Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Portret > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Ioana Sandu, admiraţia şi iubirea care ocolesc laboratoarele pseudomuzicii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Întoarcerea cântecului, firească repetabilă sau în forţă, rupând baraje, este o întoarcere dintr-o neplecare, nepărăsire, niciodată, pentru că nu există nicio autoclarificare în această privinţă, nimeni neştiind unde-i cântecul atunci când nu se aude, şi de unde vine, atunci când răsună. Ce interogări şi cine poate lămuri unde-i punctul locuibil al cântecului, ca stânca de sub care ţâşnesc picăturile fluviului?!  

S-a întors pe un larg şi mirabil estuar al muzicii uşoare româneşti, „ultimul trubadur”, Alexandru Jula. Nici nu plecase! Cântecele sale erau! Tăcuse un răstimp dar i-au reîncolţit şlagărele în cântece proaspete, unul mai fermecător ca celălalt.  

Într-una din zile, Alexandru Jula a revenit şi cu o tânără cântăreaţă care până atunci parcă fusese ascunsă de complotul tăcerii: Ioana Sandu! Surprizele nu depăşesc vagul câtă vreme cel care le creează nu depăşeşte previzibilul. Totală şi promotoare de emoţie, surpriza făcută de Alexandru Jula aderă la locul forte al descoperirilor artiştilor de debut şi este concurată de minune!  

„Ioana Sandu şi Francisc Reiter păstrează tradiţia, melodia cantabilă, modul simplu şi discret de comunicare, prin căldura glasului, prin feeling şi teme obişnuite”, aşa ne apare astăzi, creionată de Titus Andrei, cântăreaţa Ioana Sandu; „...trăim prea puţin să ne consumăm în lucruri minore... Recunosc că eu nu am urmat această regulă a supravieţuirii, am constatat cum anii trec şi singura realitate necondiţionată a vieţii mele a fost muzica”, aşa se oglindeşte însăşi.  

Între realitatea care există în sine şi identitatea care decurge în parte şi din portretizările de dincolo de sine, Ioana Sandu, cântăreaţă de muzică uşoară românească, întrucâtva nou apărută, dar cu deja câteva albume de cântece scoase, dă ocazia celor care scriu despre ea să o facă fără a tranşa controverse deschise şi închise de invidii şi răutăţi. Este o artistă fină, care nu intră în relaţii cu miză, atrage simpatie şi nu e ruptă niciodată cu interrelaţiile ei, de spiritul artistic, de lumea din jur, de oamenii simpli sau de personalităţi şi de admiratori.  

Se integrează progresiv şi adânc în lumea interpretării muzicale, încât apariţia ei are argumentele întoarcerii cântecului la cântecul însuşi, în tendinţa de a se readuna şi reîntări pe arterele carosabile ale exigenţei, armoniei, eticii, esteticii artistice. A învăţat să cânte, „curat şi cu suflet”, cum spune, canto clasic, la vârsta când se depun cristalele vocii, de la profesoara care azi o priveşte de la fereastra cerului, Beatrice Petre, după ce calităţile sale vocale fuseseră deja observate de către profesorul Bugoi, din oraşul natal, Câmpina. Apoi a studiat canto muzică uşoară, cu profesorul Cornel Irimia, pentru ca drumurile pregătitoare şi pregătite de o ordine poate preexistentă a vieţii, să se îndrepte apoi spre Şcoala Populară de Artă din Bucureşti, la clasa Ionel Tudor. Ratările din viaţă se pot eradica schimbând cărările sau găsindu-le, uneori întâmplător, la crucea lor, pe cele bune, cum a fost pentru Ioana Sandu scurta perioadă în care a cântat în Song, formaţia vocală la care nu numai ea, ci nimeni nu ar fi putut cânta dacă ar fi fost tributar, pentru greşeala de a visa un autoamăgitor utopism care contrapune realităţii, pseudovocea. Ioana Sandu a cântat bine de la început, a ştiut aceasta, dintotdeauna, a crezut în cântec iar cei care au îndrumat-o, ca şi cei care mai târziu au colaborat cu ea, i-au acordat toată încrederea.  

Trecând prin etapele de formare şi exersare a vocii, Ioana Sandu, nefixându-se niciodată la confluenţa cu orgoliul, a învăţat din tot, s-a adaptat la tot, nu a evitat nici peisajul caleidoscopic al restaurantului, cu ecourile benefice ale experienţei live. Repertoriul ei a crescut an cu an, admirabil, numărând acum cam nouă sute de cântece româneşti şi internaţionale, dar şi folclorice, neîntrepătrunse de petele angajării ignobile a comercialului muzical categorial vicios.  

În 2010, Electrecord îi făptuieşte Ioanei Sandu primul album românesc, „Despărţirile”, rod al întâlnirii cu Francisc Reiter, compozitorul care o scoate pe artista ce promitea atunci şi o dovedeşte azi, din viziunile teoretice ale consacrării pe scenă, la împlinire. Niciodată Ioana Sandu nu a schiţat tipuri de interpretare, sau luate neprevizional, mai presus de propria putere şi realul talent. Ioana Sandu a cântat şi cântă autentic iar realizările-i sunt discrepante faţă de tabloul epocii, în care izbutirile incorecte apar ca o boală a societăţii româneşti, ca o ciumă, ca o piatră de moară prăbuşită şi peste artă, pe care Ioana Sandu, însă, a ridica-o şi a îndepărtat-o din drumul ei, încât în 2011 a lansat albumul de cântece „Nu ştii cât mă iubeşti”, compuse de Francisc Reiter, pe versurile proprii şi ale poetei Rodica Elena Lupu, producţie a Casei de Producţie „Eurostar”, conduse de Paul Stângă. O înregistrare de excepţie o constituie versiunea proprie a şlagărului grecesc „Istoria Mou”, „Hai domnişoară să dansăm”.  

Raportarea la o intercomunicare artistică şi lumea selectă a scenei îi aduce Ioanei Sandu consacrarea nesolitară, iar prin aceasta cu atât mai sigură şi de valoare. Este vorba despre duetul de succes de pe albumul „Un ocean de iubire”, cu „ultimul romantic” al muzicii uşoare româneşti, maestrul Alexandru Jula.  

Urmează „Coşmarul conjugal” (album de cântece, nu altceva) şi „Visez fericirea” (un album şi o speranţă dintotdeauna, cu postulate de biruinţă şi pierdere), tot în 2012, la „Spiros” Galaţi, o realizare discografică valorificatoare a vocii Ioanei Sandu, de către compozitorul şi orchestratorul Francisc Reiter (cuprinde douăzeci şi şase de cântece de diferite maniere - de la muzică pop, la etno). Nu încheie anul 2012 altfel, decât sub coeziunea fenomenologică a sufletului cu vibraţiile peisajului purificat şi fascinat de ninsori, din care a luat fiinţă un duet roditor: Polina Manoilă-Ioana Sandu. El a ridicat două glasuri la glastrele iernii, în melodiile „În prag de Crăciun” şi „Măicuţa mea frumoasă”.  

În anul 2013, încă neîncheiat la momentul alcătuirii acestor şiruri de cuvinte despre Ioana Sandu, evenimentele artistice în act, ale cîntăreţei rezervând surprize până la pragul dintre ani, au apărut aşteptatele „Şlagăre internaţionale”, cîntate în rusă, greacă, spaniolă, franceză, italiană, aromână, turcă, arabă şi română – aşteptate, îndeosebi pentru că sunt cântece cu regulile convenţionale ale valorii, chiar dacă uneori vin pe drumul mai familiar sufletesc, de simplitate şi sentimentalism, pe care se alunecă uşor la simplist şi lamentare, ocazii de degradare faţă de care valoarea a apărat-o pe Ioana Sandu. Aproape de scurgerea ultimelor secunde din an, artista întâmpină iarna pe un album închinat sărbătorilor ei, şi numit "Să nu fii singur de Crăciun", în două compilaţii, alături de Benone Sinulescu, Irina Loghin, Maria Ciobanu, Ion şi Ionuţ Dolănescu, Elena Roizen, Polina Manoilă ş.a.: "Deschide uşa, creştine!" şi "E sărbătoare de Crăciun".  

În pragul primăverii anului 2013 va fi rândul unui moment care este de strălucire în cariera oricărui artist: compilaţia „De ziua ta” (Eurostar), alături de nume cunoscute şi iubite ale muzicii uşoare româneşti. Este un proiect identificabil curând în act, alături de maestrul Constantin Drăghici, ale cărui cântece se impune, în numele splendoarei muzicii, să fie reinterpretate de maestru, dar şi de artiştii rari şi înzestraţi, care pot prelua cântece celebre, fără să le strice. Cântecul „La jumătatea vieţii”, compus de Constantin Drăghici, pe versurile textierului Aurel Felea este primul, al acestui proiect, dar nu lichidează seria de cântece încredinţate de maestru, artistei Ioana Sandu.  

În epoca aceasta, sintagma „artă pură” în muzică e tot mai puţin contestată atunci când din piepturi generoase izbucneşte muzică săracă. Dar, ce greu e să ajungă seva rădăcinilor, prin picioare nesfârşit de lungi, spre uşa sufletului, pe care nu intră şi nu iese harul muzicii pe această rută...! Iată, însă, o domnişoară frumoasă fără prefaceri, nepropulsoare a vârtejurilor de înghiţire şi halucinare a ochilor nimănui, ci de izvorâre în ei a admiraţiei!  

Ceea ce sporeşte această admiraţie, până la iubire, este valoarea cântecelor pe care le interpretează. Ioana Sandu şi cântecele ei edifică un tip superior de admiraţie şi iubire, care ocoleşte laboratorul pseudomuzicii. (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com)  

 

Referinţă Bibliografică:
Ioana Sandu, admiraţia şi iubirea care ocolesc laboratoarele pseudomuzicii / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1062, Anul III, 27 noiembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!