea colacilor ce amintesc de forma rotundă a astrului zilei, de asemenea arderea buturugii.  
  
În tradiţia creştină Crăciunul desemnează naşterea Mântuitorului Iisus la 25 decembrie. Însă istoricii religiilor arată că mai multe divinităţi dinainte de Hristos s-au născut la acea dată: Mithra, zeul persan al soarelui, Horus la egipteni, Dionisos la greci, Tamuz, Osiris etc. . Romanii aveau şi ei Sol invictus, soarele nebiruit. Toţi aveau ziua de naştere 25 decembrie. De altfel se ştie că naşterea lui Iisus nu s-a sărbătorit în primele secole ci abia în veacul al IV lea şi nu la data amintită, ci în ianuarie. La perşi, siriaci, egipteni “ credincioşii se retrăgeau în sanctuare secrete, de unde ieşeau la miezul nopţii strigând din toate puterile Fecioara a născut ! Lumina creşte ! ” şi asta se întâmpla pe 25 decembrie. Tradiţia aceasta era aşa de răspândită la păgâni încât biserica a fost nevoită să respecte aceste obiceiuri prin încreştinarea lor. Astfel J. G. Frazer vorbeşte despre sărbătoarea noastră de Crăciun ca fiind împrumutată direct de la rivala ei păgână.  
  
Crăciun era sărbătoarea naşterii soarelui la daci. În afară de comparaţia cu scitic khursun şi crăci mai adăugăm gr. kratos “forţă, putere” cu derivatul pankration “atotputernic” care iarăşi trebuie să se derive dintr un nume de soare cum ar fi actualul Akerta în limba yupik din Ciukotka şi Alaska (Extremul Orient rus, respectiv SUA), strămoşii populaţiei yupik şi ai indo- europenilor trăind împreună ori în contact acum multe mii de ani. Termenul grecesc e derivat din i-e * kret, de unde şi skr. kratu, putere, avest xratu, v. engl. hard etc. Aşadar putem presupune un i.-e. *kret/krat cu sensul soare de unde kartos, kretos în dialectele greceşti ionic, respectiv eolic. Aminteam mai sus de pankration, atotputernic care a dat numele unei lupte foarte dure, intrat şi la romani pancratium. Din acest pankration s-a putut decupa kration care seamănă destul de bine cu rom. crăciun ştiut fiind că ciu în româneşte provine din tiu, tio: fecior < fetiolus,tăciune
  
Pentru numele soarelui krat la proto-daci în afară de gr. kratos “putere, forţă” (care vine de la soare) adăugăm: sl. krat “ oară, dată”, kart “oraş” la semiţi, kurt “lup” în turcă, kart “bătrân” tot în turcă, kurt “surd“ în letonă etc. Toate aceste cuvinte oară, oraş, lup, bătrân, surd provin de la diferite denumiri ale astrului zilei (surd seamănă cu sur “soare” în v. ind., “bătrân” la Goga şi alţi poeţi: la noi bătrânul soare). Comparaţi şi chukchi, tot în Ciukotka, terki “soare” inversat iese ikret ce seamănă cu Akerta amintit tot acolo în yupik, şi cele discutate la explicaţia gr. kratos. Ca atare rom. crăciun se încadrează în următoarele coordonate: scitic iranian khursun- gr.kration, crăci, cerc, “rotund” . Facem precizarea că ungurii au vorba karacsony de la români, pe care o explică ori prin rom. crăciun ori prin sl. korociun.  
  
Dar cum se numeşte sărbătoarea naşterii Domnului în alte limbi? Englezii îi zic Christmas ori Yule, aceasta din urmă cu etim. nec., Grimm se gândea la hjul (discul solar), alţii la jehwla, incert. Noi propunem comparaţia cu jale, soare în nganasan, (Pen. Taimyr, Rusia) ce ar explica şi engl. Yule şi scand. jol, jul, joulu la finezi. Dacă vorba Crăciun e în relaţie cu cracă, crăci care ard, aici se compară cu jel “brad” în rusă, ucr. jel, jal “brad”. Cf. şi yukaghir jeloze “soare”. Bradul de Crăciun! Şi cuvântul german pentru brad e Tanne şi îl compar cu Tane, zeul soarelui în Polinezia. Să adăugăm Soci oraşul Olimpiadei, ce înseamnă brad în georgiană cf. sak “soare” în jicaque, Honduras. Francezii numesc Crăciunul Noel, care ar veni din nael iar acesta din natalis, “ naştere” cu t dispărut, dar în vital se conservă, deci alta trebuie să fie explicaţia. Corespondentul vegetative al lui cracă, brad e aici nai, nae “ramură, cracă” în sardă plus el, suf. dim. > nael. Soarele potrivit fonetic e ori nai dintr-o limbă din Asia ori naaj din idiomul wolof, Senegal cu semnificaţia astru diurn. Să se observe că soarele e diminutiv în fr. soleil, rusă solnţe, la fel şi în noel, nael. Cel mai mult deconspiră secretul etimologic limbile malay şi indoneziană. Aici Crăciun e Hari Natal, unde natal înseamnă naştere dar hari ce semnificaţie are ? . Mata Hari în indon. e soarele, ca şi hare în orokolo, Papua Noua Guinee, dar hari înseamnă în skr. “de culoarea soarelui”, sens 5 “soare”. În neneba, limbă papuaşă, hari are sensul “soare”. Ca atare Hari Natal înseamnă naşterea soarelui. Bulgarii numesc Crăciunul koleda
  
În Italia sărbătoarea naşterii Domnului se numeşte natale adică naşterea. Unii spun că se cheamă şi ceppo, dar acesta e un cadru de lemn de forma unei piramide ori a unui brad, după mine aminteşte de cep şi de ainianul chup “soare”. Germanii numesc Crăciunul Weihnachten, adică nopţi sfinte, dar sfânt e soarele şi Wei e soare în limba macushi din Brazilia. La fel cehul Vanoce ar fi din germană dar wa înseamnă astrul zilei în agni, limbă niger-congo. Ruşii au Rojdestvo “naştere”, Naşterea Domnului dar a naşte e roj- iar acelasi cuvânt înseamnă soare în kurdă. Verbul a naşte e în legătură cu astrul diurn. Cf. i-e *gnasko, de unde gr. genesis se compară cu soarele actual turcesc guneş, szul la unguri cu sol latin, tc. dogmak cu daga, soare în cercheză. Lat. nasco a pierdut pe g iniţial. Să se observe că termenul cracă fundamental în Crăciun e în legătură cu soarele, cercul, roata, cârci, cârcel, disc cum am arătat. Cracă, băţ, ramură, creangă, buştean, ard, ele sunt în relaţie cu soarele fiindcă cresc şi pentru că sunt rotunde în circumferinţă, orice cracă, buştean retezat are cercuri concentrice după care se numără anii. În toate limbile cuvintele pentru cracă, ramură derivă de la ”soare”. Căutaţi pe Google branch, Wiktionary la traduceri. Iată numai câteva exemple: surcea, surcel cf. sur “soare” (surus “par, ţaruş”), pola “ramură” în galiciană cf. Apolo, sanga în tagalog: sngi “soare” în khasi, India; gally în ungureşte cf. ghali soare în klatskanie, Oregon; sal în monguoră: ”sal” soare în gari, India; dal în turcă şi indiană faţă de hadali soare în arawak, America de Sud; branca latină de unde branch înseamna labă, în romăneşte brâncă “mână” are etim. nec., după mine e comparabilă cu maced. granka cu g/b ca în gau/bou în indiană, dacă, greacă, latină, gren e în limbi scandinave cf. grian “soare ” în celtice. Şi aşa exemple cu zecile. Să mai amintim numai rus. palka “băţ” pe care îl comparăm cu Palk, zeul soarelui în mitologia coreeană.  
  
Chiar numele lui Hristos însemna unsul, traducere a lui Mashiah, unsul lui Yahu, de unde Mesia, pe greceşte kriein “ a unge” e în relaţie cu pers. khor, kor “soare”, în lat. ungere trebuie să fie legat de Punga, soare în limba ayapathu a băştinaşilor din Australia, în sl. mazati se compară cu mze “soare” georgian. Dar oare de ce Moş Crăciun e îmbrăcat în roşu? Pentru că acest adj. în rusă krasn provine din scitic khursun “soare” cum am arătat în Originea limbajului şi etimologia? 
  
Aşadar Crăciun e sărbătoarea naşterii soarelui la daci şi alte popoare peste care s-a suprapus sărbătoarea naşterii Domnului, soarele dreptăţii. Că e aşa iată ultimele argumente. N. Iorga în traducerea în franceză a Ist. Românilor scrie despre Crăciun că e un zeu bătrân. Sf. Ciprian cartaginezul sec. III spunea că ziua în care soarele s-a născut... Hristos şi el se naşte. În 596 papa Grigore cel Mare cerea respectarea tradiţiilor popoarelor şi de a găsi cele mai bune părţi din ritualurile specifice ale sărbătorilor solstiţiului de iarnă în folosul aceleia a naşterii Domnului. Acest papă nu nega că trebuie cinstit zeul Soare ci doar că nu trebuie cinstit mai mult decât Hristos. (Sermo, XXII). 
  
Prof. Ion Cârstoiu  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Etimologia cuvantului Craciun / Ion Cârstoiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1257, Anul IV, 10 iunie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Cârstoiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Cârstoiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!