Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Biografii > Mobil |   


Autor: Ion C. Hiru         Publicat în: Ediţia nr. 229 din 17 august 2011        Toate Articolele Autorului

ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ION BERCA – PREOT 
  
VICTIMĂ A COMUNISMULUI 
  
În Calomfireştii Teleormanului, nu departe de Alexandria, în plină câmpie, unde iarna urlă viscolul adunând nămeţii uriaşi de zăpadă, iar vara te coci de căldura soarelui vlăscean, singura umbră a ţăranului istovit fiind căruţa sub care aşternea o velinţă pentru a-şi odihni oasele rupte de coarnele plugului sau de legarea snopilor, aici într-o zonă moromeţiană cu ţărani încovoiaţi de muncă, oameni ai pământului care se întâlneau sărbătoarea în centrul satului ca în Poiana lui Iocan, discutând ridicarea sau scăderea preţului la cereale, comentând presa comunistă, după război, făcând politică pe marginea şanţului sau bârfind cine cu cine s-a măritat, pe cine l-a prins la vecina, cine a murit sau cine trage să moară, cine s-a încăierat cu trepăduşii satului care strângeau cotele obligatorii sau pe cine a mai băgat la chiaburi, cum că i-au luat boarfele din casă lui cutare că nu a plătit impozitele la fisc; despre cartelele şi punctele cu care luau pânza America, zahăr sau ulei; aici în Calomfireştiul Teleormanului a slujit biserica şi oamenii satului un adevărat preot, un veritabil slujitor al lui Dumnezeu – preotul Ion Berca, descendent al unei familii din satul Stroieşti de lângă Târgu-Jiu, familie din care a răsărit şi academicianul Berca şi alţi intelectuali de greutate. 
  
Preotul Berca era iubit de calomfireşteni, slăvit de ţărani şi intelectuali pentru harul său, pentru frumoasele slujbe pentru frumosul său comportament, pentru că Berca era sfătuitorul, duhovnicul, sufletul nobil ce degaja înţelepciune, omenie şi dragoste. 
  
Venea din altă zonă istorică, Oltenia lui Tudor. Îmbrăcat în hainele sfinte ale preoţiei părea coborât din icoane, vocea lui de bas-bariton umplea biserica satului, ce se afla lângă gospodăria preotului. 
  
De câte ori, copil fiind, petreceam verile la Calomfireşti, mai ales la recoltatul pepenilor şi toamnele la culesul strugurilor, mi se umplea sufletul ascultând cântările preotului din camera ale cărei ferestre dădeau în curtea bisericii, de fapt grădina, pentru că era multă verdeaţă şi flori. 
  
Era stimat şi iubit de enoriaşi, iubea oamenii satului pentru care ziua şi noaptea le sta la dispoziţie – pentru că aşa învăţase la facultatea de teologie, să iubească pe Dumnezeu şi oamenii. 
  
Nici doamna preoteasă nu era altfel. La dânsa veneau fetele şi femeile satului cu diverse probleme, sfaturi mai ales legate de familie şi arta culinară pe care o cunoştea destul de bine. Era din Domneştii Muscelului, fiica comerciantului Iosif Hiru, cel care cam prin 1909-1910 a avut prima maşină din judeţul Muscel, nepoata primarului Ion Petrică, cel care a păstorit timp de 29 de ani satul de pe malul drept al râului Doamnei, sat aşezat la răscrucea drumurilor voievozilor Basarabi. 
  
Doamna preoteasă Lenuţa – era unul din cei 6 copii ai comerciantului Iosif şi al soţiei Maria – unde regele Carol I, în drumul său spre castelul de vânătoare de la Slatina, poposea în prăvălia răcoroasă şi servea dulceaţă de cireşe amare sau şerbetul strecurat în paharul brumat de răceala beciului. patru fete şi doi băieţi. Nicolae – fost şofer al casei regale, Elena – preoteasă, Aurelia – nora senatorului Moise Moisescu, Filofteia – preoteasă în Purani, Maria – căsătorită cu învăţătorul Aurel Popescu din Costeşti –Vâlsan închiaburit de comunişti şi Constantin – tatăl meu, chiabur de Domneşti. 
  
Femeie frumoasă, preoteasa Elenea Berca, atotştiutoare, respectată în Calomfireşti, model pentru preotesele din zonă. Făcea o familie minunată cu preotul. Se răsfăţau preotul zicându-i „Picule”, iar când dânsei nu-i convenea îi spunea „niciun pic”. 
  
Preotul creştea mulţi porumbei, dar nu orice guguştiuci, ci porumbei voiajori, de rasă. Cei ce nu erau de rasă, poate sute, erau pentru consum. Ce bunătate! 
  
Îmi revine în memorie o întâmplare hazlie. Cam prin '53 –'54, tata, mai ales la treierat, căci unchiul pr. Berca avea tractor şi batoză, mergea cu Pakardul la Calomfireşti. De data asta împreună cu prof. Alfons Popescu – tot teleormănean, fiu de preot, iubitor al porumbeilor. După o masă bună cu vioară şi romanţe, nea Alfons se suie în pod, la porumbei. N-a mai coborât pe scară, alunecând de la 6-7 m pe batoză şi apoi jos. Sportivul Alfons Popescu n-a avut nicio zgârietură. Mare veselie a fost în continuare, cu vin popesc, curcani, gâşte pe varză şi pui la ceaun asociaţi cu pâine în ţăst. 
  
Totul a fost frumos până-ntr-o zi. Chiar dacă preotul avusese necazuri – fiind chiabur, se scula dimineaţa, privea liber seninul cerului, îngrijea păsările, striga porumbeii, după care urmau rugile în biserica frumoasă a satului. Se ruga pentru toţi, buni sau răi, pentru sănătate şi pace. 
  
Într-una din zile – locuitorul Calomfireştiului – ţăranul Neagu, cere părintelui care era ocupat cu împărtăşania, câteva doage. Părintele, cu multă bunăvoinţă, îl roagă să se ducă singur în pătul să-şi ia ce trebuie. 
  
Neagu, nume predestinat maleficului, în legătură cu securitatea, strecoară în pătul un pistol şi gloanţe. 
  
O zi nefastă pentru preot pe care n-a putut-o uita până-n clipa morţii: un „Gaz” sovietic cu patru uşi întunecă viaţa familiei preotului. 
  
Se dau jos cinci securişti care cer permisiunea preotului să facă o perchiziţie. Punct ochit, punct lovit. Urcă în fânar, merg la un loc binecunoscut de canalii, unde descoperă pistolul. 
  
Preotul, stupefiat, surprins de cele întâmplate, s-a blocat. Şi-a dat seama ce făcuse Neagu. Liniştea familiei preotului s-a transformat în lacrimi şi tristeţe. Interogatorii, anchete, bătăi şi alte metode securiste împotriva unui om nevinovat care, nu-i mai puţin adevărat, ura sistemul comunist şi uneltele lui: ţiganii făcuţi peste noapte securişti, activişti, primari, scursura societăţii ce s-au trezit peste noapte mari „ştabi” la sate, raioane, regiuni tăiau şi spânzurau, interzicând legătura cu biserica, cu Dumnezeu, hoţi care ameninţau şi băteau pentru a scoate de la bietul român ultimul bob de porumb şi grâu, până la ultimul gram de lapte, obligându-i să cumpere pe puncte şi cartele sau cum spunea comicul Mussolini : „vaca stă cu capul în ieslea ţăranului şi cu ugerul în bidoanele Aprolaptei”. 
  
Şi iată-l arestat pe părintele Berca în temniţele comuniste. A început tragedia în familia preotului. Securitate, anchete, declaraţii, procuratură, torturi, jigniri adresate unui model de om, un adevărat slujitor al lui Dumnezeu. 
  
Un an de zile detenţie, an greu. Lucra la croitorie. Tăia mantale din care croia de pe şablon pantaloni. Mereu cu încredere în Dumnezeu, încerca să ofere colegilor de celulă înţelepciunea sa, să-i încurajeze în speranţa venirii ceasului dreptăţii. 
  
După un an de chinuri, preotul este eliberat ca nevinovat, putând să-şi reia activitatea bisericească tot la Calomfireşti. 
  
Greu a putut uita temniţa. Visele se transformau în coşmaruri. Numai Dumnezeu şi familia îl încurajau dându-i din nou veselia caracteristică. 
  
În închisoare s-a rugat Atotputernicului pentru adevăr şi lumină; s-a rugat pentru sănătate prietenilor şi duşmanilor, în primul rând, pentru sănătatea celui care îi făcuse răul. 
  
Într-o după amiază senină, asemenea sufletului preotului, cineva din familia Neagu bate la poarta duhovnicului să-l roage a împărtăşi pe cel care făcuse un mare păcat. Neagu era pe patul morţii. Se chinuia. Nu putea să-şi dea sufletul fără împărtăşanie şi iertarea preotului care se deplasase la casa muribundului. L-a recunoscut. Lacrimile se prelingeau asemenea a două robinete deschise. Roagă preotul să-l ierte cu o voce tremurândă, cu greu inteligibilă. 
  
„Dumnezeu să te ierte, Neagule, el este singurul care poate să ierte”. 
  
„Roagă-te, părinte, pentru iertarea mea”. După câteva minute de ritual, preotul pleacă, face câţiva paşi, se întoarce şi aude un oftat greu al lui Neagu. Sufletul se desprindea de trup. Murise. Dumnezeu a vrut ca la capul păcătosului, în ultima clipă a vieţii lui să fie preotul, victima lui Neagu. 
  
Acesta a fost preotul Ionel Berca, adevărat slujitor al lui Dumnezeu, victimă a nesăbuinţei comuniste.  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI / Ion C. Hiru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 229, Anul I, 17 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion C. Hiru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion C. Hiru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!