Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Aspiratii > Mobil |   


Autor: Florentina Udeanu         Publicat în: Ediţia nr. 431 din 06 martie 2012        Toate Articolele Autorului

Intre Dumnezeu si neamul meu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Între Dumnezeu şi neamul meu 
  
Ne ducem viaţa frânt ca într-un tablou de Picasso. Dar dacă acolo geometria e sigură şi culorile sunt vii, neamul meu se mişcă axiomatic pe un fond tern, cenuşiu. Un singur segment de dreaptă viu şi stabil ne leagă de speranţă: poarta Bisericii unde batem cu credinţa că Dumnezeu e singurul care nu ne condiţionează fiinţarea. Biserica este singurul loc unde uităm pentru un timp de şomaj, deficit bugetar, pensii şi salarii tăiate. Atât ne oferă, timid, Biserica, un moment de uitare şi de relaxare narcotică în mâinile primitoare ale Tatălui. 
  
Privită ca o speranţă şi un factor de stabilitate, Biserica ar trebui să-şi facă simţită prezenţa activ în viaţa comunităţii şi nu invers. Ar trebui să dea un sens geometriei noastre existenţiale prin implicarea în activităţile sociale, cum ar fi: cămine de bătrâni, grădiniţe, spaţii special amenajate pentru femei aflate în dificultate sau pentru oamenii străzii.  
  
Se spune la nivel declarativ că aceste acţiuni există, că se simt, dar impactul lor este tăcut şi insuficient în raport cu veniturile pe care BOR le declară de la an la an. Deşi reprezentanţii BOR susţin că datorită statutului juridic al cultelor ca unităţi de drept privat, dar de utilitate publică, acestea dezvoltă multe activităţi sociale, astfel încât scutirea de impozite este o necesitate, intervine o întrebare simplă. Necesitate pentru cine? Cine beneficiază de fondurile mari pe care BOR le are la dispoziţie? 
  
Potrivit Codului fiscal, BOR este scutită de la plata impozitului pe profit, de plata accizelor pentru produse energetice utilizate drept combustibil pentru încălzire şi numai în 2010 bugetul Patriarhiei a fost suplimentat cu 5 milioane de euro în condiţiile în care Guvernul desfiinţează spitale, nu avem cămine de bătrâni decente, iar aspirina e un lux. 
  
Terenuri de la stat, buget, fonduri publice pentru diverse construcţii, iată numai câteva dintre avantejele pe care Biserica le are în raport cu cei care se îndreaptă umil, încovoiaţi de grija zilei de mâine, către ea.  
  
Un exemplu ar fi biserica Şerban Vodă din sectorul 4 al capitalei care a beneficiat de fonduri de la primărie, modeste de altfel, pentru visul său de a înălţa un cămin de bătrâni. A avut suficient doar pentru fundaţie. Iar acum caută fonduri europene pentru a-şi duce visul social până la capăt. Până şi preoţii trăiesc din vise, cei care măcar au dorinţa onestă de a se implica. Şi nu este singurul exemplu, căci BOR a cerut înfiinţarea mai multor cămine de bătrâni în cadrul parohiilor fără însă a le sprijini în niciun fel, deşi dispune de fondurile necesare. BOR doar pretinde implicarea parohiilor în viaţa comunităţii, dar îi lasă pe preoţi să viseze şi să caute singuri resursele financiare. 
  
Neaşteptând niciun sprijin de la BOR, tot mai multe biserici şi mânăstiri doresc să acceseze fonduri europene pentru terminarea unor lucrări de amenajare, cămine sau extindere, un exemplu fiind mânăstirea Radu Vodă din Bucureşti care a şi depus un astfel de proiect. 
  
Mă vad pusă în faţa unei dileme extraordinare care mă consumă în trăiri contrare. Ce pot alege între Dumnezeu şi neamul meu? Pe de o parte mă simt solidară cu durerea mocnită a bătrânilor, cu tristeţea vlăguită a tinerilor şi copiilor aşteptând cuminte, plini de încredere, cuvântul bun al vreunui preot şi, pe de cealaltă parte, Dumnezeul căruia mă rog ca ideea de bine să ne aducă tuturor pace în sufletele pustiite. 
  
Ceea ce ne dorim să se întâmple, la modul firesc şi într-un chip fericit, este ca Biserica sa ne vindece şi să se implice activ în viaţa noastră şi nu invers. Ea să fie cea care vine spre noi să ne întindă mâna şi nu noi să ne întindem să umplem cutia milei. Căci ce poate fi mai disonant decît frumuseţea şi robusteţea turlelor noi, vitalitatea icoanelor murale şi umila noastră sărăcie în care , uneori, nu mai găsim bani nici pentru o pâine. 
  
Ne dorim ca Biserica să răspundă aşteptărilor noastre, întemeiate de altfel, de a fi, la modul propriu, o treaptă spre mîntuire.  
  
Se spune că de la oameni mai puţin, iar de la Dumnezeu mai mult. Tocmai acest “mult “ de care dispune BOR ne preocupă şi din care ar putea să suplinească ceea ce statul este incapabil să ofere: sprijin social pentru categoriile cele mai defavorizate. Acolo unde statul are incapacitatea de a intervene socialmente necesar, acolo Biserica s-ar putea impune ca pilon de stabilitate căci încrederea în ea, conform ultimelor sondaje de opinie, este încă neştirbită. De ce este neştirbită? Pentru că rămâne ultima redută în calea disperării, neputinţei, frângerii limitelor şi aşa fragile. 
  
Tot ceea ce cerem, şi cerem atât de puţin şi de firesc, este ca Biserica să vină în întâmpinarea nevoilor noastre, durerilor noastre, neputinţelor noastre. E un strigăt de ajutor căci numai Dumnezeu nu ne-a dezamagit până acum. Dacă viaţa noastră e inertă în contextul social, singura culoare vieşi profundă rămâne albastrul de Voroneţ ca o garanţie a faptului că într-o zi, într-un anumit moment al vieţii noastre vom gusta din fericirea libertăţii depline, acolo unde nici griji nu sunt şi nici tristeţe. 
  
Între Dumnezeu şi neamul meu aş vrea să întind un arc de cerc în care să prind şi să surprind blîndeţea şi putinţa preotului. Doar atît ...  
  
ARGUMENTARE: 
  
Acest articol se bazează pe acţiunile întreprinse de Biserică în ultima perioadă şi pe opiniile unor surse directe din interiorul acesteia. Articolul a beneficiat de o scurtă perioadă de documentare atât la faţa locului, dar a surprins şi articole mai vechi pe această temă. Fiind încă un factor de stabilitate în cadrul societăţii româneşti, am considerat că este oportun să-mi exprim punctul de vedere privind acţiunile sau , mai bine zis, inacţiunile Bisericii în context social. Am beneficiat de câteva informaţii recente privind accesarea unor fonduri europene şi am ascultat motivul acestor accesări. Nevoia de a crea cămine, dar şi ordinal dat de Patriarhie în acest sens fără a oferi un sprijin mi-au sugerat idea de a scrie un articol pe această temă. 
  
Mai mult decât atât disperarea unor preoţi din anumite parohii care au dorinţa onestă de a ajuta la modul propriu palpabil oamenii aflaţi în nevoie şi zidul de care se lovesc în lupta cu propria ierarhie, lipsa fondurilor, m-au determinat sa pun pe hartie disconfortul creat între a dori să faci şi neputinţa de a face. 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Intre Dumnezeu si neamul meu / Florentina Udeanu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 431, Anul II, 06 martie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Florentina Udeanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florentina Udeanu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!