Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Studii > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

CARTEA PROFETULUI IOEL - Capitolul 3
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
VII. Ziua Domnului vine peste pământ  
 
1 Căci iată că în zilele acelea şi în vremurile acelea, când voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iuda şi ai Ierusalimului,  
Există un timp al restabilirii lui Israel, cânt tot ce a fost pierdut din cauza nelegiuirii va fi redobândit prin harul lui Dumnezeu. Nu este vorba de merite pe care Israel le-ar fi dobândit în vreun fel, ci de voinţa divină de a restaura lucrurile aşa cum au fost la început. Acelaşi principiu se extinde la scara întregii omeniri, fiindcă Edenul va şi el restabilit, fiind inclus planul restaurării lui Israel şi al Ierusalimului.  
 
2 voi strânge pe toate neamurile, şi le voi pogorî în valea lui Iosafat. Acolo, Mă voi judeca cu ele, pentru poporul Meu, pentru Israel, moştenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, împărţind între ele ţara Mea.  
Prin această strângere a neamurilor, se reliefează un conflict cosmic între Dumnezeu şi naţiunile acestei lumi, din cauza oprimării poporului Său. Asupra acestora apasă vina de a fi distrus pe Israel şi astfel de a se fi ridicat împotriva Celui Prea Înalt. Dincolo de evenimentul istoric, toţi cei care au asuprit pe poporul sfânt vor fi strânşi în „Valea Judecăţii” sau „Valea lui Iosafat” pentru a fi nimiciţi. Experienţa din timpul lui Iosafat avea să se repete. Astfel, neamurile urmau să se unească şi să vină împotriva lui Israel, dar chiar înainte de a se da lupta, Domnul avea să lupte pentru poporul Său şi să distrugă pe vrăjmaşi într-o confruntare directă între El şi aceştia din urmă.  
 
3 Au tras la sorţ pentru poporul Meu; au dat un flăcău pe o curvă, şi au vândut fata pe vin, şi l-au băut.  
Simbolul tragerii la sorţi pentru un om, exprimă asuprirea lipsită de scrupul exercitată asupra poporului lui Dumnezeu. Astfel, vrăjmaşii au făcut tot ce au dorit cu Israel, s-au bucurat de o putere deplină asupra celor ce se încredeau în Dumnezeu, adunând asupra lor o vinovăţie ce nu poate fi ştearsă. Domnul a consemnat însă până şi cel mai mic act de nedreptăţire a celor credincioşi. Secvenţa vinderii ca robi a fiilor lui Israel, schimbul de sclavi, iar ulterior cumpărarea de vin, denotă o stare de beţie spirituală, în care s-au aflat cei care au asuprit pe cei sfinţi, fără să se gândească o clipă că Domnul vede şi va interveni pentru cei nedreptăţiţi.  
 
4 Ce vreţi voi cu Mine, Tirule şi Sidonule, şi toate ţinuturile Filistenilor? Vreţi să-Mi răsplătiţi vreo faptă, sau să faceţi ceva împotriva Mea? Iute, fără zăbavă, voi întoarce faptele voastre asupra capului vostru.  
Tirul, Sidonul şi ţara filistenilor sunt ţinuturile celor care s-au îmbogăţit de pe urma cotropirii ţării sfinte şi a vinderii celor ce se încredeau în Dumnezeu. Dar Domnul promite că va întoarce asupra acestor vrăjmaşi rodul faptelor lor. Ceea ce au făcut se va întoarce asupra lor sau „după faptă şi răsplată”. Toţi cei ce au asuprit, chiar şi cu cea mai mică faptă sau cuvânt, pe poporul lui Dumnezeu vor fi nimiciţi. Păcătuind împotriva celor ce se încredeau în Dumnezeu, ei au ajuns în cele din urmă să lupte împotriva Domnului, astfel că încumetarea lor urma să le fie fatală.  
 
5 Mi-aţi luat argintul şi aurul, şi cele mai bune odoare ale Mele, şi le-aţi dus în templele voastre.  
Jefuirea lui Israel a fost de fapt îndreptată împotriva lui Dumnezeu. El se identifică pe deplin cu poporul Său, atât în vremurile bun, dar mai ales în timp de suferinţă. Ceea ce s-a comis împotriva lor, s-a făcut de fapt împotriva Sa. Asuprirea, nedreptatea, jefuirea celor credincioşi atrage după sine mânia fără milă a li Dumnezeu, o judecată nimicitoare, care va distruge pe deplin ce toţi cei răi.  
 
Pe lângă acest lucru, duşmanii au distrus Templul Domnului, ducând în ţările lor simbolurile sfinte ca ofrande zeităţilor păgâne. Acest lucru se adaugă între capetele de acuzare pe care Domnul le formulează împotriva lor. Trebuie bine înţeles, că idolatria neamurilor se constituie ca un păcat al blasfemiei împotriva lui Dumnezeu, care atrage după sine venirea mâniei Sale.  
 
6 Aţi vândut pe copiii lui Iuda şi ai Ierusalimului copiilor Grecilor, ca să-i depărtaţi din ţara lor.  
Cei credincioşi au fost izgoniţi din moştenirea Domnului şi vânduţi ca sclavi departe de ţara lor. Vinovăţia vrăjmaşilor lui Dumnezeu este deosebit de mare, fiindcă nu numai că au nedreptăţit pe poporul sfânt, dar au căutat să şi profite de pe urma lui, punând pe umerii lor jugul robiei. Astfel, ei au fost alungaţi din ţara sfântă pentru se pune mâna pe avuţiile lor. Regăsim o temă care străbate veacurile, referitor la asuprirea extremă a celor credincioşi de către cei nelegiuiţi. Totuşi, Domnul a notat toate aceste abuzuri şi acum le va aduce la judecată.  
 
7 Iată că îi scol în locul în care i-aţi vândut, şi voi întoarce fapta voastră asupra capului vostru.  
Domnul va elibera pe poporul Său din robia vrăjmaşului şi va aduce în schimb nimicirea asupra celor răi. Greşeala de bază a celor nelegiuiţi a fost că nu şi-au dat seama că ori de câte ori au lovit pe un credincios, eu au adus atingere Domnului. Dumnezeu a fost batjocorit prin defăimarea poporului Său, ceea ce se constituie ca un păcat ce nu poate fi şters din rapoartele din ceruri. Similar cazului faraonului Egiptului din timpul lui Moise, ei s-au crezut stăpâni asupra celor sfinţi, fără a vedea pe Marele Apărător. Astfel, ei au intrat în luptă directă cu Dumnezeu, sfidând eliberarea miraculoasă deschisă de Cel Atotputernic, şi de aceea au murit în mijlocul Mării Roşii.  
 
8 Voi vinde copiilor lui Iuda pe fiii şi fiicele voastre, şi ei îi vor vinde Sabeenilor, un neam depărtat; căci Domnul a vorbit.  
Vrăjmaşii vor cădea în cele din urmă în robie, pentru a fi vânduţi ca sclavi la marginile pământului. Acest principiu se regăseşte în repetate rânduri de-a lungul istoriei, dar împlinirea finală va fi când Domnul va restabili pe deplin pe poporul Său şi va distruge pentru totdeauna pe cei nelegiuiţi. Judecata divină nu face altceva decât să aplice asupra celor vinovaţi măsura faptelor lor. Este un act de dreptate deplină, fără recurs şi în care nu există nedreptate, ci „după faptă şi răsplată”.  
 
9 Vestiţi aceste lucruri printre neamuri: pregătiţi războiul! Treziţi pe viteji! Să se apropie şi să se suie, toţi oamenii de război!  
În mai multe imagini ce se succed dinamic, se enumeră etapele pregătitoare pentru începerea luptei finale dintre cei răzvrătiţi şi Dumnezeu. Există o derulare a evenimentelor ce imită într-o mare măsură pregătirea unei campanii militare. Cei nelegiuiţi vin să se lupte cu Domnul oştirilor. Pentru aceasta ei se pregătesc să atace şi să distrugă pe poporul lui Dumnezeu, lipsit de apărare şi de posibilitatea de ripostă. Înaintea lor ei văd doar o victorie uşor de obţinut, cei credincioşi neavând capacitatea militară de a li se opune. Dar ei vor avea o surpriză atunci când Îl vor întâlni pe Domnul luptând împotriva lor, în apărarea poporului Său.  
 
10 Fiarele plugurilor voastre prefaceţi-le în săbii, şi cosoarele în suliţe! Cel slab să zică: Sunt tare!  
Tot potenţialul economic, toate mijloacele sunt folosite pentru a crea arme de război împotriva poporului lui Dumnezeu. Într-un efort final, cei răzvrătiţi se pregătesc pentru bătălia decisivă a tuturor veacurilor împotriva autorităţii lui Dumnezeu. Acest principiu rău care a răscolit toată istoria acestui pământ, ajunge astfel la maturitate. Rodul său este clar: poporul lui Dumnezeu, cei credincioşi, trebuie să fie nimiciţi de pe pământ, iar amintirea lor ştearsă de sub ceruri. În acest mod, moştenirea pământului va fi sigură în mâna lor şi nimeni nu va mai aduce aminte de autoritatea divină. Aceeaşi ură care l-a determinat pe Cain să îl omoare pe Abel va fi la lucru pentru a conduce la o răzvrătire generalizată împotriva celor sfinţi.  
 
11 Grăbiţi-vă şi veniţi, toate neamurile de primprejur, şi strângeţi-vă! Acolo pogoară, Doamne, pe vitejii Tăi!  
Domnul face o „invitaţie” neamurilor pentru a-şi măsura puterile cu El. lupta va fi decisivă, finală; toată puterea omului se va opune puterii lui Dumnezeu. Pare a fi un gest lipsit de raţiune, dar să nu uităm că această stranie coaliţie vede în faţă doar poporul neajutorat al lui Dumnezeu. Astfel, ei întrezăresc o pradă uşor de prins şi nu se gândesc că se vor întâlni cu Marele Judecător.  
 
12 Să se scoale neamurile, şi să se suie în valea lui Iosafat! Căci acolo voi şedea să judec toate neamurile de primprejur.  
Înaintând pentru luptă, toată această mulţime de oameni vor avea însă o surpriză copleşitoare: pe câmpul de luptă, în locul unor persoane lipsite de apărare stă chiar Domnul, înaintea Căruia tremură cerurile şi pământul. Şocul va fi puternic, când vor înţelege că nu cu nişte oameni neajutoraţi au de-a face, ci chiar cu Cel Atotputernic. Ar dori acum să fugă, să se ascundă sub stânci sau în peşterile pământului, dar este prea târziu. Ei sunt în conflict direct cu Dumnezeu. De la înălţimea cerurilor, Domnul oştirilor va dovedi vinovăţia acestor vrăjmaşi şi îi va nimici pe deplin.  
 
13 Puneţi mâna pe seceră, căci secerişul este copt! Veniţi şi călcaţi cu picioarele, căci linurile sunt pline, şi tocitoarele dau peste ele! Căci mare este răutatea lor!  
Lupta lui Dumnezeu se aseamănă cu desfăşurarea lucrărilor agricole. Păcatul a rodit dând pe faţă nelegiuirea lipsită de orice fel de acoperământ. Ce poate fi o dovadă mai clară a răutăţii, decât să încerci să distrugi, având la dispoziţie toate mijloacele de război, pe cei lipsiţi de apărare, doar fiindcă se încred în Dumnezeu? Păcatul a ajuns la maturitate, iar „secerişul” lui este copt. A sosit timpul ca Domnul să acţioneze şi să pună capăt domniei răului pe pământ şi deopotrivă să salveze pe cei sfinţi aflaţi într-o primejdie de moarte.  
 
14 Vin grămezi-grămezi în valea judecăţii, căci ziua Domnului este aproape, în valea judecăţii.  
Ura împotriva poporului lui Dumnezeu, şi de fapt a lui Dumnezeu Însuşi, îi determină să înainteze cu intenţia de a distruge pe cei credincioşi. Dar tocmai această acţiune a lor nu va face altceva decât să declanşeze „Ziua Domnului”, momentul intervenţiei Sale ca apărător al poporului Său. A sosit clipa decizie finale atât din partea vrăjmaşului, dar şi din partea lui Dumnezeu. La acel moment întreaga omenire va fi împărţită în două mari categorii: cei ce se închină lui Dumnezeu şi cei ce se opun acestei închinări. Timpul sfârşitului a venit; grâul a fost separat de neghină.  
 
15 Soarele şi luna se întunecă, şi stelele îşi pierd strălucirea.  
Natura îşi schimbă cursul reacţionând la rostirea judecăţilor divine. Astrele îşi modifică înfăţişarea, iar lumina devine întuneric. Ceea ce părea simplu de adus la îndeplinire: nimicirea sfinţilor „ce păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au credinţa lui Isus”, devine un lucru greu de realizat, chiar imposibil. Cel care este Lumina lui Israel aşterne întunericul peste tabăra vrăjmaşă şi o face să simtă condiţia teribilă în care se află. Domnul nu permite însă ca aceste mulţimi de vrăjmaşi să se apropie de cei sfinţi. Intervenţia Sa face o separare între cele două categorii, o distincţie între vrăjmaşi şi cei credincioşi, într-un mod similar timpurilor când pe ţărmul Mării Roşii El a împiedicat pe egipteni să vină peste tabăra lui Israel.  
 
16 Domnul răcneşte din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim, de se zguduie cerurile şi pământul. Dar Domnul este scăparea poporului Său, şi ocrotirea copiilor lui Israel.  
Intervenţia divină este eliberatoare, aducând pace poporului sfânt. El Îşi mută scaunul de domnie în Sion, în mijlocul celor sfinţi. Domnul acţionează ca Împărat al celor ce s-au încrezut în El. natura se cutremură la glasul Său, înaintea prezenţei Sale plină de slavă. În sfârşit, Domnul vine pentru a elibera definitiv pe cei credincioşi de asuprirea celor răi. Momentul Sinai se repetă, dar la scară planetară, fiindcă Domnul se descoperă înaintea întregului pământ.  
 
17 Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care locuieşte în Sion, muntele Meu cel sfânt. Ierusalimul însă va fi sfânt, şi nu vor mai trece străinii prin el.  
Lucrurile devine deja clare: Domnul a preluat împărăţia lui Israel, a celor credincioşi din toate veacurile. Domnia Sa a început şi nimic necurat nu va mai fi în poporul Său. O nouă eră se deschide pentru cei sfinţi, iar nelegiuirea dispare cu totul. Abia în acele momente se va vedea planul divin în adevărata sa măreţie: un popor cu totul sfânt pentru Domnul, locuind pe întregul pământ.  
 
18 În vremea aceea, va picura must din munţi, şi va curge lapte din dealuri, toate pâraiele lui Iuda vor fi pline de apă. Un izvor va ieşi de asemenea din Casa Domnului, şi va uda valea Sitim.  
Avem în faţă imaginea unei abundenţe edenice. Se insistă asupra belşugului de apă brăzdând pământul ţării sfinte în opoziţie cu seceta şi sărăcia ce veniseră asupra ţării din cauza nelegiuirii celor ce o locuiau. Râul care curge din Casa Domnului mergând către Marea Moartă ne indică o schimbare a geografiei pământului, fiind o mărturie a schimbărilor dramatice ce au avut loc la intrarea în timpul mesianic. Deopotrivă este un simbol al autorităţii şi puterii ce se va revărsa din prezenţa lui Dumnezeu asupra întregii lumi, inclusiv asupra locurilor secetoase şi sărace ale planetei. O eră a abundenţei binecuvântărilor divine peste Israelul spiritual se deschide privirii celor sfinţi.  
 
19 Egiptul va ajunge pustiu, Edomul va ajunge o pustie stearpă, din pricina silniciei făcute împotriva copiilor lui Iuda, al căror sânge nevinovat l-au vărsat în ţara lor.  
Toţi cei care au fost împotriva poporului sfânt vor fi nimiciţi. Blestemul divin va veni asupra lor ca pedeapsă pentru asuprirea celor credincioşi, pentru timpul de încercare pe care l-au adus asupra celor ce îşi puneau toată speranţa în Dumnezeul lui Israel. Pustiul cuprinde pe toţi vrăjmaşii, un rezultat al nelegiuirii. Timpul mesianic înseamnă sfârşitul domniei răului pe pământ.  
 
20 Dar Iuda va fi veşnic locuit, şi Ierusalimul din neam în neam.  
Numai poporul lui Dumnezeu va rămâne pe pământ şi binecuvântările edenice vor fi revărsate asupra sa. Cei credincioşi îşi vor primi atunci răsplata pentru credinţa şi răbdarea dovedite în timpurile de aspră încercare din partea celor răi. Domnul va reveni în mijlocul poporului Său şi va aduce eliberare de orice vrăjmaş. Destinul celor sfinţi este complet diferit de soarta celor ce s-au răzvrătit împotriva autorităţii divine prin persecuţia celor credincioşi.  
 
21 Le voi răzbuna sângele pe care nu l-am răzbunat încă, dar Domnul va locui în Sion.  
Împărăţia lumii va trece în mâinile lui Dumnezeu şi El va garanta pacea şi prosperitatea poporului Său. El va judeca şi nimici pe vrăjmaşi. El va face dreptate pentru toate nedreptăţile îndurate de cei sfinţi. Iar pacea Sa va rămâne veşnic pe pământ. Soluţia va fi deplină şi finală. Răul nu va mai reveni în această lume. Aceasta este adevărata soluţie pentru poporul sfânt şi pentru planeta Pământ, răspunsul deplin la toate problemele cauzate de păcat. Iar Domnul va locui împreună cu cei sfinţi pe pământ, domnind ca Împărat al lor. Fie să avem şi noi parte de această binecuvântare, precum şi oricine alege să Îl urmeze pe Domnul în acest timp al sfârşitului domniei răului pe planeta Pământ.  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
CARTEA PROFETULUI IOEL - Capitolul 3 / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 279, Anul I, 06 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!