Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Ioana Stuparu         Publicat în: Ediţia nr. 815 din 25 martie 2013        Toate Articolele Autorului

Ioana STUPARU - TAINA SCRISULUI (44) – CREZUL MEU ÎN DESTIN
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Când crezi că ai ceva de transmis contemporanilor, dar, mai ales, generaţiilor viitoare, iar când eşti sigur că poţi să faci aceasta în scris, înseamnă că ai pe lume o menire, o misiune dată de Dumnezeu şi e păcat să nu o respecţi.  
 
De când mă ştiu pe lume am fost impresionată de modul de viaţă al oamenilor de la sate, unde, pe lângă tradiţie – lege nescrisă apărută cine ştie de când, cine ştie de unde, dar respectată cu stricteţe, exista un rost al lucrurilor, o rânduială în toate, de la naştere până la moarte, de la semănat până la cules, de la primăvară, până la primăvară. Şi unde aş fi putut afla mai bine acestea toate, decât acolo unde am văzut pentru prima oară lumina zilei, şi chipul mamei? „Cultul pentru familie” şi „iubirea pătimaşă pentru locurile natale” m-au urmărit pretutindeni.  
 
Am avut parte să mă nasc într-o perioadă când evenimente de importanţă locală sau naţională, se succedau cu repeziciune, multe dintre ele marcându-mă pentru totată viaţa. Despre multe dintre acestea am scris în volumele mele, dar, mai ales, în trilogia „Oameni de Nisip”, (cu subtitlurile: Vol. 1 „Jurământul văduvei”, Vol. 2 „Tărguiala”, Vol. 3 „Lacrimi pe vatră”), pe care o consider cea mai importantă scriere a mea. Port în suflet crezul că „Satul românesc şi ţăranul român” reprezintă „Rădăcina Neamului Românesc”.  
 
Iubesc Cerul, iubesc Pământul, iubesc Lumea, iubesc Viaţa! Consider că este important tot ce se află în jurul nostru: locuri, oameni, fapte, iar eu nu pot fi un simplu trecător prin viaţă. Cum să se afle despre ceva anume, dacă nu se va spune, dar, mai ales, dacă nu se va scrie? Spre luare-aminte sau, pur şi simplu, pentru mângâierea sufletului. Ce este scris, cu siguranţă va dăinui.  
 
Consider că proza mă reprezintă ca scriitor, iar atâta timp cât voi avea ceva de spus, voi spune!  
 
***  
 
Taina scrierilor mele se află undeva, departe, acoperită de trecerea anilor. Dacă ar fi să dau timpul înapoi, aş ajunge chiar prin anii copilăriei, când eram îndrăgostită de strigăturile auzite la horă sau la anumite sărbători, precum şi de baladele pe care le cântau lătarii pe la nunţi şi petreceri. Chiar şi la înmormântări, femeile îşi jeleau morţii, compunând pe loc versuri cu mesaj special pentru cel plecat. Creaţiile folclorice circulau din belşug. Îmi era dragă auzului şi inimii, construcţia lor cu rimă şi ritm, toate având linie melodică. Strigăturile, în special cele satirice, mă fascinau, îndemnându-mă să compun şi eu, de cele mai multe ori cu dedicaţie. Ţineam totul pentru mine, era taina mea, izbânda mea, dorinţa mea de a face parte întru totul din făgaşul locului unde m-am născut.  
 
Apoi, am luat cunoştinţă cu epigramele şi anecdotele, pe care le găseam în materialele de învăţătură, la surorile mele mai mari. Tot în taină am încercat să compun şi eu epigrame sau anecdote la care, de cele mai multe ori, alăturam un desen.  
 
Prima poezie pe care am arătat-o profesoarei de română, iar aceasta a afişat-o la gazeta de perete a şcolii, a fost la vârsta de şaptesprezece ani. Mai târziu i-am dedicat o poezie unui doctor dintr-un spital, iar acesta a fost atât de surprins, încât s-a lăudat la toţi colegii. Faptul că printr-o poezie i-am aflat coarda sensibilă a sufletului, m-a bucurat mult. Uneori venea şi se aşeza pe patul meu din salon şi-mi povestea despre prietenia lui cu Mihai Beniuc. Îşi aflase în mine un ascultător fidel despre tainele lui literare.  
 
***  
 
Fiica mea, chiar de când era cât un nod, a beneficiat din plin de creaţiile mele literare pentru copii. Poeziile erau, de fapt, povestiri în versuri, cu rimă şi ritm, spre mângâierea auzului şi reţinerea lor cu uşurinţă. De aceste poezii au beneficiat şi tovarăşii de joacă ai fiicei mele, care se adunau în jurul meu şi stăteau cuminţi, rugându-mă să le citesc poeziile compuse de mine, spunându-mi-le după titluri: „Mofturica”, „Viteazul Piu”, „Lupul şi căprioara” etc. Toate poeziile aveau morală, spre educaţia copilului prin exemple.  
 
Cel mai mult timp am lucrat la romanul-trilogie „Oameni de Nisip”, fiindcă necesita multă concentrare, iar atunci când lucrezi în taină, niciodată nu ai liniştea necesară creaţiei. Am început a-l scrie cam pe la vârsta de douăzeci şi unu de ani, purtând cu mine, pe unde m-am mutat împreună cu familia, filele şi taina. Unul dintre motivele tergiversării, iar la un moment dat al renunţării, a fost că nu puteam să redau totul într-un mod realist: locuri, fapte, tradiţie etc., aşa cum dorisem eu să fie acest roman. Nu permitea regimul!... Puteai fi pedepsit!... Iar eu nu voiam ficţiunea, ci istoria adevărată a faptelor, locurilor, oamenilor, obiceiurilor, legătura mea cu locul natal. Apariţia romanului-trilogie „Oameni de Nisip”, după Revoluţia din 1989, a fost pentru mine o dorinţă împlinită, o împăcare a sufletului că las în urma mea un crâmpei din istoria ţăranului român şi a satului românesc.  
 
***  
 
Acesta este doar un crâmpei din tainele scrisului meu. Fiindcă, aşa cum ştim cu toţii, fiecare scriere are tainele ei, pentru care momentul divulgării poate fi doar unul special.  
 
Ioana STUPARU  
Bucureşti  
21 martie 2013  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Ioana STUPARU - TAINA SCRISULUI (44) – CREZUL MEU ÎN DESTIN / Ioana Stuparu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 815, Anul III, 25 martie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ioana Stuparu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioana Stuparu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!