Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   


Autor: Ioan Ciobota         Publicat în: Ediţia nr. 426 din 01 martie 2012        Toate Articolele Autorului

Interviu - PETRICĂ BOHUŞ - Vieti transformate
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
PETRICĂ BOHUŞ 
  
“Căutam fericirea, ca orice om. Am zis: ‘Doamne trebuie să găsesc şi eu împlinire în viaţă'. Discotecile, prieteniile, chefurile, toate aceste lucruri îmi lăsau un gol în inimă.”  
  
“Acei oameni care mai cred în Dumnezeu sunt reduşi mintal şi de fapt, Partidul comunist îţi oferă totul, aici şi acum, iar dincolo de moarte nu mai există nimic.” 
  
“Puteam să devin cadavru, puteam să mor şi eu pe mine m-am întrebat: ‘Unde m-aş fi dus dacă aş fi murit?' Şi eu mi-am dat răspunsul: ‘Dacă muream, sigur ajungeam în iad, în chinuri, în focul cel veşnic.' “ 
  
“După ce am ajuns singur, divorţat, m-am cufundat mai mult în noroiul acestei lumi, în plăceri, în păcate.” 
  
“Am reuşit să fac din viaţa mea cioburi” 
  
“ ... poliţişti corecţi, poliţişti cu frică de Dumnezeu, poliţişti care se mulţumesc cu leafa lor.” A rămas uimit şi a întrebat: “Mai sunt astfel de poliţişti în România?”  
  
“Aceasta este durerea bătrâneţelor, senzaţia că nu eşti de folos nimănui şi fiecare te aruncă de ici-colo.” 
  
“Am visat un băieţel frumos care era neajutorat. Se uita spre mine cu îngrijorare şi îmi cerşea milă. Dar am cerut totuşi să facă avortul.” 
  
“A avut loc şi divorţul.” 
  
“Cine are pe Fiul, are viaţa. Cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa.”  
  
Petrică Bohuş lucrează în Poliţia Română şi a cunoscut o lege mult mai înaltă decât oricare dintre legile omeneşti - a cunoscut legea dragostei lui Dumnezeu. 
  
Petrică Bohuş: 
  
- ?n copilărie, străbunica mea era o credincioasă care studia Biblia şi trăia Biblia. Părinţii mei n-au vrut să audă de Dumnezeu şi de Biblie, însă am apreciat-o foarte mult pe acea străbunică a mea care ?l iubea pe Dumnezeu şi uneori o mai însoţeam şi eu la biserica din sat.  
  
Dar ajungând într-o Şcoală de Miliţie, educaţia pe care am primit-o acolo a fost cu totul diferită. Credeam şi eu ce se spunea de la conducerea Partidului Comunist, şi anume că Dumnezeu nu există, că acei oameni care mai cred în Dumnezeu sunt reduşi mintal, că Partidul îţi oferă totul, aici şi acum, iar dincolo de moarte nu mai există nimic.  
  
Am îmbrăţişat şi eu această doctrină şi am şi crezut-o. Faptul acesta m-a făcut să trăiesc după cum am vrut eu, crezând că eu sunt cineva şi că Dumnezeu nu există. Căutam să trăiesc după poftele mele. 
  
Reporter: 
  
- Poate sunt oameni în vârstă, care nu-şi mai găsesc rostul în viaţă sau care cred că nu mai sunt de folos nimănui. De multe ori aceasta este durerea bătrâneţelor - senzaţia că nu eşti de folos nimănui şi fiecare te aruncă de ici-colo.  
  
Dar puteţi lua un nepot, un copil, un vecin sau pe cineva căruia să-i vorbiţi despre Domnul Isus Cristos, iar în felul acesta veţi avea influenţă peste ani, poate peste zeci de ani, influenţă pe care doar Dumnezeu poate să o folosească spre slava şi gloria Lui, chiar într-un moment când credeţi că nu mai sunteţi de folos nimănui.  
  
Petrică Bohuş:  
  
- Prima dată când mi-am pus întrebarea despre veşnicie, despre Dumnezeu, despre iad, a fost într-o noapte, în anul 1990.  
  
Lucram la circulaţie şi aveam o acţiune de noapte. Trebuia să opresc autovehiculele care circulau în acea noapte.  
  
La un moment dat s-a apropiat o maşină care efectiv, m-a sfidat. Conducătorul autoturismului respectiv nu s-a supus semnalului meu de oprire şi a continuat drumul cu cea mai mare viteză la o foarte mică distanţă de mine. ?n acel moment, datorită curentului de aer, cascheta mea a căzut de pe cap şi-am rămas încremenit pentru câteva momente pentru prima dată.  
  
Reporter: 
  
- Puteaţi rămâne de tot acolo ...  
  
Petrică Bohuş: 
  
- Puteam să devin cadavru, puteam să mor. Atunci m-am întrebat: "Unde m-aş fi dus dacă aş fi murit?" Tot eu mi-am răspuns: "Nu eşti pregătit să te întâlneşti cu Dumnezeu. Tu de fapt, L-ai negat pe Dumnezeu." Şi eu mi-am dat răspunsul: "Dacă muream, sigur ajungeam în iad, în chinuri, în focul cel veşnic."  
  
M-am gândit o perioadă la întâmplarea respectivă, dar viaţa şi-a intrat în cursul ei normal şi am uitat.  
  
Căutam fericirea, ca orice om. Am zis: „Doamne, trebuie să găsesc şi eu împlinire în viaţă.” Discotecile, prieteniile, chefurile, toate aceste lucruri îmi lăsau un gol în inimă. Am căutat să-mi găsesc fericirea în profesie. Lucram cu pasiune zi şi noapte. Tot n-am fost împlinit.  
  
Mi-am zis: "Dacă mă căsătoresc, cu siguranţă voi găsi şi eu un rost în viaţă". ?n '90 m-am căsătorit, dar fericirea tot nu am găsit-o. Mai mult, am acumulat păcate. Am mai adunat în comoara aceea de mânie alte păcate la cele pe care le făcusem până atunci.  
  
După ce că trăisem în destrăbălare, în desfâu, acea soţie a rămas însărcinată şi amândoi am hotărât să facă avort. Chiar dacă conştiinţa îmi spunea că nu-i un lucru bun, legile permiteau deja după revoluţie să faci avort dacă nu doreai copilul. Pentru că nu ne înţelegeam şi ziceam: "Şi aşa vom divorţa, mai bine să nu avem copii", soţia mea a făcut avort.  
  
Este de remarcat că Dumnezeu vorbeşte în multe feluri. Dumnezeu vorbeşte uneori prin visuri, alteori prin diferiţi oameni. ?nainte de a merge să cer doctorului să intervină pentru a face avort, noaptea am avut un vis. Efectiv, am visat un băieţel frumos care era neajutorat. Se uita spre mine cu îngrijorare şi îmi cerşea milă.  
  
Reporter: 
  
- Ca un copil în faţa cuţitului chiuretei din mâna ginecologului.  
  
Petrică Bohuş: 
  
- Exact. Simţeam că viaţa acestui copil depinde de hotărârea pe care eu am s-o iau. Dimineaţa când m-am trezit eram perfect convins că nu este bine să facă avort. Eram convins că trebuie să întrerupă această lucrare criminală. Dar n-am avut puterea să şi îndeplinesc acest gând.  
  
M-am dus la spital şi doctorul mi-a spus: "Să ştiţi că soţia dumneavostră e mai bine. Să ştiţi că o să scape şi copilul şi ea." Atunci eu i-am spus că de fapt noi nu dorim copilul, ci am vrea să fie avortat. S-a mirat şi doctorul. Avortul s-a produs.  
  
La puţin timp după aceasta a avut loc şi divorţul. După toate aceste necazuri şi încercări de-ale mele de a căuta fericirea, toate de fapt au eşuat şi eu am ajuns să fiu din ce în ce mai disperat.  
  
Mai mult, după ce am ajuns singur, divorţat, m-am cufundat mai mult în noroiul acestei lumi, în plăceri, în păcate. Colegii mei mă îndemnau să merg cu ei la un pahar. Mă îndemnau să am diferite relaţii.  
  
De fapt, am ajuns la concluzia că păcatul la început e dulce, însă la urmă lasă un gust amar. M-am adâncit tot mai mult în păcatele acestei lumi crezând că poate voi găsi astfel fericirea. Ceea ce nu s-a întâmplat.  
  
Ce-am reuşit să fac eu? Am reuşit să fac din viaţa mea cioburi. Şi când viaţa mea a fost aruncată pe jos şi n-am văzut ajutor nici în stânga, nici în dreapta, atunci mi-am ridicat privirea spre cer.  
  
Atunci L-am rugat pe Dumnezeu: "Doamne, ai milă de mine şi fă ceva cu mine.” A fost momentul când în disperarea mea am strigat către Dumnezeu şi Dumnezeu a intervenit.  
  
Citind Biblia, mi-am văzut viaţa acolo. Am văzut că de fapt sunt foarte murdar. M-am comparat cu Fiul lui Dumnezeu de data aceasta şi m-am văzut atât de murdar. Am zis: "Doamne, cum mă poţi accepta să fiu copilul Tău?"  
  
Reporter: 
  
- O asemănare între dumneavoastră şi Domnul Isus Cristos este autoritatea cu care aţi fost investit. Şi dumneavoastră aţi avut autoritate atunci când a venit maşina respectivă cu viteză, dar n-aţi avut putere s-o opriţi. Degeaba aţi avut autoritate c-a trecut pe lângă dumneavoastră şi v-a zburat cascheta de pe cap.  
  
Domnul Isus Cristos a primit de la Dumnezeu Tatăl şi autoritatea şi puterea de a aduce absolut totul în genunchi înaintea lui Dumnezeu. De a supune totul lui Dumnezeu.  
  
Petrică Bohuş: 
  
- Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu a avut cel mai mare efect asupra fiinţei mele. Citind din Noul Testament am aflat care este de fapt voia lui Dumnezeu. Am descoperit planul Lui de mântuire pentru omenire.  
  
Mi-am dat seama că pentru păcatele mele eu trebuie să fiu condamnat în iad, într-un foc veşnic. Aceasta m-a speriat.  
  
Dar când am descoperit că de fapt, pentru păcatele mele a plătit altcineva, adică Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Cristos, pentru mine a fost o veste foarte bună. Am mulţumit cu lacrimi şi-am spus: "Doamne, ?ţi mulţumesc că m-ai scăpat de pedeapsă. Mulţumesc că ai coborât din cer, Te-ai făcut sărac ca să mă-mbogăţeşti pe mine.”  
  
Am început să călătoresc cu Dumnezeul meu citind Biblia, dar totuşi continuam să mai şi păcătuiesc. Am căzut într-un păcat de curvie. 
  
Reporter: 
  
- Apoi într-altul, apoi într-altul ...  
  
Petrică Bohuş: 
  
- Nu am reuşit să cad şi-n altele pentru că Dumnezeu a intervenit chiar în noaptea aceea. Mi-amintesc că la ora 12 noaptea, o tânără mi-a adus o casetă. N-o văzusem demult pe aceea tânără. La 12 noaptea ea a venit cu o casetă la mine! S-a consumat păcatul.  
  
După ce a plecat, m-am simţit atât de frustrat şi am început să plâng. Totuşi mi-a fost ruşine de Dumnezeu, pentru că ştiam că Dumnezeu m-a văzut. Nu m-am mai rugat, ci m-am aşezat în pat să dorm. M-am trezit transpirat, după ce am avut un coşmar extraordinar de dureros.  
  
?n coşmarul meu mă vedeam într-un tunel lung, întunecat. Nişte fiinţe urâte erau prezente acolo şi eu parcă pluteam în tunel. Şi arătau spre mine. ?şi băteau joc de mine efectiv. M-aruncau de pereţi. Mă loveau. Şi strigam, şi strigam şi nimeni nu m-auzea.  
  
Atunci am strigat la Isus. Am zis: "Doamne, ai milă de mine şi scapă-mă de aici". ?n momentul acela m-am trezit. Era realitate. Eram transpirat, eram tremurând. M-am pus pe genunchi, pentru că ştiam deja că păcatul este cel care-l separă pe om de Dumnezeu. Mi-am dat seama că păcatul meu m-a făcut să ajung în acea stare. Imediat, fără să-mi spună cineva, Duhul lui Dumnezeu mi-a şoptit să-mi mărturisesc păcatul.  
  
M-am pus pe genunchi la ora aceea târzie de noapte şi am zis: "Doamne, recunosc că-n seara aceasta am păcătuit. Recunosc că nu trebuia să accept, să păcătuiesc. Trebuia să refuz. A fost un examen pe care eu l-am căzut. Ai milă de mine. Doamne, Tu dacă m-ajuţi şi dacă mă faci să ajung dimineaţa cu bine, să nu mai am coşmarurile acestea, eu mă voi pocăi din toată inima."  
  
Dimineaţa când m-am trezit m-am bucurat. M-am bucurat că am simţit eliberarea. Am fost iertat. Păcatul acela a fost îndepărtat din viaţa mea.  
  
Dar, am înţeles că Dumnezeu a vrut să-mi dea o lecţie. Dumnezeu a vrut să-mi spună că păcatul e păcat şi că nu te poţi juca cu păcatul. Păcatul trebuie abandonat. Şi trebuie să mă lupt cu trupul meu să-l ţin în stăpânire ca să trăiesc o viaţă sfântă, o viaţă după voia lui Dumnezeu.  
  
Reporter: 
  
- Atunci când se schimbă inima oamenilor, atunci oamenii vor trăi ştiind că îi vede Dumnezeu, vor lucra la locul de muncă ca pentru Dumnezeu, chiar dacă nu-i vede şeful. Vor trăi ca pentru Dumnezeu în orice împrejurare ar fi.  
  
Sociologi de renume, cum este de exemplu Max Weber, vorbesc despre etica protestantă şi progresul societăţii şi al civilizaţiei.  
  
Când oamenii ajung să aibă o asemenea etică, încât în orice context s-ar afla, ei trăiesc şi lucrează ca şi când sunt văzuţi de Dumnezeu - pentru că suntem văzuţi de Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu totul este gol şi descoperit, putem să fim şi-n fundul mării - atunci societatea progresează şi scapă de corupţie, scapă de minciună, scapă de hoţi, scapă de lucruri imorale.  
  
Petrică Bohuş: 
  
- Am ajuns să experimentez acest lucru. Şi anume, că “frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii.” La locul meu de muncă, la Circulaţie, eram la Oradea şi la un moment dat intră pe interzis un italian cu maşina. A încercat să mă mituiască cu o sumă de bani, dar i-am zis: “Să ştiţi că dacă aş lua banii aceştia nu mi-ar fi frică că vă duceţi să spuneţi la şefii mei. Şi chiar dacă v-aţi duce, mâine n-aş recunoaşte.  
  
Apoi nu am aşa mulţi bani încât să nu încapă şi cei pe care dumneavoastră mi-i daţi. Dar vreau să vă spun, că chiar acum, în aceste momente, se uită spre noi Şeful Poliţiei Universului, Domnul Isus Cristos.  
  
Eu am o relaţie personală cu Domnul Isus şi vreau să trăiesc după voia Lui. El îmi spune să nu iau mită. Să mă mulţumesc cu ceea ce am. Şi acest fapt mă face pe mine să refuz ceea ce dumneavostră îmi oferiţi.”  
  
* 
  
Dacă în trecut obişnuiam să consum alcool, acum nu mai folosesc alcool. Dacă în trecut vorbeam lucruri neîngăduite, ruşinoase, păcătoase, acum ?l laud pe Dumnezeu şi folosesc cuvinte frumoase. Dacă înainte trăiam în imoralitate, acum caut cu tot dinadinsul să trăiesc în sfinţenie, după voia lui Dumnezeu.  
  
Doresc din toată inima ca mult mai mulţi poliţişti să vină la credinţa în Cristos, nu la o religie, pnentru că doar Domnul Isus Cristos este calea către cer. “Cine are pe Fiul, are viaţa. Cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa.”  
  
Petrică Bohuş este căsătorit cu Dina şi au doi copii. 
  
Ioan Ciobota 
  
www.ioanciobota.wordpress.com 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Interviu - PETRICĂ BOHUŞ - Vieti transformate / Ioan Ciobota : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 426, Anul II, 01 martie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioan Ciobota : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Ciobota
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!