Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Ion Untaru         Publicat în: Ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013        Toate Articolele Autorului

Ioan Evcrata - Livada duhovniceasca (35)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

CAPITOLUL 104  

VIATA LUI AVVA NONU PREOTUL  

In chinovia celui intru sfinti parintele nostru Teodosie, ne povestea avva Teodosie, care a ajuns episcop de Capitolias despre avva Nonu, zicand:  

Odata, inainte de a toca de miezonoptica, stateam culcat in patul meu. Si am auzit pe cineva zicand cu voce dulce si linistita: " Doamne ,miluieste". Si am vrut sa stiu cine-i cel care il spune. M-am uitat pe fereastra chiliei mele in biserica si am vazut pe un calugar ingenunchiat,iar deasupra capului lui o stea luminoasa, la lumina careia am recunoscut cine era.  

*  

* *  

Un alt calugar batran din aceiasi chinovie ne povestea tot despre avva Nonu, zicand:  

Intr-o zi, inainte de a toca, am iesit din chilia mea, ca sa ma duc la biserica. Si am vazut pe batran stand inaintea bisericii, rugandu-se cu mainile inaltate spre cer. Mainile lui luminau ca doua faclii de foc. Cuprins de frica am plecat.  

CAPITOLUL 105  

VIATA SFANTULUI BATRAN HRISTOFOR DE NEAM ROMAN  

Pe cand eram in Alexandria ne-am dus la avva Teodul, care era in sfanta Sofia langa Far. Si ne povestea batranul zicand:  

M-am calugarit in chinovia celui intru sfinti parintele nostru Teodosie, cea din pustiul Ierusalimului, Sfantul oras al lui Hristos Dumnezeul nostru. Si am gasit acolo un calugar vestit numit Hristofor, de neam roman. Intr-o zi ii fac metanie si-i zic:  

- Ai dragoste, parinte, care au fost nevointele tale calugaresti din tineretile tale?  

Batranul s-a lasat mult rugat de mine; cand a cunoscut insa ca i-am pus aceasta intrebare spre folosul sufletului, mi-a povestit, spunandu-mi:  

- Aveam foarte multa dragoste de calugarie, fiule cand am renuntat la lume. Ziua imi faceam canonul, iar noaptea ma duceam in pestera in care obisnuia sa se roage cel intru sfinti Teodosie si ceilalti parinti. Cand coboram in pestera faceam lui Dumnezeu cate o suta de metanii pe fiecare treapta. Si erau pana jos optsprezece trepte. Dupa ce coboram toate treptele, ramaneam in pestera pana ce toca. Atunci ma duceam la biserica. Dupa ce am facut timp de zece ani aceasta lucrare cu post, cu multa infranare si oboseala, intr-o zi am coborat in pestera ca de obicei. Cand sa pun piciorul in pestera, dupa ce am implinit metaniile pe fiecare treapta, am cazut in extaz si vad ca toata podeaua pesterii este plina de candele. Unele erau aprinse, altele nu. Vad si doi barbati imbracati in hlamide albe, pregatind candelele.  

Eu le-am spus:  

- Pentru ce ati pus candelele acestea si nu ne ingaduiti sa coboram si sa ne rugam?  

Ei mi-au raspuns, zicand:  

- Acestea sunt candelele parintilor.  

- Pentru ce unele sunt aprinse iar altele nu? i-am intrebat din nou.  

- Cei ce vor, au raspuns ei, si le aprind; cei care nu vor , nu si le aprind.  

- Fiti asa de buni, le-am spus eu si spuneti-mi de arde candela mea sau nu.  

- Roaga-te si o aprindem, au raspuns ei.  

Si le-am zis:  

- Sa ma rog? Dar pana acum ce-am facut?  

Dupa ce am spus aceste cuvinte mi-am venit in fire si intorcandu-ma nu am mai vazut pe nimeni. Si mi-am zis in sine-mi:  

- Daca vrei sa te mantui Hristofore, trebuie sa maresti nevointele tale calugaresti.  

A doua zi de dimineata am plecat din manastire. M-am dus la muntele Sinai, fara sa iau ceva cu mine, decat haina ce purtam.  

Dupa ce am trait acolo cinzeci de ani in asceza, am auzit o voce care mi-a spus:  

- Hristofore, Hristofore, du-te in chinovia ta, in care bine te-ai nevoit ca sa te sfarsesti acolo impreuna cu parintii tai!  

Nu dupa multa vreme dupa ce mi-a povestit mie acestea, si a terminat avva Teodul povestirea, sufletul lui sfant s-a odihnit in Domnul cu bucurie.  

Tot avva Teodul ne povestea despre avva Hristofor. Avva Hristofor spunea:  

Intr-o zi m-am dus de la manastire la Ierusalim ca sa ma inchin Sfintei Cruci.  

Dupa ce m-am inchinat, pe cand ieseam, vad un frate la poarta curtii dinauntru a bisericii Sfintei Cruci, care nici nu intra, nici nu iesea. Mai vad si doi corbi care zburau fara rusine pe fata lui, lovindu-l peste obraji cu aripile si nu-l lasau sa intre in biserica. Cunoscand ca cei doi corbi sunt demoni, i-am spus:  

- Spune-mi frate, pentru ce stai in mijlocul portii si nu intri?  

- Iarta-ma avvo, mi-a spus el, ma stapanesc doua ganduri: unul imi spune: " intra si inchina-te Cinstitei Cruci!"; celalalt imi zice: " nu, ci du-te de-ti fa treaba ce ai de facut si vino altadata de te inchina!"  

Eu cand am auzit acestea l-am apucat de mana si l-am bagat in biserica. Si indata au fugit corbii de la el. Dupa ce l-am facut sa se inchine Sfintei Cruci si Sfintei Invieri a lui Hristos Dumnezeul nostru, i-am dat drumul in pace.  

Avva Hristofor mi-a povestit aceasta intamplare, spunea avva Teodul, pentru ca m-a vazut ca eram mult albit de treburi si lasam in parasire rugaciunea.  

CAPITOLUL 106  

POVESTIREA LUI AVVA TEODOR DESPRE MONAHUL SIRIAN SEVERIAN  

Tot avva Teodul ne povestea zicand:  

Aici este o casa de oaspeti intre biserica Sfanta Sofia si biserica Sfantul Faust. Hangiul acestei case m-a rugat intr-o zi sa ma duc la casa de oaspeti si sa-l inlocuiesc cateva zile.  

M-am dus si am gasit gazduit un monah sirian, care nu avea alceva decat un stihar de par, o manta si cateva paini. Statea necontenit intr-un colt, spunea ziua si noaptea stihuri din Scriptura si nu vorbea cu nimeni. Cand a venit duminica, m-am dus la el si i-am spus:  

- Hai frate, la biserica Sfanta Sofia ca sa te impartasesti cu Sfintele si Cinstitele Taine.  

- Nu merg, mi-a raspuns el.  

- Si de ce?  

- Sunt severian si nu ma impartasesc la biserica voastra.  

Auzind pe de o parte ca nu se impartaseste la sfanta si apostolica Biserica, iar pe alta parte vazand ca are un trai atat de imbunatatit si o viata atat de virtuoasa, am plecat plangand in chilia mea.  

Am inchis usa, m-am aruncat cu fata la pamant inaintea lui Dumnezeu si timp de trei zile m-am rugat cu multe lacrimi, zicand:  

- Stapane Hristoase, Dumnezeul nostru, care pentru nespusa si nemasurata ta iubire de oameni ai inclinat cerurile si Te-ai pogorat pentru mantuirea noastra, Cel care Te-ai intrupat din Stapana Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria, descopera-mi cine crede bine si drept, noi cei ai Bisericii sau severienii.  

In a treia zi am auzit o voce nevazuta care mi-a spus:  

- Du-te Teodule si vezi credinta lui.  

A doua zi m-am dus, m-am asezat in fata lui, am asteptat sa vad ce are sa se intample potrivit celor spuse mie de glasul nevazut. Am stat asa cam un ceas uitandu-ma la el: statea si sirianul spunand versete din Scriptura. Si am vazut fiilor, ma jur pe Domnul, deasupra capului lui asezata o porumbita plina de funingine, ca si cum ar fi iesit din cuptor, jumulita si urat mirositoare.  

Atunci am cunoscut ca porumbita inegrita si rau mirositoare, care mi s-a aratat, infatisa credinta lui.  

Fericitul lui suflet ne povestea acestea cu juramant, cu multe lacrimi si suspine.  

 


CAPITOLUL 107  

LEUL SI AVVA GHERASIM  

Cam o mila de la sfantul riu Iordan se afla lavra numita a sfantului avva Gherasim.  

Cand am ajuns in aceasta lavra, parintii de acolo ne-au povestit despre sfantul Gherasim acestea:  

Intr-o zi , pe cand mergea el pe tarmul sfantului riu Iordan, l-a intalnit un leu care mugea foarte tare, din pricina ca-l durea piciorul. Ii intrase un spin si deaceea i se umflase laba si era plina de puroi. Cand leul l-a vazut pe calugar a venit la el si i-a aratat piciorul ranit din pricina spinului intrat in ea. Leul plangea oarecum si se ruga de el sa-l tamaduiasca. Calugarul vanzandu-l ca sufera atat, s-a asezat jos, i-a luat laba piciorului si deschizand umflatura i-a scos spinul cu o multime de puroi. Dupa ce i-a curatat bine rana, i-a legat piciorul cu o bucata de panza si i-a dat drumul. Dar leul dupa ce a fost vindecat, n-a mai parasit pe batran, ci ca un adevarat ucenic, il insotea oriunde se ducea, incat se minuna batranul de o recunostinta atat de mare a fiarei.  

De atunci, batranul il hranea, dandu-i paine si boabe muiate.  

* * *  

Avva Gherasim avea in lavra un magar pentru carat apa, caci parintii din lavra beau apa din sfantul riu Iordan. Lavra este departe de riu, cam la o mila. Parintii aveau obiceiul sa dea pe magar in paza leului sa-l pasca pe malul sfantului riu Iordan. Intr-o zi pe cand magarul pastea sub paza leului, s-a departat leul cam mult de magar. Si iata ca au trecut pe acolo niste conducatori de camile ce veneau din Arabia; cand au vazut magarul singur, l-au luat si au plecat cu el mai departe. Leul cand a vazut ca a pierdut magarul, a venit la lavra foarte suparat si intristat la avva Gherasim. Avva a crezut ca leul a mancat magarul si i-a spus:  

- Unde-i magarul?  

Iar el statea tacut ca un om si cauta in jos. Si i-a spus batranul:  

- L-ai mancat? Binecuvantat sa fie Domnul! Ai sa faci tu ceea ce facea magarul.  

Si de atunci leul, la porunca batranului, purta samarul magarului cu patru vase de lut in care aducea apa in manastire.  

Intr-o zi a venit la batran pentru rugaciune un ostas. cand a vazut pe leu carand apa si a aflat pricina i s-a facut mila de el. A scos trei monezi si le-a dat batranului ca sa cumpere un magar pentru caratul apei si sa elibereze leul de aceasta slujba. Dupa catva timp, dupa ce scapase leul de caratul apei, conducatorul de camile, care luase magarul a venit la Ierusalim sa vanda grau si avea si magarul cu dansul. Cand a trecut sfantul riu Iordan a intalnit din intamplare pe leu. Vazand leul a lasat camilele si a fugit. Leul recunoscand magarul a alergat dupa el si apucand capastrul magarului cu gura, cum ii era obiceiul, l-a tarat pe el si pe cele trei camile. Bucurandu-se si mugind in acelasi timp ca a gasit magarul pe care-l pierduse, a venit la batran, caci batranul socotea ca leul il mancase pe magar. Atunci a cunoscut batranul ca leul fusese hulit. Si i-a pus leului numele Iordan. Leul a stat cu batranul in lavra cinci ani si nu s-a despartit niciodata de el.  

Cand a plecat avva Gherasim la Domnul si a fost ingropat de parinti, leul, potrivit iconomiei lui Dumnezeu, nu se afla in lavra. Dupa catva timp a venit si leul si cauta pe batran.  

Ucenicul lui, avva Savatie, vazandu-l, ii spune:  

- Iordane, batranul ne-a lasat orfani si s-a dus la Domnul.Dar vino si mananca!  

Leul n-a vrut sa manance ci-si intorcea necontenit ochii incoace si incolo, ca sa-l zareasca pe batranul, mugind tare, nesuferind lipsa lui. Avva Savatie si ceilalti parinti vazandu-l asa de indurerat l-au mangaiat pe spate si i-au spus:  

- A plecat batranul la Domnul si ne-a lasat.  

Desi au spus aceste cuvinte, totusi n-au putut sa faca sa inceteze urletul si mugetul, dimpotriva, cu cat parea ca-l mangaie prin cuvinte, cu atat mai mult mugea, isi inmultea ureletele, cu o voce mai puternica, crescand jalea si-si exprima prin glas, prin chip si prin ochi durerea pe care o avea ca nu-l vede pe batran.  

Atunci avva Savvatie ii spune lui:  

- Vino cu noi daca nu crezi si-ti voi arata locul unde se afla batranul.  

Si l-a luat pe leu si l-a dus la locul unde l-a ingropat pe batran. Mormantul era departe de biserica, la jumatate de mila. Avva Savatie s-a oprit deasupra mormantului lui avva Gherasim si a zis leului:  

- Iata batranul nostru!  

Si a ingenunchiat avva Savatie. Cand leul a vazut ca face metanie si-a izbit puternic capul de pamant si mugind puternic a murit indata deasupra mormantului batranului.  

Aceasta s-a intamplat nu pentru ca leul avea suflet cugetator, ci pentru ca Dumnezeu a vrut sa arate ca slaveste pe cei care-l slavesc pe El nu numai in timpul vietii lor, ci si dupa moarte si ca sa arate cat erau de supuse lui Adam animalele inainte de calcarea poruncii si de alungarea din desfatarea Raiului.  

CAPITOLUL 108  

VIATA UNUI PREOT FECIORELNIC SI A SOTIEI SALE TOT FECIOARA  

Cand am fost in insula Samos, ne-am dus in chinovia numita Harixenu, la avva Isidor staretul, barbat virtuos, inzestrat cu multa dragoste fata de toti cei impodobiti cu smerenie.  

La opt mile de oras este un sat, in care se afla si biserica. La biserica aceasta era un preot tare minunat, pe care parintii lui l-au silit sa se casatoreasca impotriva vointei lui.  

Preotul nu numai ca n-a fost atras in inselaciunea placerii, desi era tanar si unit legat cu o femeie, dar a facut si pe femeia lui sa traiasca cu el in curatenie si castitate. Au invatat amandoi psaltirea, cantau amandoi in biserica, pazindu-se pe ei insisi in feciorie pana la batranete. Intr-o zi a fost parat preotul la episcopul sau cu o minciuna diavoleasca.  

Episcopul, necunoscandu-i viata, a trimis de la scos din sat si l-a bagat in inchisoare acolo unde sunt inchisi si paziti clericii care au savarsit vreo greseala.  

Pe cand era in inchisoare, a venit sfanta duminica. In timpul noptii i se arata un tanar foarte frumos la chip si-i spune:  

- Scoala-te, preotule si du-te la biserica ta sa savarsesti Sfanta Proscomidie!  

- Nu pot, a raspuns preotul, pentru ca sunt inchis.  

- Iti voi deschide eu usa, i-a spus tanarul; haide si urmeaza-ma!  

A deschis usa inchisorii si a iesit inaintea lui. Au plecat si au mers impreuna cam pana la o mila de sat.  

Cand s-a facut ziua, paznicul inchisorii n-a mai gasit pe preot inauntru. S-a dus la episcop si i-a spus:  

- A fugit din inchisoare, cu toate ca, cheia era la mine.  

Episcopul socotind ca a fugit a trimis pe un slujitor al episcopiei, spunandu-i:  

- Du-te si vezi daca preotul este in satul lui! Dar sa nu-i faci nimic.  

Slujitorul a plecat si l-a gasit pe preot in biserica savarsind Sfanta Liturghie. Slujitorul s-a intors si a spus episcopului.  

- E in sat si l-am gasit facand Sfanta Liturghie.  

Episcopul s-a suparat si mai mult pe el si s-a jurat:  

- Maine il voi duce la inchisoare cu mai multa necinste.  

In noaptea spre luni i s-a aratat preotului din nou tanarul din noaptea trecuta si i-a spus:  

- Haide sa mergem acolo unde episcopul te-a inchis in oras.  

L-a luat si l-a dus iarasi, l-a bagat in inchisoare, fara sa simta paznicul inchisorii.  

A doua zi dimineata afla episcopul de la paznic ca preotul e in inchisoare fara sa stie ceva. Episcopul a trimis ca sa afle de la preot cum a iesit din inchisoare si cum a intrat din nou fara stirea paznicului.  

- Un slujitor tanar. a spus, foarte frumos la chip si frumos imbracat al episcopiei, dupa cum spunea el, mi-a deschis si m-a dus impotriva voii mele, pana la o mila de sat. Asta noapte a venit din nou si m-a adus inapoi.  

Episcopul a strans pe toti slujitorii episcopiei, preotul insa n-a recunoscut pe nici unul din ei.  

Atunci episcopul a inteles ca ingerul lui Dumnezeu a facut asta, ca sa nu-i fie ascunsa deloc virtutea batranului, ci sa o cunoasca toti si sa slaveasca pe Dumnezeu, care slaveste pe robii Sai. Dupa ce episcopul s-a intarit sufleteste cu privire la preot l-a slobozit in pace, spunand multe cuvinte grele impotriva celor care l-au hulit.  

CAPITOLUL 109  

VIATA LUI AVVA GHEORGHE CARE NU SE INFURIA  

Despre avva Gheorghe, staretul manastirii lui avva Teodosie, ne povestea noua avva Teodosie, ucenicul lui cel bun, bland si smerit, care a ajuns episcop al Capitoliadei, zicand:  

Am stat impreuna cu avva Gheorghe doisprezece ani si am vrut sa-l vad odata suparandu-se, dar nu l-am vazut, cu toate ca acum stapaneste multa trandavie si multa neascultare. Cine-si infrana atat de mult ochiul ca cel intru sfinti parintele nostru Gheorghe? Cine a pus usa auzului, ca fericitul? Cine si-a legat limba ca parintele nostru? Care raza de soare a luminat atata pamantul pe cat a luminat inimile noastre ale tuturora parintele nostru?  

http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/limonariu.htm  

 

Referinţă Bibliografică:
Ioan Evcrata - Livada duhovniceasca (35) / Ion Untaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1025, Anul III, 21 octombrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Untaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!