Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Atitudini > Mobil |   


Autor: Ioana Moldovan         Publicat în: Ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013        Toate Articolele Autorului

Ioana MOLDOVAN - ILEGALITATEA – VALOARE „CULTURALĂ” PROMOVATĂ DE NOUL ICR ŞI ACOLIŢII SĂI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Când la finele lunii noiembrie pe pagina web a Institutului Cultural Român a apărut informaţia cu privire la organizarea unui concurs pentru ocuparea unor posturi din străinătate, zvonul care circula era că nu de oameni ar avea nevoie instituţia în chestiune, cât de proiecte, căci echipa încropită politic nu avea nici o idee cu care să înceapă să se afirme.  
 
Erau scoase la concurs 17 poziţii de directori adjuncţi şi referenţi. Cerinţele pentru înscrierea la concurs au fost trasate precis, cei interesaţi trebuind să îndeplinească o serie de condiţii: „cetăţeni” români care cunosc limba ţării respective şi vorbesc o limbă de circulaţie internaţională (de preferat limba engleză); au o vechime de cel puţin 3 ani într-o funcţie de conducere; au o activitate profesională prestigioasă într-un domeniu intelectual, cultural-artistic, universitar-academic, ştiinţific, management public, diplomaţie; au o experienţă edificatoare ca manager cultural (coordonator de proiecte culturale, activitate în cadrul unor instituţii, asociaţii, organizaţii nonguvernamentale, publicaţii, audiovizual etc.); sunt echidistanţi politic, aderă la valorile democraţiei, pluralismului, au abilităţi de comunicare; cunosc spaţiului cultural din ţările-gazdă, implicarea în dezvoltarea relaţiilor bilaterale dintre România şi acestea şi cunosc legislaţia în vigoare privitoare la înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului Cultural Român, precum şi a Institutelor Culturale Române din străinătate.”  
 
Pentru referent era eliminată obligativitatea vechimii într-o funcţie de conducere. Cei interesaţi au trebuit să trimită toate hârtiile relevante, de la acte de identitate, diplome universitare, portofolii, atestate etc. - tot ceea ce candidatul considera relevant, însoţite de atotcuprinzătorul CV, adevăratul buletin de identitate profesională al celor care cutezau să creadă că au o şansă.  
 
Primul termen limită de depunere al dosarelor (depunere virtuală căci s-a specificat trimiterea materialelor la o adresa de email cu icr.ro în coadă) a fost 7 decembrie, urmând ca etapa a doua de concurs, cea a interviurilor, să aibă loc între 14-18 decembrie. În preziua împlinirii termenului, acesta a fost extins la 14 decembrie, urmând ca interviurile să fie programate în perioada 7-11 ianuarie 2013, iar afişarea rezultatelor să se petreacă pe 21 ianuarie. Tot neoficial, motivul prelungirii termenului a fost lipsa aplicanţilor care se traducea prin lipsa de proiecte. Pentru mulţi dintre cei care activează în sectorul cultural, prelungirea acestui termen a creat iluzia unui concurs pe bune, motiv pentru care în săptâmâna 7-14 decembrie, au aplicat oameni cu cazier cultural serios. Fiecare aplicant a primit un număr de înregistre şi atât. Înscrişii au aşteptat în zadar un al doilea email oficial, cel cu data şi ora interviului, urmărind zilnic pagina de web a instituţiei unde n-a mai apărut nici o altă informaţie referitoare la desfăşurarea concursului: nici barem de corectare, nici punctaj de dosar, nici membrii comisiei de evaluare, nici lista persoanelor înscrise şi admise ca având dosarul în regulă. Nimic!  
 
Acest al doilea email nu a sosit niciodată. La fel cum emailurile concurenţilor, adresate comisiei de concurs, comisie neprezentată vreodata, au rămas nerăspunse. În data de 5 decembrie, una dintre persoanele interesate de concurs a trimis pe adresele ICR (concurs@icr.ro şi icr@icr.ro) un email în care se prezenta şi cerea detalii suplimentare, detalii care dacă concursul ar fi fost organizat legal, ar fi trebui să le primească. A trimis un email în care cerea precis: „Am o întrebare referitoare la grila de evaluare a concursului pentru ocupare unor posturi la institutele culturale din străinătate. În anunuţul dumneavoastră dati o listă cu elementele cuantificabile ale criteriilor de selecţie a candidatilor înscrisi (n.n. cele enumerate la începutul acestui articol). Aş dori să ştiu câte puncte şi/sau ce pondere are fiecare element în evaluarea finală. De exemplu câte puncte/ce pondere are nivelul studiilor de masterat, de doctorat, stagiul de pregătire în străinătate etc.” N-a primit nici un răspuns. Evident, aceste informaţii ar fi trebuit de la început publicate pe site, pentru ca fiecare candidat să poată să se evalueze şi aprecieze, în aşteptarea unui punctaj oficial care, potrivit art.50 din Hotărârea Guvernului nr. 611/2008 referitoare la Normele privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, ar fi trebui să se întâmple în maxim 5 zile de la împlinirea termenului de înscriere.  
 
Niciodată însă nu fost publicat o listă cu persoanele înscrise pentru fiecare post în parte, la fel cum nu a apărut nici o notă de evaluare a dosarelor trimise, note care în cazul existenţei unui barem, ar fi trebuit să poată fi contestate.  
 
Persoanele a căror dosare au fost reţinute ar fi trebui să participe la o probă scrisă, potrivit art.51, art.52 şi art.53 din aceeaşi Hotărârea Guvernului nr. 611/2008. E drept că la înscriere s-a solicitat fiecărui candidat trimiterea unui proiect cultural şi/sau proiect de management şi lucrare în funcţie de postul pentru care candidatul a aplicat. În caz că aceste hârtii se consideră probă scrisă, acest fapt nu se încadrează în limitele prevăzute de articolele de lege citate mai sus. Într-o eră a copy-paste-ului, o adevărată probă scrisă ar fi trebui să elimine orice situaţie în care o asemenea lucrare ar fi putut fi rezultatul unei traduceri reuşite luată de pe internet sau opera unei terţe persone - alta decât cea care aplică, fapt care nu poate fi verificat decât dacă redactarea lucrării se întâmplă în condiţii de concurs, asemănător unei veritabil examen, sub ochii comisiei de concurs.  
 
Rămâne discutabil deci, din punct de vedere legal, dacă proiectul cultural sau proiectul managerial şi lucrarea pot fi asimilate probei scrise. Iar dacă facem efortul să le considerăm astfel, ţin să precizez că nici un candidat din cei aproape 200 înscrişi nu a primit notificare cu privire la punctajul obţinut pe proiectul cultural sau proiectul managerial şi lucrarea trimise. O asemenea notare care va apărea după data de 4 ianuarie, data publicării persoanelor „desemnate” este ilegală, deoarece rezultatele oricărei probe scrise de concurs trebuie să poată fi contestate, o a doua corectare devenind obligatorie, fapt care acum este total neavenit şi nu mai foloseşte nici unui candidat.  
 
Institutul Cultural Român, potrivit legii sale de organizare cadru (Legea nr. 356 din 11 iulie 2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului Cultural Român) cu modificările şi completările ulterioare, statuează la art. 1 alin (1) că ICR este o “instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică”. Potrivit art 23 alin (1), „Încadrarea personalului Institutului se face pe bază de concurs sau examen, în condiţiile legii.” Prin urmare, ocuparea celor 17 poziţii la Institutele Culturale Române din străinătate trebuia să se realizeze prin concurs sau examen, în condiţiile legii.  
 
Care este legea care guvernează organizarea de concursuri şi examene din cadrul ICR? Dacă este Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, consolidată 2009 şi Hotărârea Guvernului nr.611/2008 - Normele privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, atunci concursul a fost organizat ilegal pe motivele deja expuse, la care se adaugă nuanţe legate de cazuistica personală a celor care au aplicat. Dacă concursul s-a desfăşurat sub umbrela altei legi, care este aceasta?  
 
Alexandra Solea a aplicat pentru postul de la Accademia di Roma. Are doctoratul susţinut în 2012 în Istoria şi Analiza Culturii Muzicale la Sapienza University of Rome şi o serie de alte stagii şi burse în străinătate, lucrând în ultimii 9 ani la organizarea Festivalului Internaţional de Muzică „George Enescu”, cel mai important eveniment cultural din România. Contactată telefonic, Alexandra a declarant următoarele: „Am încercat o săptămână să vorbesc cu cineva de la ICR pentru a afla dacă au ajuns email-urile cu documentele şi să aflu de ce nu am primit numărul de înregistrare. Am sunat şi trimis zeci de email-uri, atat eu cât şi un prieten din ţară care a stat ore întregi la telefon pentru a reuşi să vorbească cu cineva de acolo. Joi, 20 decembrie, am primit un email în care mi se spunea că nu întrunesc toate condiţiile specificate în regulament şi mă invitau să le mai citesc o dată şi să aplic data viitoare. Episodul avea loc după ce am încercat o săptamână să vorbesc cu cineva de la ei. Aşa că am început să trimit emailuri la toate adresele de contact de pe site-ul ICR cerând o explicaţie. Fusesem foarte atentă cu toate documentele şi eram absolut sigură că respectasem toate cerinţele lor. Păstrasem toată corespondenţa drept dovadă, iar vineri la prânz - văzând că nu renunţ, au decis să mă contacteze. Am primit un telefon de la o domnişoara care nu s-a recomandat şi care mi-a spus că ei au primit doar ultimul email de la mine, dar că mă cred pe cuvânt că le-am trimis tot şi m-au rugat să le mai trimit aplicaţia încă o dată! Trebuie să specific că atunci când le trimisesem prima dată, pe lângă adresa de concurs am trecut şi adresa mea şi a unui prieten, tocmai pentru a fi sigură că ajung. În aceste condiţii am cerut pentru siguranţă o adresă alternativă de email şi aşa am aflat că domnişoara de la celălalt capăt al firului se numea Denisse Ionescu (n.r. persoană desemnată vineri, 4 ianuarie, câştigătoare pentru postul ICR Praga).” Cum se face că cei care organizează concursul sunt înşişi concurenţi şi se ocupă de dosarele altor concurenţi?  
 
Fiecărui concurent i s-a cerut un cazier judiciar. Cazierul însă nu spune toată povestea legală a candidaţilor! Rareş Cristian Trifan, desemnat referent la ICR New York, a fost trimis în judecată, în octombrie 2011, pentru conflict de interese, după ce procurorii au stabilit că, în calitate de director general al Operei din Cluj, a încheiat, în 23 februarie 2009, un contract cu sine însuşi, în calitate de regizor, având ca obiect regizarea unei opere. În urma încheierii respectivului contract, Trifan a obţinut 7.250 de euro. La momentul respectiv, Sergiu Bogdan, avocatul lui Rareş Trifan, a spus că directorul nu a încălcat nicio lege, iar contractul pentru care este cercetat a fost verificat de Ministerul Culturii (în subordinea căruia se află Opera din Cluj, n.r.) care a constatat că este în „perfectă legalitate", după cum a transmis la momentul respectiv corespondentul MEDIAFAX. În februarie 2012, Rareş Trifan a fost achitat de Curtea de Apel Cluj, sentinţa putând fi atacată în zece zile de la pronunţare (sursa MEDIAFAX). Pe de altă parte, în ultimii ani, Rareş Trifan a fost de mai multe ori în conflict cu angajaţi ai Operei din Cluj, care au cerut conducerii Ministerului Culturii demiterea sa pentru „management defectuos". Acuzaţiile au fost respinse de fiecare dată de Trifan (sursa MEDIAFAX).  
 
În cursul zilei de 4 ianuarie, când cei care încă credeau într-un concurs curat şi aşteptau ora exactă şi ziua de prezentare la interviu - etapa a doua obligatorie, potrivit art. 54-57 din H.G. nr.611/2008 - Normele privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici – site-ul ICRului a publicat o listă cu „persone desemnate” pentru posturile scoase la concurs. Contactaţi telefonic cum a fost posibil aşa ceva, o voce tânără de la ICR care a refuzat să se prezinte, a spus, încurcându-se în explicaţii, că interviurile ar fi avut loc, că o primă selecţie de dosare a fost făcută la nivel de ICR urmând ca acele dosare să fie trimise directorilor de ICR din străinătate care şi-au ales omul. Deci a fost sau nu interviu? Nu am reuşit să aflu răspuns la această întrebare, la fel cum nu a putut să mi se explice de ce dacă aceste interviuri au avut loc, acestea nu au fost programate în perioada precizată în anunţul iniţial, respectiv 7-11 ianuarie.  
 
Lista câştigătorilor este, nume după nume, o insultă. Care este nota cu care aceste persoane au promovat - nu se ştie! Nu a fost publicată niciodată. Iar dacă va fi publicată acum, după afişarea numelor, este o făcătură. Cine s-a clasat pe locul doi şi trei şi cu ce note? Pentru ca ilegalitatea să continue, mă aştept ca să apară aceşti concureţi plasaţi pe locul doi şi trei, dar care să fie nume fictive, entităţi care existând numai pe hărtie, tocmai ca să nu poată contesta nota primită.  
 
În cursul serii de sâmbătă, când ICR s-a simţit obligată să pună punctul pe i referitor la modificarea şi completarea anunţului cu persoanele desemnate, comunicatul a câştigat o frază straşnică: „Au fost respectate toate prevederile regulamentului, candidaţii provenind din diferite localităţi ale ţării."  
 
Domnule Marga, dacă ne jucăm de-a mica Americă, ţin să va precizez că anunţul este incomplet şi această neglijenţă mă face să deduc că n-a fost respectat nici un regulament. Ştiţi, o ţară nu e numai teritoriu ca să puteţi puncta la diversitate prin sintagma „proveniţi din diferite localităţi ale ţării”. Ar fi trebuit să existe şi menţiunea potrivit căreia candidaţii au provenit din toate mediile sociale şi toate minorităţile naţionale, din toate religiile. Iar dacă nu aveţi printre cei înscrişi un maghiar, un rrom, un eveu, un turc, un armean etc, mi-e teamă că NU s-au respectat acele regulamente pe care le tot invocaţi. A, şi un Martor a lui Yehova!  
 
O dată cu cei 170 de candidaţi minţiţi şi înşelaţi, aştept anularea concursului şi tragerea la răspundere administrativă şi/sau penală, după caz, a celor vinovaţi de această mascaradă. Sau dacă legea nu mai trebuie respectată, să o ştim şi noi că sunt multe lucruri care îţi pot îmbunătăţi viaţă în aceste vremuri triste româneşti, dacă ilegalitatea devine noua valoare culturală!  
Heil Herr Marga!  
 
Ioana MOLDOVAN  
Bucureşti  
8 ianuarie 2012  
---------------------------------------------------  
 
Ioana Moldovan este membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru – Secţia Română şi colaborator la Revista 22. Din 2008 este doctorad şi asistent universitar în cadrul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale“, tema de studiu fiind “Teatrul într-o societate deschisă“. În noiembrie 2006 a fost unul dintre cei 5 tineri dramaturgi aleşi de The Play Company şi Institutul Cultural Român pentru spectacolul „Romania, Kiss Me!“ alcătuit din şase texte scurte montate la 59E59 Theatre din New-York. Începând cu septembrie 2006 a lucrat pentru doi ani şi jumătate ca manager cultural la Teatrul ACT pentru care a adus trei nominalizări la Premiul UNITER pentru debut în teatru şi unde a dezvoltat programul educativ pentru liceeni din Sectorul 3: Teatrul face pACT cu gaşka ta din liceu. În martie 2009 a beneficiat de programul International Visitor Leadership al Departamentului de Stat al SUA. În iunie 2010 participă la Sofia (Bulgaria) la un program special de educaţie HIV / SIDA prin teatru, iniţiativă a UNFPA (United Nation Population Fund). Între 2010 / 2011 a beneficiat de o bursă Fulbright, fiind afiliată la School of Theater din cadrul University of Southern California (Los Angeles, SUA). (NR)  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Ioana MOLDOVAN - ILEGALITATEA – VALOARE „CULTURALĂ” PROMOVATĂ DE NOUL ICR ŞI ACOLIŢII SĂI / Ioana Moldovan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 740, Anul III, 09 ianuarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ioana Moldovan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioana Moldovan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!