Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Ion Untaru         Publicat în: Ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013        Toate Articolele Autorului

Ioan Evcrata - Livada duhovniceasca (25)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

CAPITOLUL 77  

POVESTEA DESPRE TREI ORBI  

Eu si acelasi dascal Sofronie ne-am dus intr-o zi la Stefan sofistul ca sa luam lectii. Era amiaza. Stefan sofistul locuia la biserica Nascatoarei de Dumnezeu , zidita de fericitul papa Evloghie, supranumit al Doroteii. Cand am batut la usa filosofului a venit o fata si ne-a spus:’’ Doarme , dar asteptati putin!”. Cand am aflat asta am spus lui Sofronie:’’ Hai sa mergem la Tetrapilon si sa stam acolo”. Tertapilonul este un loc foarte respectat de locuitorii Alexandriei, caci se spune ca sunt depuse acolo moastele profetului Ieremia de Alexandru cel Mare, intemeietorul orasului, care le-a luat din Egipt. Cand am ajuns acolo nu am gasit pe altcineva decat pe trei orbi, caci era la amiaza. Ne-am asezat alaturi de orbi in liniste fara sa scoatem vreun cuvant si am inceput sa citim din cartile noastre.  

Orbii vorbeau intre ei. Unul din ei a spus celuilalt:  

- Cum ai orbit?  

- Eu, a raspuns cel intrebat, eram corabier in tinerete. Am plecat din Africa cu corabia pe mare. In mijlocul marii m-am imbolnavit de ochi. Neputand sa ma vindec am capatat albeata si am orbit.  

Apoi l-a intrebat pe celalalt:  

- Tu cum ai orbit?  

- Eram din meserie slefuitor de sticla, a raspuns acesta. Din pricina focului mi s-au topit ochii si am orbit.  

Cei doi l-au intrebat pe al treilea.  

- Dar tu cum ai orbit?  

- Va voi spune adevarul, a raspuns el. Cand eram tanar, mi-era grozav de urat sa muncesc si am ajuns un stricat. Cand nu aveam ce sa mananc furam. Intr-o zi dupa ce facusem multe blestematii, stateam in piata si vad ca este dus la groapa un mort bine imbracat. Merg deci in urma cortegiului funebru, ca sa vad unde are sa-l ingroape. S-au dus in spatele bisericii sf. Ioan, l-au pus in mormant si au plecat. Dupa ce am vazut ca au plecat, am intrat in mormant si am dezbracat pe mort de tot ce purta, lasandu-i numai panza de ingropare. Cand vioam sa ies din mormant, incarcat cu multe lucruri, gandul meu cel rau imi spuse: “ Ia si panza de pe el ca-I buna la ceva!” Nemernicul de mine m-am intors. Si cum ii luam panza sa-l las gol, s-a sculat mortul in fata mea si intixandu-si mainile spre mine si-a apropiat degetele de fata mea si mi-a scos ochii. Atunci eu nenorocitul am lasat totul jos si am iesit din mormant, cuprins de mare durere si primejdie. Iata, v-am spus si eu cum am orbit.  

Dupa ce am auzit acestea, Sofronie imi face semn. Si am plecat de la ei. Si mi-a spus:  

- Intr-adevar avvo, azi sa numai luam lectii, caci ne-am folosit mult din povestirea orbilor.  

Pentru ca noi am tras o invatatura folositoare, am scris-o ca voi sa auziti si sa va folositi. Intr-adevar nici un om care savarseste un rau nu ramane ascuns lui Dumnezeu. Noi insine am auzit cu urechile noastre aceasta poveste de la cel care a patimit-o.  

CAPITOLUL 78  

MAREA MINUNE A UNEI COPILE MOARTE, CARE A TINUT PE UN JEFUITOR DE MORMINTE SI N-A VRUT SA-I DEA DRUMUL PANA CE NU I-A FAGADUIT CA O SA SE CALUGAREASCA  

Cand am ajuns la Ierusalim, avva Ioan, staretul manastirii Gigantilor, ne-a istorisit o povestire asemenea celei de mai inainte:  

Nu de multa vreme a venit la mine un tanar care mi-a spus:  

- Pentru numele lui Dumnezeu, primeste-ma caci vreau sa ma pocaiesc!  

Si spunea aceste cuvinte inecat de lacrimi. Cand l-am vazut atat de zdrobit la inima si atat de deznadajduit , i-am zis:  

- Spune-mi ce te-a facut sa ajungi la o pocainta atat de mare?  

- Sunt intr-adevar avvo, foarte pacatos.  

- Crede-ma fiule, i-am spus, ca dupa pacate sunt multe si felurite, tot asa de multe sunt si leacurile. Dar daca vrei sa te vindeci , spune-mi cu adevarat pacatele tale si eu iti voi da un canon potrivit lor. Caci intr-un fel se vindeca desfranatul, altfel ucigasul, altfel fermecatorul si altul este ajutorul dat lacomului.  

Tanarul oftand din adancul inimii si lovindu-si pieptul se pierdea din pricina lacrimilor si a suspinelor. Din pricina ca inima sa ii era asa de tulburata, nu putea nici sa vorbeasca. Cand l-am vazut cazut intr-o neputinta si o durere atat de mare, incat numai putea nici sa-si spuna nenorocirea sa, i-am spus:  

- Fiule, asculta-ma! Sileste-te de-ti potoleste putin cugetul si spune-mi fapta ta! Hristos, Dumnezeul nostru poate sa-ti dea ajutorul Lui. Caci pentru nespusa Lui iubire de oameni si pentru nemasuratele Lui milostiviri, a suferit totul pentru mantuirea noastra; a stat cu vamesii la masa, n-a alungat pe desfranata, a primit pe talhar, din pacatosi a facut prieteni, iar in urma a primit si moartea pe Cruce. Te va primi si pe tine cu bucurie, cu mainile Sale daca te pocaiesti si te intorci. Caci nu vrea moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu ( I Tim. 2. 4).  

La auzul acestor cuvinte s-a fortat pe sinesi si stapanindu-si lacrimile mi-a spus:  

- Eu, avvo, cel plin de tot pacatul, nevrednic cerului si pamantului, am auzit acum doua zile ca o fecioara, fiica unuia din cei dintai din orasul acesta, a murit si ca afost inmormantata imbracata cu haine multe intr-un mormant afara de oras. Cand am auzit, m-am dus noaptea la mormant, caci aveam obiceiul acesta nelegiut de a jefui mormintele si am inceput sa o dezbrac. Si am dezbracat-o de toata imbracamintea ei. Nu i-am lasat nici camasuta, ci am luat-o si pe aceasta, lasand-o goala asa cum s-a nascut. Pe cand vroiam sa ies se ridica fata inaintea mea; intinde mana stanga, ma apuca de mana dreapta si-mi spuse:  

- Om de nimic, asa trebuie sa ma dezgolesti? Nu te-ai temut de Dumnezeu? Nu ti-e frica de osanda rasplatirii viitoare? Nu trebuia oare sa ma jelesti ca pe o moarta? Nu ti-a fost rusine sa-mi vezi trupul gol? Esti crestin si ai socotit ca am sa ma infatisez asa goala inaintea lui Hristos, fara sa te rusinezi de goliciunea mea? Nu te-a nascut oare o femeie ca si pe mine? Oare o data cu mine n-ai insultat si pe mama ta? Cum ai sa te aperi fata de mine, nenorocitule, inaintea infricosatorului judet al lui Hristos? Pe cand traiam om strain nu mi-a vazut fata, pe cand tu, dupa ce am murit si am fost ingropata, m-ai dezgolit si te-ai uitat la trupul meu gol. Blestemata omenire , in ce decadere a ajuns! Cu ce inima sau cu ce maini ai sa te apropii sa te impartasesti cu Prea Sfantul Trup si Sange al Domnului nostru Iisus Hristos?  

Cand am auzit si am vazut acestea, m-am speriat m-a cuprins frica si tremur incat abia am putut sa-i spun:  

- Da-mi drumul si n-am sa mai savarsesc asemena fapte.  

- Intr-adevar, mi-a spus ea, ai venit aici cum ai voit, dar nu ai sa pleci de aici cum vrei, ci mormantul acesta va fi mormant pentru amandoi. Sa nu crezi ca ai sa mori indata, ci dupa ce vei fi chinuit timp de multe zile iti vei da raul tau suflet intr-un chip groaznic.  

Eu o rugam cu lacrimi sa-mi dea drumul, jurandu-ma pe Atotputernicul Dumnezeu ca n-oi mai face aceasta fapta nelegiuita si faradelege. Dupa ce am rugat-o mult si am varsat multe lacrimi, mi-a raspuns zicand:  

- Daca vrei sa traiesti si sa scapi de nevoia aceasta, da-mi cuvantul ca daca-ti voi da drumul nu numai ca ai sa te lasi de aceste fapte murdare si ticaloase, ci indata sa pleci, sa te retragi din lume, sa te calugaresti si sa te pocaiesti de faptele tale, slujind lui Hristos.  

M-am rugat ei spunandu-i:  

- Voi face nu numai ceea ce mi-ai spus, ba inca chiar de azi nu ma mai duc acasa, ci de-a dreptul la manastire.  

- Imbraca-ma cum mai gasit, mi-a spus fata.  

Dupa ce am imbracat-o , iarasi s-a culcat si a murit. Iar eu nenorocitul si pacatosul am iesit indata din mormant si am venit aici.  

Auzind acestea de la tanar l-am mangaiat cu cuvinte de pocainta si de infranare, iar dupa o trecere de timp l-am tuns calugar. Imbracand haina monahala s-a inchis intr-o pestera din munte si acolo a multumit lui Dumnezeu si s-a nevoit pentru mantuirea sufletului sau.  

http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/limonariu.htm  

 

Referinţă Bibliografică:
Ioan Evcrata - Livada duhovniceasca (25) / Ion Untaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1015, Anul III, 11 octombrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Untaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!