Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   


Autor: Ion Cârstoiu         Publicat în: Ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014        Toate Articolele Autorului

Simboluri si enigme crestine
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Simboluri şi enigme creştine Este îndeobşte cunoscut faptul că simbolul cel mai răspândit al creştinismului este crucea. O legendă medievală ne relatează că înaintea bătăliei de la Pons Milvius (anul 312) împăratul Constantin cel Mare a zărit pe cer o cruce luminoasă cu inscripţia In hoc signo vinces „prin acest semn vei învinge“, a pus-o pe steagul său de luptă, a biruit şi, drept mulţumire, creştinismul a căpătat statut de religie egală cu celelalte culte din Imperiul roman. Crucea a fost întrebuinţată ca simbol religios în China, In¬dia, Egipt, Africa, Australia şi pe continentul american (amănunte la V. Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, B., 1989, p. 123). Lucrurile fiind simple, nu vom insista. În schimb se ştie că în primele timpuri creştinismul, înaintea utilizării crucii, a avut alte simboluri: peşte, miel, etc. De ce primii creştini şi-au ales ca semn distinctiv peştele? Iată o întrebare la care oamenii bisericii şi învăţaţii de două milenii încoace au încercat să răspundă. S-au propus multe soluţii, din care trei sunt mai cunoscute şi originale: 1. Cea mai celebră este ipoteza potrivit căreia acest simbol este legat de numele grecesc al peştelui ikhthys, ale cărui litere reprezentau iniţialele cuvintelor frazei liturgice Iesous Khristos Theou Yios Sotir adică „Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul“. S-au găsit numeroase pietre având desenat un peşte, ceea ce însemna: „Aici a murit un creştin“, fiind vorba de „un cifru al unei societăţi secrete a cărui deconspirare putea duce la consecinţele pe care le ştim“ (Valeriu Anania, Cerurile Oltului, Rm. Vâlcea, 1990, p. 13). Ipoteza Ikhthys este semnalată în dicţionare străine tip Larousse, Hachette. Unii cercetători au remarcat că topica în presupusul Ikhthys nu este cea mai obişnuită pentru limba greacă. 2. În jurul anului 200 Tertulian formulează ideea că imaginea peştelui trebuie interpretată în legătură cu ritualul creştin al botezului în apă. 3. După o altă opinie, punctul vernal a intrat în zodia Peştilor (cca. 100 p Ch.). În ciuda acestor încercări de explicare, originea simbolului peşte constituie până azi o enigmă, ceea ce ne-a îndemnat să căutăm o tâlcuire prin fenomenul amfibologiei intenţionale des întâlnit în legătură cu istoria scrierii. Se ştie că primele semne grafice au fost imagini de¬scriptive. De exemplu, se desena un om: cap, trunchi, mâini, picioare şi se citea pe chinezeşte [jen] „om“ (astăzi s-a simplificat, rămânând numai cele două picioare). O casă poate fi înfăţişată astfel, un munte, luna, soarele, un pom, de asemenea. Dar cuvintele abstracte cum să fie redate grafic? La populaţiile orientale silabele acestora erau „scrise“ prin omofone concrete. În Mesopotamia semnul mu „nume“ reda şi orice silabă care suna tot mu. Egiptenii desenau o sapă = mr, dar şi verbul mr cu sensul de „a iubi“. Cum să scrie sumerienii noţiunea „viaţă“care pe limba lor era ti? Simplu, printr-o săgeată, căci „săgeată“ şi „viaţă“ erau omofone: ti. Cu semnul care era o ţeapă se reprezenta cuvântul sn „ţeapă, harpon“, dar şi „frate“ sn, greu de imaginat grafic la vechii egipteni. Ca să înţelegem mai bine fenomenul să presupunem că am vrea să „desenăm“ substantivul actual românesc calcar prin figura unui cal+car, deci ceva ca în genul rebusului. Şi atunci ce ascunde imaginea peştelui? Mai întâi ne-am gândit la secretul primilor creştini, ştiind că acest animal acvatic se caracterizează chiar prin tăcere (tăcut ca un peşte). Dar nu de aici trebuie pornit, ci de altundeva. Se ştie că numele întemeietorului noii religii, creştinismul, este Isus (Ioşua), cunoscut cu supranumele Hristos, ceea ce este traducerea ebraicului Maşiah „unsul lui Dumnezeu“, adică „Mântuitor“, preluat de greci şi romani şi ajuns până la noi sub forma Mesia, fără h. Aşadar Maşiah, cu h care nu se pronunţă, este termenul adevărat ebraic şi aramaic, iar Kristos e redarea în elenă, latineşte Christus. După părerea noastră, desenând un peşte, creştinii îşi declarau în mod secret apartenenţa la credinţa lui Isus Hristos = Maşia(h) = Mesia. O lumină ne-o aruncă vorba iranică masyah „peşte“, ce se pronunţă aproximativ ca maşiah „unsul lui Dumnezeu, Mesia, Mântuitor“. Pentru creştini peştele masya însemna şi se confunda cu ebraicul maşia(h), cu s = ş ca şi la rebus, sub imaginea inocentului peşte (cf. şi sansc. matsia şi chiar într-o limbă indo-europeană de la noi maşo „peşte“) fiind ascunsă aderenţa la noul cult al lui Maşia(h). Multe elemente ale creştinismului sunt datorate religiilor orientale, în primul rând iranice: magii erau preoţi ai lui Zoroastru, deci din Persia (Iran), Mesia (Hristos) este numit „lumina luminii“ ca şi Mithra, zeul iranian al Soarelui. Chiar ziua naşterii lui Isus coincide cu ziua naşterii aceluiaşi Mithra. Mai trebuie amintită influenţa iraniană în ceea ce priveşte angeologia (învăţăturile despre îngeri) şi chiar „mântuitor“, preluată de evrei, vine tot de la iranieni. Şi Saoshyant, mântuitorul prevestit de Avesta, urma să se nască din fecioară ca şi, mai târziu, Isus Hristos. Ideea peşte = Mesia = Christos a putut fi acceptată şi pentru că unii ucenici ai lui Isus au fost pescari, plus parabola săturării unei mulţimi cu doar câţiva peşti. Un alt simbol al creştinismului primitiv a fost mielul: Isus e adesea numit mielul lui Dumnezeu. Aici s-ar putea vedea o confuzie a latinescului agnus „miel“, cu sanscr. agni „foc“ dar, mai curând tot o suprapunere a lui Maşia(h) „Mântuitor“ cu un alt cuvânt tot vechi iranian anume maişa „oaie, berbec“, având aceleaşi consoane ca şi Mesia (la semiţi numai consoanele se scriu, fără h, care nu se citea). Ca o ciudăţenie pentru limba română semnalăm că miel e derivat din latinescul agnellus, dar se apropie (întâmplător?) de vorbe din dialecte iranice, unde maişa a dat mel „oaie“ (Osnovî iranskogo iazîkoznania, pp116, 121). În încheiere o întrebare: Simbolul „peşte“ a dispărut în favoarea semnului crucii. Să aibă legătură cu scrierea hieroglifică chineză, unde peştele, numit iüi e desenat chiar ca un peşte stând în coadă, care prin simplificare, s-a confundat cu o cruce, aripile mari fiind ca şi braţul orizontal al acesteia? Aceasta este desigur o simplă sugestie cu privire la „topirea“ şi dispariţia subită a simbolului ,,peşte“ în favoarea crucii creştine atotbiruitoare. Prof. Ion Carstoiu
Referinţă Bibliografică:
Simboluri si enigme crestine / Ion Cârstoiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1242, Anul IV, 26 mai 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Cârstoiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Cârstoiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!