Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   


Autor: Mihaela Cristescu         Publicat în: Ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Intre real si imaginar
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Fiicei mele, Maria Parascheva  

Tabloul alăturat este realizat de Luminita Serbanescu, Ottawa, Canada si se numeste Lady in Blue.
 
Am pus telefonul la ureche pentru a treia oară. „Ascultă-mă, te rog. Aş vrea să îţi trimit un cadou pentru ziua ta. Ce ţi-ai dori?” Un număr complex de imagini mi-a făcut aşteptarea mai riguroasă spre infinit. Dacă i reprezenta rădăcina pătrată a numărului -1, atunci o mai văzusem, în imaginar, de un număr determinat de ori, poate în vis, poate în faţa fotografiilor, amintindu-mi.
 
Eram antrenată de câteva luni în activitatea literară a grupului artistic din regiunea Parramatta şi, fără să realizez, săptămână după săptămână, încetul cu încetul, distanţa dintre noi determina creşterea forţei de gravitaţie, deşi, practic vorbind, nimeni nu aducea în discuţie partea reală, atracţia terestră, ci, mai serios, valoarea scrisă a existenţei australiene contemporane. Cine ar fi crezut că o simplă vizită la biblioteca centrală va crea punctul de inflexiune a curbei timpului, va schimba sensul concavităţii?  

Aşteptam, fără să mă grăbesc, un semn de la celălalt capăt al firului, vocea care să traverseze oceanele. „Pot să îmi doresc orice?” „Încearcă.” Iterativă discuţia noastră, nu prea părea să îşi dorească ceva anume, sau oricum, nu se aşteptase la întrebarea mea. „Stai să închid televizorul.” Evident, avea nevoie de linişte pentru a se concentra. Ştiam ce va face exact, cât de departe este de telefon, cum va întinde mâna spre telecomandă, ce va rămâne pe ecran, cât de repede se va întoarce. Apoi cum îşi ridică ochelarii şi fâşâitul receptorului până la ureche. „Aşa, să vedem...”  

Este adevărat, eram impresionată de onestitatea cu care fusesem primită în grup. Nu înţelegeam decât în parte mentalitatea australiană, cu atât mai mult cu cât ceream explicaţii în plus atunci când era vorba de diferenţe culturale, de limbă locală sau de tendinţe literare. Şi totuşi... ceva găsisem acolo din moment ce mă simţeam „acasă”. Mai târziu mi-am dat seama de reflectarea literaturii în spaţiu absolut şi de norocul pe care îl avusesem. E greu să descopăr o formulă, e foarte greu să descopăr un număr complex, e aproape imposibil să descopăr un fractal. Ce şanse aş fi avut să mă întorc la literatură înainte ca lumea să se distrugă, înainte ca să nu mai am ce spune? Toată chestiunea trebuia privită absolut, din punctul de vedere al luminii, relativitatea fiind punctul slab al teoriilor mentale. Şi dacă aveam încredere în soartă, de ce n-aş fi avut încredere în semne? Trebuia numai să fiu atentă.  

„Cred că mi-aş dori ceva greu de obţinut şi te-ai putea speria.” Să mă sperii? De când un cadou poate provoca teamă, sau, mai mult, teama ei de a nu mă speria? Ceva se întâmpla în Emisfera Nordică, şi cum nu foloseam in aceasta discuţie messenger-ul, îmi era destul de greu să înţeleg prin privire. Aveam nevoie, într-adevăr, să o vad. „Vrei să deschid internetul?”  

De concurs am aflat ceva mai târziu, după câteva luni de la primele întâlniri la care am participat. Şi m-am gândit că, o dată în plus, imaginarul avea să îşi lărgească cuantumul şi să participe în viaţa mea într-o proporţie covârşitoare. Oricum, dezvoltându-mi abilităţile în condiţii de suprafaţă (părăsisem liniaritatea), aveam să descopăr o nouă dimensiune argumentabilă. De ce nu? Să mă întorc încă o data la mine, la ceea ce înţelesesem că pot accepta, o nouă încercare intelectuală după o perioadă de linişte, într-o ţară străină.  

Am deschis amândouă pagina de Yahoo! şi mi-am amintit brusc cât de uşor îmi spusese adevărul şi mă rugase, după cea de a doua operaţie: „Mami, a fost bine, dar pe a treia nu o mai facem, nu-i aşa?” Blândeţea copiilor e covârşitoare şi ne simţim cumva în mitoc, din moment ce am cauzat problema, a priori. Ar trebui să găsim soluţia înaintea lor, să îi super protejăm şi să scăpăm de regrete. Dar realul are o altă valoare şi pronunţarea ei, verdictul, îşi are înţelesurile mai adânc. „Acum spune-mi, te rog, ce îţi doreşti de ziua ta?”  

Cred ca momentul în care s-a hotărât să răspundă a precedat imaginea transmisă de satelit, deoarece, în prima fantă de timp, nu i-am putut desluşi cuvintele. Cu siguranţă, ştiam că mă voi face de râs în faţa copilului meu, cu atât mai dramatic cu cât nici nu puteam recupera prea repede pierderea. Sufeream deznădejdea şi neputinţa, aşteptând îndurarea gândurilor ei. Poate nu va fi un cadou prea scump... Poate va înţelege cât de mult aş fi vrut să fim împreună.  

Fie ce-o fi! Încercam să rămân cât de mult legata de real, să recunosc depărtarea geografică şi să ascult dorinţa fiicei mele: „Mami, aş vrea să câştigi un premiu pentru mine!” De facto, cred că Dumnezeu are o preferinţă specială pentru copii. Aceasta este, de jure, singura explicaţie a premiului ce mi-a fost acordat.
 

Mihaela Cristescu - Sydney  

Referinţă Bibliografică:
Intre real si imaginar / Mihaela Cristescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 308, Anul I, 04 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihaela Cristescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Cristescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!