Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Ioan Lilă         Publicat în: Ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012        Toate Articolele Autorului

Ioan LILA - TAINA SCRISULUI (36) – DESPRE CEI CARE DAU NĂVALĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
A da năvală nu e ca într-o luptă navală! Abordajul direct al literaturii cere nu numai tehnica şi tactică, dar şi o infrastructură bine delimitată în spaţiul gîndirii. În abundenţa de creatori iviţi de după implantarea capitalismului deşanţat în adîncul conştiinţelor noastre cine mai poate face ordine? În primul rînd, este nevoie de această ordine? Nu mai este nevoie!  
 
Ordinea în dezordine este ca loţiunea Diana folosită la frecţionarea unui picior de lemn. De lemn-tănase, de lasă-mă să te las, adu-mi aminte nu-mi mai amintesc ce anume... Grav este faptul că o mulţime de poeţi nu au cultură. Ei scriu abundent despre orice le trece prin minte şi, dacă vrei să îi înţelegi, îţi cumperi un ziar de anunţuri la mica publicitate şi te duci să-l citeşti în parc. Sigur că timpul va decanta valorile. De Lautreamont n-a auzit nimeni în timpul vieţii lui, „Cîntecele lui Maldoror" au fost descoperite postum. Existînd această inflaţie, nimeni nu îi mai face faţă. Criticii sunt şi ei copleşiţi, scriu uneori sub presiune, deringolada nu este o revoluţie, ci o involuţie.  
 
Îmi vine minte cazul unui poet talentat cu adevărat, care a început şi el să se grăbească. Poezia este o decantare a trăirilor din sufletul poetului. Poezia este emoţie, nu un discurs inteligent despre orice îi trece cuiva prin minte. Cusătura cu aţă albă sare în ochi de departe. Poetul despre care vorbesc a început să tragă la poezii pe bandă rulantă. Am încercat odată să-i arăt că, pe lîngă metaforele lui sublime, şi-a încărcat poezia şi cu mult balast şi că, în loc să atace cetatea poeziei, o să se scufunde. Ar trebui poate să-mi văd de balastul meu. Mă întreb dacă acest poet l-a citit pe Zaharia Stancu? Ia uite aici capodoperă: „Cu-n fir de iarbă degetul mi-l legi/ Să am, asemeni ţie, un inel./ Ridici sprîncenele şi nu-nţelegi/ Ce dor mi-a odrăslit în gînd din el,/ Că-n ochii mei te uiţi adînc, deodată,/ Şi cum îmi prinzi obrazul tulburat/ Te depărtezi de mine bujorată/ Cu capul greu către pămînt plecat." ("Poeme simple", 1927) Sau: „Şi dulci treceau zilele toate şi-arar dureri dădeau ocoale.../ Ah, amintirile-s ca fulgii rămaşi uitaţi în cuiburi goale!" ("În grădină", 1905, Dimitrie Anghel). Mă opresc aici cu citatele. Mai ştiu vreo două sute de poezii desăvîrşite, dar ajunge! Nu mă mai ocup de veleitari, pentru că nu sînt masochist. Uneori, prin bunăvoinţa cîte unui confrate, pe care îl stimez pentru talentul lui, mai primesc cîte o carte de departe, pe care o citesc îmbătat de fineţea versurilor.  
 
Notă: În cazul meu este simplu de explicat! Am invăţat, pur şi simplu, să scriu, citind literaturi, nu cărţi, şi, desigur, ascultîndu-i pe criticii literari cu mare atenţie pentru că, or fi ei subiectivi în analiza lor literară, dar dreptate au mai întotdeauna, şi eu chiar le-am mulţumit în sensul că nu m-am revoltat niciodată împotriva părerilor lor!  
 
„Iată „Confesiunea unui fost cititor, in prezent critic literar”:  
 
(http://www.alexstefanescu.ro/confesiune.htm)  
 
„...trebuie să-i citesc pe tot felul de începători şi amatori, surâzători, dar şi ameninţători. Ei mă caută pretutindeni, la redacţie, acasă, pe stradă, la Uniunea Scriitorilor, ca să-mi dea cărţile lor nou-apărute. Uneori, noaptea, îşi fac apariţia şi la fereastra apartamentului meu de la etajul trei, călări pe mături, ca personajul fantomatic al lui Bulgakov. Ce vor ei? Vor, iniţial, doar să-mi înmâneze cartea, să ştie că ea se află la mine. Deşi prevăd ce urmează, eu accept această bombă cu explozie întârziată. Din bunătate? Din politeţe? Mai degrabă, pentru că n-am nici o scăpare. Oricum, cartea îmi va fi dată până la urmă, fie şi cu forţa (aşa cum i se dă cu forţa un cadou cuiva care numai şi numai din modestie îl refuză!).”  
 
Şi:  
 
„Literatura se pierde undeva în zare. Iar eu rămân prizonierul unor îndeletniciri prozaice. Mă mai consolează doar amintirile. Îmi amintesc momentele neverosimile din adolescenţă când luam din rafturile bibliotecii Swift sau Gogol şi citeam. Ce simplu era! Simt că-mi dau lacrimile.”  
 
Unui prieten, scriitor remarcabil, i-am scris o prefaţă:  
 
Nu am mai scris niciodată o prefaţă, nu sînt nici măcar critic literar, aşa că nu am instrumentele necesare pentru a analiza o operă literară, de aceea nici nu vreau să ridic în slăvi de carton volumul scriitorului Aurel Avram Stănescu, pentru că, orice aş scrie eu, oricît l-aş lăuda, poezia lui se susţine pe ea însăşi şi nu are nevoie de laudele nimănui! Iată „ARS POETICA”: „Ieri am visat oglinzi prăfuite/ livezi în crepuscul/ omătul topit curgea în suspine/ eclipsa de afară... răceala din mine/ iubirea din tine a ieşit la iveală/ Am zărit tremurând norii, fiorii de-o clipă/ Nu mai e nimeni/ elanul meu moare/ răsăritul e rece ... fără culoare”. Mai este nevoie de vre-un comentariu? Profunzimea suavă a versurilor se înalţă în conştiinţa noastră ca o catedrală a spiritului!  
 
Ce este un poet în esenţa lui intimă? Iată cum se vede pe el însuţi Aurel Stănescu, îndatorat muzei poeziei pînă dincolo de metaforă: „O metaforă s-a împletit ca un şarpe/ de bastonul ce-l port cu umilinţă/ ajutând lumea să treacă prin altă poveste/ deşi mă poticnesc spre finalul sfârşiturilor/ fără s-arunc vina pe nimeni.”  
 
Cînd trece la proză poetică, Aurel Avram Stănescu deţine taina fabulosului poetic: „am călărit împreună armăsarii norilor cenuşii până au fugit înnebuniţi de zările sângerii curăţând umbrele şi ochii zânelor cu dantelării de alpaca.” Pentru a-i înţelege esenţa profund-spirituală, trebuie să-l pomenim aici pe Saint-John Perse: „Ô toi, desir, qui vas chanter...” Şi replica poetului Aurel Avram Stănescu: „cuprindeai în palmă lumea!”. Şi iată cîntecul de lebădă: „Nu plânge! Visează, ştiu că eşti frumoasă! Mi-a şoptit un înger.”  
 
Ciudată este însă o altă stare/nestare a propriei noastre analize interioare. Un lucru comun în filosofia antică, teoretizat şi de Cicero şi de Seneca, a fost sintetizat de Blaise Pascal, pe la 1600, în „Pensees”: „Combien de royomes nous ignorent!”  
 
Constantin Trandafir, critic superb, originar din Cîmpina, Prahova, scrie în „Cititul prozei” (Editura DACIA XXI, 2011): „Într-un interviu, George Bălăiţă, recunoaşte că: între altele, în Lumea în două zile, încerc un răspuns la întrebarea cumplită: pînă unde se poate glumi? Şi George Bălăiţă poate să întindă coarda cât are el chef, pentru că – zice Constantin Trandafir: Particularitatea cea mai evidentă a prozei lui George Bălăiţă o constituie cheful enorm de concret... ” După cum se vede şi criticul vede Constantin Trandafir se consideră a fi mai întîi un cititor, ca şi Alex Ştefănescu.  
 
Dar noi, scriitorii, ce probleme avem cu lectura? De unde să învăţăm taina scrisului, dacă nu de la confraţii noştri? Mie mi-a dat o lecţie de neuitat Adrian Păunescu! Aveam vreo şaisprezece ani, publicam cu duiumul, de cîţiva ani, tot felul de inepţii în revista „Ţara visurilor noastre” – revistă de literatură înfiinţată de profesorul Alexandru Ţîrulescu la Oradea – (de, elev de liceu !), aşa că, mi-am dat singur curaj şi m-am dus la „Flacăra”. Adrian Păunescu m-a primit după o vreme, a luat un stilou şi, cu energia lui de mare scriitor, mi-a masacrat pur şi simplu „capodoperele” (cum le consideram eu)! Nu am reuşit niciodată să-i mulţumesc, pentru că doar ne salutam când ne întîlneam!  
 
Şi nu peste mulţi ani (împlinisem, cred, vreo douăzeci şi trei), mi-a zis într-o zi fabulosul poet (vezi sonetele!) Gheorghe Pituţ: „Tu eşti de-al nostru, Ioan Lilă” Dar eu trecusem deja la proză, abandonînd poezia – în sensul că nu am vrut să public un volum – pentru că, citindu-i pe marii poeţi ai vremii, nu mă simţeam în stare să mă alătur lor, deşi Nichita Stănescu mi-a dedicat o poezie: “Către Ion Lilă”, care începe fascinant cu versul: “Mi se făcuse verde ca de cîmp” !  
 
Ioan LILĂ  
Franţa  
2 septembrie 2012  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Ioan LILA - TAINA SCRISULUI (36) – DESPRE CEI CARE DAU NĂVALĂ / Ioan Lilă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 613, Anul II, 04 septembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioan Lilă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Lilă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!