Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   



CARTEA CU PRIETENI- INTERVIU REALIZAT DE MARIN IFRIM
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Cenaclul Prietenia prin corespondenta in anii 70  

 

 

- Dragă Ioana Dobre, în adolescenţă, împreună cu Carmen Tania Grigore, Violanda Georgescu, Ion Nica, Girel Barbu şi alţii, am fost membri ai unui cenaclu prin corespondenţă, „Prietenia”. Fiecare autor trimitea celorlalţi, în manuscris, câte o copie a poeziilor sale. Apoi primea de la aceştia comentariile de rigoare. Ce îţi mai aminteşti din perioada aceea?  

- Eram elevă a Liceului real-umanist Făurei pe atunci, în treapta întâi. Îmi amintesc de parcă ar fi azi: a venit mama la mine cu cei doi fraţi mai mici( locuiam în căminul de elevi) să-mi spună că nu mai poate trăi cu tatăl meu la Ruşeţu şi că a plecat la bunici, la Cireşu în judeţul Brăila, satul ei natal. Despărţirea lor m-a întristat şi m-a marcat mereu fiindcă nu am putut ierta faptul că unul din fraţi a fost lăsat tatălui( eram patru copii la părinţi) şi eu am suferit mult de dorul lui, fiind primul după mine şi la creşterea căruia i-am ajutat de mică. Înainte să plece la gară, mama mi-a lăsat un plic mic verde pe care scria la expeditor ,, Prietenia’’. Iată cum o mare tristeţe avea să fie compensată de o mare bucurie. Şi astăzi consider acel plic venit la Ruşeţu, de la Brăieşti, de la Girel Barbu, (dincolo de venirea pe lume a fraţilor mei), cel mai frumos dar făcut de mama mea, sufletului meu. Pentru că trebuie să ştii, Prietenia a fost un dar de suflet. Am deschis cu mare curiozitate scrisoarea şi am citit o invitaţie făcută de un poet despre care citisem în ziarul Viaţa Buzăului la rubrica ,,manuscrise’’ răspunsuri pozitive şi încurajatoare date de Puiu Cristea , demersurilor sale poetice făcute acestei publicaţii judeţene săptămânale. Îmi plăcea numele lui şi aveam o mare încredere în acest om pe care cronicarul îl încuraja de fiecare dată. Aşa că am răspuns afirmativ scrisorii de aderare la cenaclul prin corespondenţă, care urma să-mi coloreze zilele triste, de licean părăsit de părinţi într-un cămin de elevi, chiar la început de drum. Reamintesc cu mare plăcere numele celor care mi-au trimis poeziile lor: Carmen Tania Grigore, Girel Barbu, Marin Ifrim, Sofia Dobre, Adina Stanciu, Ion Nica. O poezie a Adinei o fredonam, atât de mult îmi plăcea, fiind scrisă în stil popular. I-am iubit enorm pe toti, ei devenind, fără să ştie, familia mea, fraţii mei. Datorită ,, Prieteniei’’am reuşit să depăsesc acele situaţii dureroase create în familia mea, am scris mai departe poezie şi-am învăţat bine la şcoală pentru bursă, cămin şi cantină, susţinându-mă singură la studii. Când Liceul s-a reprofilat, în 1977-1978, devenind liceu cu profil mecanic, am plecat la Buzău la o şcoală profesională (Grupul Şcolar M.I.U. ) cu gândul să devin ţesătoare şi prin contract cu Fabrica ,,Textila Buzău’’să mă pot susţine în continuare, singură, la studii şi bineînţeles ca să fiu mai aproape de redacţia ziarului ,,Viaţa Buzăului’’, de cenaclul care funcţiona acolo, de mulţi membri ai ,,Prieteniei’’care studiau în oraş, de biblioteca judeţeană. Am studiat doi ani la Buzău şi am cunoscut în acest timp viaţa culturală a oraşului( cenaclul Civitas, Al.Sahia, Viaţa Buzăului), m-am bucurat de ea şi mai ales am cunoscut pe Puiu Cristea, Ion Stanciu, Călin Gheţu, Alexandru Oproescu, Cristian Popescu, pe Ioan Ifrim şi Veronica Voiculescu, pe Tania Grigore şi Melania Manta, Ion Nica şi Costel Feraru. Tot în acea perioadă am vizionat ,,Viaţa merge mai departe’’ - cu Julio Iglesias , am jucat Hora Unirii pe platoul din faţa Casei de Cultură a Sindicatelor de 24 ianuarie 1979, a venit mai apoi şi Cenaclul Flacăra la Măgura Buzăului unde am avut marea bucurie de a-mi vedea idolul literar, pe poetul Adrian Păunescu, pe domnul Andrei, copil, pe Florian Pitiş, precum şi renumita tabără de sculptură în aer liber. Toată recunoştinţa mea Doamnei Directoare Voinea Ancuţa care mi-a făcut această mare bucurie, ducându-mă cu autoturismul personal la acea minunată manifestare câmpenească din poiana Măgurei.  

 

- Au trecut foarte mulţi ani de atunci. Cenaclul era conceput de un fel de aventurier literar, o persoană care, mai târziu, a fost acuzată în „România literară” de lucruri imorale. Între timp, tot mai des, am început şi eu să-mi dau seama că ceva nu a fost în regulă atunci. Nu e obligatoriu să-mi răspunzi, oricum nu intru în amănunte. Presupun că unele din naivele noastre comentarii ajungeau în altă parte. Tu cum vezi aceste lucruri?  

 

- Foarte rău dacă s-a întâmplat ca cineva să ne răstălmăcească faptele şi să pună într-o lumină nefavorabilă acel minunat gest de popularizare a poeziei, acel mini-internet i-aş spune eu acum. Cred că ideea a fost genială, mai mult decât atât, ea a prins în anii 70 când, paralel, pe plan naţional se desfăşura activitatea ,,Cenaclului Flacăra’’ şi ,,Cântarea României’’, când liceele reale şi cele umaniste se transformau în licee industriale, mecanice, chimice , electrotehnice şi rar mai rămânea câte unul de filologie sau pedagogic şi sanitar, pe judeţ. În fiecare din noi se petrecea o revoluţie şi toţi duceam o rezistenţă prin creaţie, prin cultură, de la o vârstă destul de fragedă. Visul meu era să devin profesoară de limba şi literatura română şi mi-a fost împiedicat de cele două întâmplări nefaste, lipsa susţinerii părinteşti şi ,,dizolvarea liceului real-umanist’’. Cenaclul Prietenia prin corespondenţă a devenit o necesitate pentru noi cei care băteam atunci la porţile afirmării de sine şi mai ales pentru cei cărora li se năruiau visele sub ochi. Pentru mine a însemnat enorm şi vreau să se ştie asta şi de către admiratori şi de către cârcotaşi. S-a întâmplat ca într-o zi să primesc la cămin, vizita unui tânăr care s-a recomandat Dorel Istrate şi care mi-a cerut să-l înştiinţez pe Girel Barbu că mai funcţiona un cenaclu cu acest nume undeva la Târgovişte iar noi va trebui să-i schimbăm numele. Girel s-a conformat şi numele a fost schimbat în ,, Ramuri’’. Era frumos şi acest nume dar pe mine m-a durut imixtiunea acelui domn (după doi ani de corespondenţă între membrii noştri) şi trebuie să recunosc că i-am purtat pică.  

 

- În fine, anii au trecut. Mulţi dintre noi ne-am cunoscut şi „în carne şi oase”. Eu mi-am revăzut acele poezii trimise vouă după mai bine de trei decenii. Mi le-a arătat Carmen Tania Grigore, în Anglia. Am rămas consternat de bucurie şi de faptul că mai prost de atât nu puteam să scriu atunci. Nu toţi cei care am plecat la drum atunci au continuat să scrie, iar cei care au mers mai departe au confirmat. Te rog să completezi acest tablou literar atât de nostalgic…  

 

- Am plecat din Buzău în martie 1980 şi m-am angajat ca ţesătoare la Bucureşti, la Întreprinderea Aurora. Mi-am continuat studiile liceale la seral dar la profil textil în treapta a doua fiindcă aşa era regula, te perfecţionai în domeniul în care lucrai şi deveneai muncitor cu înaltă calificare la bacalaureat. Am continuat să scriu şi să citesc poezie. Îmi amintesc că i-am scris lui Geo Dumitrescu la Luceafărul în 1981 şi mi-a răspuns asemeni lui Puiu Cristea - să perseverez. Acele cuvinte -perseveraţi, insistaţi - mi-au rămas de căpătâi. Participam la şedinţele cenaclului Casei de Cultură a sectorului 5 condus de Mircea Constantinescu.Din păcate am pierdut legătura cu prietenii mei dar de câte ori mergeam acasă şi făceam popas în gara Buzău ca să schimb trenul, cumpăram ziarele locale ca să-i caut pe ,,ai mei’’ cu înfrigurare. Aşa că am fost la curent mereu cu evoluţia lor, fie pe plan local( Marin Ifrim se ocupa de ,,Muntenia literară’’, de - Anul Eminescu -, de - Anul Caragiale- , am şi acum colecţia...), fie pe plan naţional sau internaţional( de pildă ,,Flacăra’’ scria cum că Girel Barbu a devenit ţăran dupa 89 dar publică versuri în gazetele franceze).  

 

- Dincolo de versurile pe care nu le-ai părăsit niciodată, cu ce altceva îţi condimentezi activitatea literară?  

 

- Îmi plac mult ,,lansările de carte’’, îmi place să cunosc autorii, poeţii, scriitorii, îmi place să-i ascult, să mă bucur de realizarile lor, să leg prietenii, să-i înfrăţesc pe cei din locuri diferite din ţară( zilele trecute am cunoscut pe Ion Dodu Bălan la o lansare de carte de la Biblioteca Metropolitană). Fac parte de şapte ani din ,,Asociaţia Universul Prieteniei’’ care are în componenţa ei scriitori de pe toate meridianele şi al cărei sediu este la Iaşi. Pot să spun că am participat prima dată la o lansare la magazinul Muzica din capitală unde Adrian Păunescu îşi lansa volumul ,, Infracţiunea de a fi’’ şi am cunoscut atunci pe Grigore Vieru care mi-a dat un autograf superb pe volumul fratelui său Adrian: ,,Ioanei, cu preţuire pentru că şi-a alipit lacrima de lacrima noastră. Grigore’’. Ce poate fi mai frumos!  

 

- Înţeleg că lucrezi într-o Universitate, la bibliotecă. Ca scriitor, simţi în vreun fel influenţa de zi cu zi a acestui mediu propice oricărui intelectual cu înclinaţii literare ?  

 

- Biblioteca noastră este o bibliotecă de facultate, prin urmare este o bibliotecă tehnică. Dumnezeu a vrut ca după 20 de ani (1976-1996) să ajung să lucrez în învăţământ aşa cum mi-am dorit dar nu ca profesor ci ca bibliotecar, deci cadru didactic auxiliar. Am învăţat multe lucruri în optusprezece ani, iată. Am făcut cursuri de biblioteconomie, de secretariat şi birotică, de operator calculator, specializări la B.C.U. şi la Facultatea de Litere, etc... Biblioteca m-a ajutat prin reţeaua internet pentru că mi-am regăsit prietenii vechi, mi-am făcut prieteni noi în ale scrisului, am postat poezie pe diverse site-uri literare şi am scris articole în reviste online despre poeţii buzoieni, promovându-le scrierile (Cartea cu prieteni - Confluenţe româneşti-Phoenix Arizona)( Tudor Cicu, Marin Ifrim, Dumitru Istrate Ruşeţeanu, Ion Ifrim, Costel Feraru, Carmen Tania Grigore, Laurenţiu Belizan. Datorită calculatorului am trimis manuscrisul primei mele cărţi în anul 2010 la editura ,,Semănătorul online’’ care mi l-a publicat pe internet şi tot atunci m-am bucurat de o cronică minunată făcută de Cezarina Adamescu în aceeaşi revistă. Exista şi o bibliotecă online care mi-a publicat în format pdf cărţile apărute mai apoi pe piaţă. Am cunoscut editori( Rodica Elena Lupu, Dănuţ Deşliu, Doru Stefan Dăncuş) care mi-au acceptat documentele trimise pe mail în format electronic şi mi le-au publicat în volum şi în reviste online sau în reviste tipărite. Ce să-i mai cer lui Dumnezeu! Mi-am împlinit visul de a-mi publica versurile scrise în adolescenţă şi tinereţe mai apoi.  

 

- Spune-mi câte ceva despre proiectele tale de viitor apropiat. La ce lucrezi în prezent?  

- Tocmai am terminat de redactat un volum de poezie în vers liber ( Ce frumos am trăit!) căruia i-am anexat şi traducerea în limba germană făcută de către prietena mea virtuală, Renate Muller din Germania, volum pe care l-am trimis la Festivalul Concurs ,,Titel Constantinescu’’, ediţia a VI-a, la Râmnicu Sărat. Lucrez de doi ani la antologia mea de autor, Darul meu, carte care va vedea lumina tiparului în toamnă la Editura ,,Armonii Culturale’’ din Adjud.  

 

- Ce te leagă sufleteşte de unii scriitori de origine buzoiană?  

 

Cum spuneam, îmi sunt foarte dragi scriitorii, îmi place să le ascult povestea, am răbdare să-i ascult recitând chiar şi la telefon, pe unii i-am înregistrat ca să-i păstrez în memoria unui CD. Mă bucur că datorită internetului am regăsit-o pe Carmen Tania Grigore şi am reuşit să ajung la lansarea cărţii ei în mai 2010, la Buzău, iată după treizeci de ani, la o manifestare literară buzoiană. Tin foarte mult la ea şi-mi place să o ştiu la fel de luptătoare cum am cunoscut-o eu în 1979. Am descoperit pe site-uri un poet bun, premiat de un cotidian din capitală, pe care l-am trimis către voi, Laurenţiu Belizan şi sunt mândră de felul în care l-aţi primit alături de voi, acolo la Casa de cultură a Sindicatelor precum şi în noul cenaclu Ante Portas. Vă iubesc şi vă respect pe toţi. O urmăresc demult şi suntem şi prietene virtuale, pe Gina Zaharia, pentru care am sentimente deosebite de preţuire. Vă doresc o viaţă demnă şi frumoasă tuturor! Mulţumesc!  

 

 

 

 

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
CARTEA CU PRIETENI- INTERVIU REALIZAT DE MARIN IFRIM / Ioana Voicilă Dobre : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1188, Anul IV, 02 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioana Voicilă Dobre
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!