Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Aspiratii > Mobil |   


Autor: Magdalena Albu         Publicat în: Ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012        Toate Articolele Autorului

ÎNTRE DEMOCRAŢIA NENĂSCUTĂ ÎNCĂ ŞI OLIGOCRAŢIA CU CHIP DE DRAC ICONIC
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Democraţia (cu binecunoscuta ei sorginte lingvistică grecească, demos = popor şi kratos = conducere) a devenit azi în România - de la conceptul mult prea generos cu iz de model perfect al unei veritabile societăţi de tip deschis, antitotalitar, concept vândut, din păcate, cu sânge şi gloanţe la kilogram spre sfârşitul de secol XX în majoritatea ţărilor comuniste de către marile puteri politico-economice ale lumii - nimic altceva decât termenul-paravan folosit cu neruşinare de către o altă dictatură circumstanţială, una mondială de astă dată, vizibil înrobitoare la nivel planetar, care încearcă însă fără succes să îşi ascundă relele intenţii distructive sub masca îndelung trâmbiţatelor „drepturi universale ale omului”, drepturi călcate constant în picioare în aproape toate statele lumii cu aşa-zisă tradiţie „democratică” prin ciomăgirea sistematică a demos-ului protestatar de aşa-numitele forţe de ordine publică ori de câte ori acesta are ceva de cârtit împotriva ordinului general emis (cu titlu de lege) de stăpânirea actuală a umanităţii. Ceea ce s-a întâmplat, practic, în ultimii douăzeci şi ceva de ani postcomunişti pe tărâm românesc şi mondial, deopotrivă, dacă e să ne referim numai şi numai la acest ultim segment de temporalitate istorică al contemporaneităţii, a însemnat pentru populaţiile-obiect (de observare antropologică) un lung şi devastator şir de experimente dure, inumane multe dintre ele, care au constat, de fapt, în înlocuirea unei forme de dictatură locală, cea a unei singure persoane, cu o altă formă, una mult mai sofisticată, de gen global. Fostul regim comunist opresiv şi manipulator, probat în fel şi chip pe pielea statelor estic-europene, a fost obligat brusc (de aceleaşi forţe care îl instauraseră) să îşi lase deoparte masca-i specifică şi să-şi încheie un ciclu istoric ingrat, ce părea a nu se mai sfârşi vreodată, pentru a lăsa cale liberă unui alt timp istoric, cu o mască proprie la fel de malefică, dar fundamentat pe un soi de perfidie mult mai bine construită decât cea a antecesorului său, e vorba despre timpul actual al dezagregării treptate a suveranităţii naţionale a fiecărui stat în parte în vederea formării unui (sau unor) conglomerat(e) multinaţional(e) bazat(e) pe raţiuni economice şi militare diverse.  

În spaţiul geografic european, spre exemplu, unde populaţiile care îl locuiesc au standarde de viaţă felurite, substantivul „democraţie” este continuu plimbat pe sub nasul fiecărui cetăţean al monolitului fisurat încă dintru început UE întocmai ca o batistă fluturată în semn de adio pe peronul dezolant al unei gări singuratice de mâna unui necunoscut. De fapt, termenul democraţie şi-a pierdut de mult şi definitiv sensul său denotativ iniţial, existând azi, aşa cum spuneam în paragraful anterior, drept simplul paravan acoperitor al multiplelor jocuri de culise ale guvernelor lumii şi a celui mondial, care le coordonează, momentan din „umbră”, pe toate acestea la un loc. Personal, mă îndoiesc de faptul că viitorul imediat sau cel îndepărtat vor repune în drepturile cuvenite semnificaţia reală a substantivului democraţie. Înclin să cred, mai degrabă, că democraţia va fi înlocuită conceptual cu altceva, mai puţin flexibil şi ofertant din punct de vedere semantic pentru omenire, însă mult mai bine vândut sub raportul tipului de discurs pe piaţa manipulărilor de tot felul. Altfel spus, va fi o altă minciună frumos ambalată şi distribuită întregii umanităţi de către extrem de comercianţi de realităţi mistificate!... Sigur că cine va pierde în tot acest joc teatral lugubru, trăind un nou experiment inepto-ocult pe propria sa piele, nu va fi nimeni alcineva decât omenirea însăşi. Dar cui îi pasă până la urmă de aşa ceva?!... Răspunsul este evident şi simplu: nimănui.  

Nici în România lucrurile nu stau cu mult mai bine. Dimpotrivă. Braţele pline de forţă ale caracatiţei totalitare mondiale îşi poziţionează destul de sigur ventuzele de fixare şi pe corpul social românesc contemporan. Ai sentimentul, parcurgând zi după zi timpul istoric actual, că, dintr-o dată, întreg trecutul naţiei îţi este pulverizat dinadins în uitare şi falsificat cu bună ştiinţă de fitecine, prezentul fiindu-ţi vlăguit, astfel, de cea mai solidă parte constitutivă a sa, iar viitorul sortit în mod categoric a se îneca în mlaştina unui tip de dezvoltare abnormă, fundamentată numai şi numai pe torente de ignoranţă şi porniri instinctuale diverse, ceea ce va naşte, desigur, cea mai simplă şi tragică, în acelaşi timp, formă de manipulare colectivă a naţiei - manipularea prin incultură şi sexualitate. De aici înainte, orice guvern glocal numit de la centru (şi nicidecum stabilit prin intermediul aşa-numitelor alegeri „democratice” - şi cred că mulţi au fost convinşi de acest lucru în urma ultimelor evenimente politice abracadabrante din vara românească a anului 2012) va conduce cu uşurinţă, e-adevărat, dar numai pentru o scurtă bucată de vreme turmele întregi de hominide fără discernământ, erudiţie şi lipsite totalmente de germenele firesc al libertăţii lor proprii de a fi. Subliniez expresia doar pentru o scurtă bucată de vreme şi nicidecum pentru un timp îndelungat, deoarece traiectul strategic dezastruos al liderilor economici actuali (pentru că politica e doar o interfaţă a jocurilor economice de tot felul) este unul construit de aşa manieră încât acesta va întoarce destul de rapid asupra lor înşişi, indubitabil, în sens negativ.  

Ceea ce este foarte trist azi în privinţa organismului democratic în sine se rezumă la faptul că, pe catafalcul său mohorât, stau orânduite unul lângă altul, din nefericire, osemintele tuturor celor care au luptat duşi cu forţa pe câmpul de luptă în varii conflagraţii mondiale de exterminaţiune umană sau de bunăvoie şi dintr-o uriaşă naivitate personală pe străzi ca elemente implicite de carnagiu macabru în vederea realizării filmului istoriei punctuale a lumii, istorie trasată întotdeauna însă din vârful ascuţit al condeiului extrem de meschin al unor aşa-zise „mari” puteri militare şi economice ale planetei Pământ. În toată această poveste a omenirii contemporane, din care şi România face parte ca actor important al unui întreg construct politic federal - ce foloseşte ostentativ democraţia doar ca termen-paravan, aşa cum precizam la început, cu scopul impunerii unor politici generale cu ţintă precisă -, se pot observa cu o evidenţă limpidă noile tendinţe oligarhice ale prezentului. Cu alte cuvinte, democraţia nenăscută încă a murit de mult, iar între forma aceasta democratică românească neconcepută faptic nici în secunda de faţă, dar aflată, culmea, pe marginea propriei sale prăpastii existenţiale, şi oligocraţia prezentului cu chip diform de drac iconic, în mod cert că ultima dintre ele va reprezenta de acum înainte cuvântul de ordine care va sta pe buzele întregii omeniri pentru un anume timp dat. Aşadar, trăiască OLIGOCRAŢIA şi iluştrii ei formatori iluminaţi!...  

P.S.  

Mai mult ca sigur însă că, în raport cu scumpirea recentă a curentului electric în spaţiul geografic românesc, bunăoară, „iluminarea” interioară a acestei mase reduse, din fericire, de escroci efemeri care conduc azi lumea e, de fapt, un soi de întuneric foarte bine conturat al propriei lor micimi humanoide!... Se pare că mai avem ceva timp de aşteptat până la a doua venire a lui Cristos pentru ca potopul răului dominant să dispară definitiv dintre hotarele acestei ţări şi ale acestei lumi în genere!... Până atunci însă, islamul este, după cum se poate lesne constata, supus în mod „democratic” invectivelor felurite în fel şi chip, creştinismul aşijderea ş.a.m.d. (poate, poate s-o alege praful de ele cât mai curând în credinţa unora, ca să aibă culoar larg noua ordine mondială spre a-şi arăta, în sfârşit, faţa-i hidoasă în văzul tuturor). Înclin să cred că dracul de pe icoanele creştine străvechi va deveni în scurtă vreme un simplu ageamiu inocent într-ale răului faţă de colţii malefici ai monstrului ocult, care îşi tot fâlfâie de multă vreme coada între hotarele imaginare ale unui spaţiu public contemporan mult prea tăcut şi naiv.  

 

Magdalena ALBU  

24 septembrie 2012  

 

Referinţă Bibliografică:
ÎNTRE DEMOCRAŢIA NENĂSCUTĂ ÎNCĂ ŞI OLIGOCRAŢIA CU CHIP DE DRAC ICONIC / Magdalena Albu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 639, Anul II, 30 septembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Magdalena Albu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Magdalena Albu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!