Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: George Safir         Publicat în: Ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012        Toate Articolele Autorului

Într-un nu ştiu care sat
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
O sfântă zi de duminică la ţară. Parcă toată lumea doarme. Doar un câine când şi când mai tulbură liniştea care se dorea a fi, acum, regină.  
Nataliţa, cea mai mică din cei şapte fraţi, îşi făcuse lecţiile. Nu era ea strălucită la carte, dar era conştiincioasă şi, acum, tocmai se gândea ce compunere să facă pentru mâine la şcoală. Învăţătoarea le-a spus să facă fiecare după cum îl taie capul şi se tot gândea, se tot gândea, ronţăind creionul în gură.  
Toader, stăpânul casei, truditor de ţarină şi iubitor de animale, stătea întins pe o laviţă. Cu ochii ţintă în tavan se gândea că nici duminica asta n-a fost la biserică. Ce minciună o să-i mai spună şi de data asta? „Toderaşe, niciodată nu ştii când va suna ceasul, vino la biserică şi ascultă cuvântul Domnului!” Parcă îl şi vede pe popă cu barba lui neagră şi cu alura de sfânt. „Negreşit, duminica viitoare mă voi duce, aşa e, nu ştii când vine vremea”.  
Mărioara, vrednică gospodină, dar şi soaţă cinstită şi iubitoare, mesteca, în acest timp, mămăliga galbenă ca aurul. Aburii se ridicau odată cu mirosul parfumat şi fierbinte spre tavanul din brad lăcuit şi gândul o duse la ziua de mâine când va începe culesul cucuruzului. Mai mestecă la mamaligă cu mâinile ei frumoase; avea degetele lungi şi subţiri, degete de pianistă, aşa i-a spus Marcel. „S-o fi însurat, oare?” Gândul acesta o ruşină şi dintr-o dată se gândi că iar a făcut mămăliga prea mare. „Dar am uitat, o să dau restul la cei doi câini care, deja au început să latre. Iar avem musafiri la masă!”  
- Nataliţa, vezi tu cine e şi spune-le că nu suntem acasă! porunci  
tatăl, gata-gata să aţipească.  
Fata ştia că iar trebuie să mintă. Ar fi preferat să aducă o găleată cu apă, dar dacă aşa vrea tata... Porni ruşinată către poartă şi când ajunse la o distanţă potrivită să nu o înăbuşe emoţiile, strigă cât putu de tare:  
- A zis tata că nu este acasă!  
Pentru o clipă nu a înţeles de ce musafirii înaintau şi, mai ales, de ce râdeau cu aşa poftă. Când cei doi musafiri au trecut pe lângă ea, bărbatul roşcovan şi creţ a mângâiat-o părinteşte pe cap şi, scotocindu-se prin buzunare, a scos o hârtie de zece lei. Femeia, probabil soaţa acestuia, a prins-o drăgăstos de umeri şi i-a zis:  
- Să-ţi iei caiete, isteaţo! Abia atunci l-a văzut pe tatăl ei care venea cu braţele întinse spre cei doi vizitatori. A strâns în mânuţa ei îngerească hârtia de zece lei atât de tare, încât i-au dat lacrimile.  
Musafirii au stat la masă, au vorbit câte-cele, câte-toate, au mai cinstit şi câte un păhărel, aşa cum le stă bine omenilor la veselie.  
Au plecat musafirii. Mama pregătea aşternuturile pentru somn. Şi-a adus aminte că n-a mai văzut-o pe Nataliţa încă de pe la ora prânzului. Intră încetişor în odăiţa unde-şi făcea ea lecţiile. Copila dormea sprijinindu-şi capul pe masă. Alături, se afla stiloul desfăcut din capac. Lângă el erau zece lei mototoliţi. Sub capul fetei caietul era deschis. Mama încercă să desluşească titlul. Oare ce se întâmplase? Parcă a plouat pe caietul fetei! Descifră cu mare greutate titlul:  
„N-am să mai spun minciuni niciodată!”  
Şi acum gândul îmi zboară la scriitorul care a spus:„Veşnicia s-a născut la ţară”. Oare şi inocenţa?  
*  
Am păstrat numele fetiţei întocmai, spre cinstea şi onoarea mamei de mai târziu care mi-a povestit o întâmplare asemănătoare din copilăria ei, din satul ei, din Moldova noastră de peste Prut.  
 
 
“O sa-ti povestesc un caz din copilaria mea. Am crescut la tara, fiind fiica unor tarani simpli, muncitori, dar cu putina carte. Locuiam chiar in centrul satului. Familia fiind mare (7 copii), necesita eforturi mari din partea parintilor. Duminica insa, numai ne asezam la masa ca venea unul sau altul, cu treburi, in vizita, sau sa lase bagaje. Intr-o zi de duminica numai ne-am asezat la masa si a inceput sa latre ciinele, vestind un vizitator, la care tata zice: Du-te Natalita afara si spune ca nu suntem acasa. Eu au facut cum mi-a zis el, dar intre timp, privind prin fereastra si vazind la poarta un verisor din alta localitate pe care nu-l vazuse de un car de ani, a iesit afara cu bratele intinse tocmai cind eu am zis ca parintii nu-s acasa. In final ei au stat la masa, au vorbit mult, iar eu m-am ascuns in pod (cerdac) si am plins toata ziua. Desi eram mica, am hotarit din ziua aceea sa nu spun minciuni nici odata. Mi-a reusit, sau nu, unul Dumnezeu stie.”
( o moldoveanca de peste Prut)  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Într-un nu ştiu care sat / George Safir : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 486, Anul II, 30 aprilie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Safir
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!