Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   


Autor: Ioan Ciobota         Publicat în: Ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Interviu - Silvia Dascalu - Vieti transformate
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
SILVIA DASCĂLU 
  
Dragul nostru cititor sau cititoare, când ai fost la ultimul chef? Cum a fost? Cum te-ai simţit? Dar dimineaţa când te-ai întors acasă ce-ai simţit în sufletul tău, atunci când ai stat de vorbă doar tu singur cu conştiinţa ta?  
  
Silvia Dascălu are 15 ani, este elevă în clasa a VIII-a şi a trecut şi ea prin experienţe de genul acesta.  
  
Silvia Dascălu: 
  
- Conştiinţa mă mustra şi mă simţeam foarte mizerabil. 
  
Reporter: 
  
- Ce se întâmplă la unele chefuri? 
  
Silvia Dascălu: 
  
- Cine nu este băgat în seamă, n-are ce căuta acolo. Trebuie să fii cu tupeu, cum se spune şi trebuie să te bagi în seamă, ca cineva să te bage în seamă. Nu mi se pare normal să te bagi în seamă ca să fii băgat în seamă.  
  
Reporter: 
  
- Tu ai renunţat la toate aceste lucruri. Iţi pare rău că ai renunţat? 
  
Silvia Dascălu: 
  
- Nu-mi pare deloc rău pentru că simt cum Dumnezeu îmi binecuvintează viaţa şi pot să vă spun că viaţa trăită cu El este cel mai fericit lucru de pe acest pământ.  
  
“Am ajuns într-un moment în care mi-a fost scârbă de mine” 
  
“Când Domnul m-a cercetat, în jurul vârstei de 14 ani, mi-a fost dificil să renunţ la toate lucrurile acelea: la chefuri, la petreceri, la băieţi, la dansuri, la muzica aceasta din lume.” 
  
“Este ceva minunat pentru că ştiu sigur că am un Tată sus în cer care veghează asupra mea zi de zi, clipă de clipă şi oricând sunt în strâmtorare pot să-i cer ajutorul. El niciodată nu mă va respinge, oricât de păcătoasă aş fi, iar acest lucru este un lucru minunat şi este într-adevăr ceva de neimaginat.” 
  
Silvia Dascălu: 
  
Am frecventat Biserica Creştină Baptistă „Emanuel” din Timişoara şi am auzit despre o organizaţie care se cheamă „Awana” şi care se ocupă de lucrarea cu copiii. Prietenii mei de la biserică m-au ajutat foarte mult, mi-au spus despre Domnul, despre Biblie, despre ce se face în biserică, apoi păstorul mi-a spus mai în detaliu tot ce se va petrece cu viaţa mea după moarte.  
  
Atunci m-am gândit cam cum arată viaţa mea, am reflectat asupra trăirii mele, asupra vorbirii mele, am ajuns într-un moment în care mi-a fost scârbă de mine şi astfel Dumnezeu mi-a cercetat viaţa prin Duhul Său cel Sfânt şi am decis să mă întorc la Domnul.  
  
Atunci am găsit pace în inima mea, am găsit dragoste. Acum pot să spun că Dumnezeu trăieşte în mine şi vreau să trăiesc numai după voia Lui. Am credinţă că El mă va ajuta la aceasta.  
  
Am 15 ani, învăţ la o şcoală generală şi mai departe vreau să mă duc la un liceu de informatică ca apoi să urmez Facultatea de Informatică şi să devin programator, dar să-mi dedic tot timpul meu liber pentru Dumnezeu.  
  
Reporter: 
  
- Nu crezi că ai început prea devreme? Nu crezi că eşti prea tânără, în clasa a VIII- a ca să te întorci la Dumnezeu, ca să-ţi schimbi viaţa? In primul rând cred că nu ai avut prea multe lucruri rele la care să renunţi şi în al doilea rând nu te-ai gândit că mai poţi aştepta până la 40-50 de ani?  
  
Silvia Dascălu: 
  
- Eu m-am maturizat foarte repede la mine în familie. Deja la 12 ani umblam cu băieţii şi toate celelalte de genul acesta. Când Domnul m-a cercetat, în jurul vârstei de 14 ani, atunci mi-a fost dificil să renunţ la toate lucrurile acelea: la chefuri, la petreceri, la băieţi, la dansuri, muzica aceasta din lume.  
  
Mi-a fost foarte greu la început deoarece eram obişnuită cu lucrurile acestea şi sora mea încă mai ascultă chestiile acestea şi le mai frecventează încă şi mi-a fost greu, dar am fost învăţată să gândesc matur, de aceea am considerat că am maturitate deplină să aleg ce este bine pentru mine şi ce este rău şi de aceea am ales că cel mai bine pentru mine este să-mi dedic viaţa lui Dumnezeu şi să merg cu El înainte.  
  
Cine se gândeşte: „O, mă pocăiesc la 40 de ani” face o mare greşeală pentru că tinereţea trăită cu Dumnezeu este cel mai minunat lucru şi să ştii că ai o viaţă foarte fericită acolo sus în cer este cel mai minunat lucru de care poţi să fii sigur.  
  
Reporter: 
  
- Până în clasa a VIII-a ai avut atâtea experienţe din punct de vedere negativ? 
  
Silvia Dascălu: 
  
- Da, pot să spun aşa. Au fost multe momente în care am regretat trăirea mea, ce-am făcut. Mă mustra conştiinţa şi au fost momente în care n-am putut să suport. Trebuia să alerg la cineva şi să le povestesc.  
  
M-am gândit că ceva nu este bine în viaţa mea şi m-am gândit că nu este normal să plâng aproape în fiecare seară. Atunci am hotărât să încerc să văd şi cealaltă latură a lucrurilor, nu doar să mă duc la chefuri sau să ascult muzica de acolo, ci să văd şi cealaltă latură, să mă duc la nişte ore de studiu biblic pentru tineri, să ascult Cuvântul lui Dumnezeu.  
  
Am simţit multă pace în inimă când veneam de acolo şi nu mai era cum era când veneam de la chefuri, nu mă mai mustra conştiinţa, nu mai aveam chestii de regretat pe care le făcusem, ci simţeam pur şi simplu pace în inima mea şi dorinţă să merg tot înainte cu lucrurile acelea.  
  
Reporter: 
  
- Care este situaţia din punct de vedere moral, între tinerii din ţara noastră care sunt până în clasa a VIII-a?  
  
Silvia Dascălu: 
  
- Am observat în ultimii ani o dorinţă a tinerilor până în clasa a VIII-a de a se maturiza mai repede, de a creşte mai repede, de a părea mai maturi când de fapt mintea lor nu este decât la acei ani. Am văzut lucrul acesta prin îmbrăcămintea lor, prin modul de a se comporta, modul de a gândi, lucrurile pe care le caută.  
  
Şi am văzut o schimbare radicală faţă de ceea ce erau generaţiile de acum câţiva ani şi faţă de generaţiile de acum. S-au maturizat foarte repede atât fizic, cât şi din punct de vedere spiritual. Gândesc foarte matur când de fapt ei nu ştiu ce caută. Şi acesta este un foarte mare dezavantaj pentru că acum ei îşi pierd copilăria şi tinereţea cu lucruri de nimic, iar mai târziu o să aibă multe de regretat. Pot să vă spun aceasta din proprie experienţă.  
  
Chiar dacă am numai 15 ani am trecut prin multe chestii negative şi acum am găsit ceea ce căutam. Am găsit pacea şi fericirea care nu o pot da nici chefurile, nici lumea aceasta, ci numai credinţa în Dumnezeu şi siguranţa că vei avea o viaţă după moarte.  
  
Reporter: 
  
- Sigur nu-ţi pare rău după ceea ce ai lăsat în urma ta?  
  
Silvia Dascălu: 
  
- Nu. Au fost momente din viaţa mea în care într-adevăr mă simţeam plictisită de toată viaţa aceasta după ce m-am întors la Dumnezeu, dar mai apoi venea o bucurie enormă şi uitam toate lucrurile. Acum nu-mi pare deloc rău pentru că simt cum Dumnezeu binecuvintează viaţa mea şi viaţa trăită cu El este cel mai fericit lucru de pe acest pământ.  
  
Reporter: 
  
- Cu siguranţă Isus Cristos este modelul tău suprem acum şi modelul la care ai vrea să ajungi, dar te-aş întreba înainte de a-l cunoaşte pe Isus Cristos care erau modelele tale? Care erau idolii tăi? Ce-ţi plăcea? Celin Dion, Whitney Houston, Deep Purple? Ce ascultai?  
  
Silvia Dascălu: 
  
- Ascultam Britney Spears, Christina Aquilera, Celin Dion. Acestea erau câteva modele de viaţă pentru mine.  
  
Un alt model în viaţă este tatăl meu. Mă surpinde foarte mult cum încă poate să facă faţă acestor presiuni din lume când toată lumea aleargă după bani. 
  
Reporter: 
  
- Cum au reacţionat prietenii tăi când au auzit că tu ai decis să te pocăieşti şi să-ţi schimbi viaţa, să nu mai mergi la petreceri cu ei, să nu mai mergi la chefuri cu ei?  
  
Silvia Dascălu: 
  
- Intr-adevăr au fost surprinşi, mai ales că eu eram “şefa” lor. Au fost foarte şocaţi, n-au vrut să accepte lucrurile acestea. Tot mă îmbiau: „Hai să mergem la nu ştiu ce chef, hai că acum e acolo, acum e dincolo.” La început mi-a fost deosebit de greu să pot face faţă presiunilor, dar Dumnezeu de fiecare dată mă cerceta sau îmi punea o piedică şi nu mă mai duceam. Mă cerceta şi îmi părea rău că am avut dorinţa de a merge.  
  
La început a fost mai greu, dar acum au înţeles toţi că eu caut alte lucruri decât ei şi caut alte valori în viaţă. Acum au înţeles şi nu mai sunt presiunile acelea. Am rămas prietenă cu ei, sunt apropiată de unii dintre ei şi nu-mi pare rău că pot să le vorbesc despre Dumnezeu şi că pot să le spun ce vrea Dumnezeu cu viaţa lor şi sper ca Dumnezeu să mă ajute să fac lucrul acesta cât mai bine.  
  
Reporter: 
  
- Care a fost momentul când te-ai hotărât, când te-ai decis sută la sută să-ţi schimbi viaţa?  
  
Silvia Dascălu: 
  
- Era odată după petrecerea de ziua mea, când împlinisem 14 ani.Mi-am ţinut ziua împreună cu o colegă de clasă şi a fost un chef de o noapte. 
  
Reporter: 
  
- O noapte albă! 
  
Silvia Dascălu: 
  
- Exact. A doua zi, Duhul Domnului m-a cercetat şi conştiinţa m-a mustrat şi mi-am dat seama de ceea ce făcusem noaptea trecută. Mă simţeam foarte mizerabil pe dinăuntru şi atunci a fost un moment în care am stat înaintea Domnului, doar eu cu El. Atunci într-adevăr a fost momentul în care am spus: „Da Doamne, vreau să te urmez toată viaţa mea!”  
  
Reporter: 
  
- Ce se întâmplă în general, la astfel de chefuri privite din afară ca fiind decente?  
  
Silvia Dascălu: 
  
- Este adevărat că privite din afară par decente, dar pot să vă spun că nu este aşa deloc. Nu este deloc interesant ceea ce se petrece la nişte chefuri, se mănâncă, îndeosebi se bea, se fumează, se dansează foarte mult. Cine nu este băgat în seamă, n-are ce căuta acolo. Trebuie să fii cu tupeu, cum se spune şi trebuie să te bagi în seamă, ca cineva să te bage în seamă.  
  
Acest lucru mi se pare foarte absurd deoarece nu mi se pare normal să te bagi în seamă ca să fii băgat în seamă.  
  
Au fost şi chefuri în care când poate nu aveam chef, mă simţeam foarte aiurea, nimeni nu mă băga în seamă şi mă simţeam ca şi cum nu m-aş fi dus. Şi erau chefuri în care eram în centrul atenţiei, în care puteam să-i fac pe ceilalţi să mă facă centrul atenţiei şi acelea le gândeam eu cele mai faine şi de aceea mă plictiseam la restul.  
  
Dar după aceea mi-am dat seama că într-adevăr sunt egoistă pentru că numai eu eram centrul atenţiei şi ceilalţi trebuiau să se învârtă în jurul meu.  
  
Sunt nişte petreceri de dans toată noaptea, nimic interesant, nimic nou. E acelaşi ritual la fiecare petrecere în parte, nu te simţi mai deosebit la nici una din ele.  
  
Reporter: 
  
- Ai fost cumva la o “petrecere fără dans”, după ce ţi-ai schimbat viaţa, după ce te-ai întors la Dumnezeu, după ce te-ai pocăit? Mai ai bucurii împreună cu alţi tineri de vârsta ta? Dar bucurii după care să nu mai vii acasă la ore mici ale dimineţii, plângând şi părându-ţi rău în faţa conştiinţei tale de ceea ce ai făcut? Ai fost şi la astfel de “chefuri”? Mă gândesc la un alt fel de “petreceri” şi anume cu tineri creştini.  
  
Silvia Dascălu: 
  
- Bineînţeles că m-am dus la întâlniri împreună cu tinerii de la biserică. Este ceva minunat, este foarte deosebit. De fiecare dată este mai deosebit ca dăţile trecute şi pot să vă spun că şi noi ştim să cântăm, dar să-L slăvim pe Dumnezeu, ştim să ne rugăm lui Dumnezeu, ştim şi noi să ne distrăm în felul nostru şi putem să râdem, să spunem glume, să ne simţim bine, fără să ne pară rău, fără să regretăm ceea ce-am făcut.  
  
Este ceva ce nu putem să exprimăm în cuvinte deoarece când suntem adunaţi toţi laolaltă, Duhul Domnului este între noi, simţim prezenţa Lui în inima noastră.  
  
Reporter: 
  
-De obicei acuzaţia celor din afară pentru cei care intră înăuntru, în biserică este că-şi închid viaţa. Simţi că ţi-ai închis viaţa? 
  
Silvia Dascălu: 
  
- Nu, în nici un caz. Am auzit şi eu expresii de genul acesta, chiar eu am afirmat uneori că „pocăiţii sunt tare încuiaţi”, sau „eu nu am ce căuta acolo”, dar mi-am dat seama că era ceva foarte greşit pentru că în primul rând ei nu au de unde să ştie ce se petrece până nu vin să vadă.  
  
Reporter: 
  
- Poate citesc unii dintre foştii tăi colegi de clasă. Ce le-ai spune acum? 
  
Silvia Dascălu: 
  
- I-aş încuraja din toată inima, în primul rând, să încerce să caute o biserică care să răspundă nevoii sufletului lor cât de cât. Sunt sigură că fiecare copil, fie de clasa a VIII-a, fie de clasa a IX-a, fie de-a VII-a caută pe cineva care să-l înţeleagă.  
  
Şi tot timpul sunt momente în vieţilor lor în care regretă ce au făcut, în care le vine să plângă. Aşa a fost şi în viaţa mea, mă simţeam groaznic, dar cred că şi ei caută pace, fericire, bunătate, credinţă, caută ceva de care să se agaţe în fiecare zi şi care să le ofere siguranţă că indiferent ce se va întâmpla, nimeni nu o să-i părăsească şi o să rămână cineva lângă ei.  
  
Acest lucru l-am căutat şi eu când m-am întors la Domnul. Căutam pe cineva care, indiferent ce aş fi făcut, să mă înţeleagă, să mă accepte şi să încerce să-mi dea o rezolvare la problema mea.  
  
Pot să-i încurajez să-L caute pe Dumnezeu în fiecare zi prin rugăciune şi să încerce să aibă o relaţie strict personală cu Dumnezeu, nu cu preotul, nu cu părintele, nu cu bunica, cu nimeni, ci doar ei şi Dumnezeu.  
  
Atunci vor simţi măreţia credinţei pe care poate să o aducă Duhul Sfânt când vine asupra lor. Simţi cum Dumnezeu te ia în mâna Lui, te păzeşte şi te ocroteşte în fiecare zi a vieţii tale.  
  
Nu mai eşti pierdut, ci ai un Tată, ai un ocrotitor, ai un scut la care poţi să mergi în fiecare zi să-i spui problema ta. El te va asculta şi nu te va respinge, va încerca prin Duhul Sfânt cu bunătate şi dragoste să rezolve problema ta, să te schimbe şi să te ducă pe calea veşniciei. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Interviu - Silvia Dascalu - Vieti transformate / Ioan Ciobota : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 262, Anul I, 19 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Ciobota : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Ciobota
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!